As vrea sa spun ca domnul Plesu e cam bovin in exprimare, desi arata mai degraba porcin. Pe bune, ma pricep la animale. Eu nu stiu de ce il luati atat in serios. Pe bune, cui ii pasa de parerea lui moculescu despre manele?

Dom tapiru, am postat aici den greshala, mutati te rog la unde scrie de plesu. E bine domnu pleshu ca scriu degramat, i-ti justifica ceva acolo?

Toata lumea are intr-o anumita masura dreptate. Plesu face parte din alta generatie, dintr-o alta cultura s.a.
Din punctul lui de vedere are dreptate – sunt muuuulte bloguri, iar numarul celor bune/decente nu este mare, apoi chiar si cele bune rareori se ridica la nivelul aristocratilor culturii. Formatul si cultura blogului nu presupun un rafinament iesit din comun, chiar si cei care in viata reala se invart in cercuri subtiri (universitari, cercetatori, doctoranzi s.a.) nu scriu pe blog asa cum o fac intr-un articol, in teza, inr-o carte la care muncesc din greu, ci mult mai facil, eliberati de bagajul unor cunostinte si a unui limbaj pretios.
Pozitia lui Plesu trebuie inteleasa si din perspectiva clasei sociale din care face parte. Cu totii ii stim (intr-o oarecare masura) trecutul si ii banuim pozitia pe care o detine in societate, asa cum “les nouveaux riches” se uita de sus cu dispret la prostime si Plesu se uita cu dispret la blogeri. Si dupa cum ati spus si voi il incearca un sentiment nelinistitor si sacaitor cand se gandeste la democratizarea exprimarii. Pana de curand libertatea de exprimare era doar art. 30 din Constitutie, pana la urma un drept constitutional nu are mare valoare daca nu poate fi exercitat. Blogul intareste substanta acestui drept – accesul imediat si neconditionat la un mijloc de informare in masa, fara controlul redactorilor, fara caciulirea in fata mai stiu eu cui, fara cunostinte ce ar putea intermedia publicarea unui minuscul articol in nu stiu ce revista. Nu ca asemenea fenomene ar fi disparut, lucrurile importante tot pe filiera traditionala sunt publicate.
Asa ca eu il inteleg pe Plesu.

Mi se pare ca domnul Plesu descrie o anumita categorie de scriitori/bloggeri si generalizeaza intr-un mod care mie mi se pare nejustificat. Pina la urma ajungem tot la stratificarea despre care vorbeam pe blogul Madelinei, si, evident, domnul Plesu si cu noi, astia d’aici, nu facem parte din acelasi strat. Hm.

mai bine pe blog decat la cârciumă, băăăăi! aşa, mai stă bărbatu’n casă, mai visează dracului la ceva, dacă se uită la piţipoance nu iea boli ruşinoase, mai cunoaşte şi el pă unu’, pă altu’…
păi, dacă scrisul se duce, de multe ori, unde nici cu gândul nu te-ai dus, cu atât mai mult are şansa de a face chestia asta cultura – ea ajunge unde n-are nici măcar ea chef! vreau să spun că blogurile + cărţile + revistele + muzicile + grafitti-urile + picturile + clipurile + ce mai vreţi voi n-au nevoie de ziceri despre.
zicerile despre sunt exterioare proceselor culturale “genuine”, ahhh… nu mă refer la critică, nu, nu – critica este doar cultură avortată.

E clar şi conflict între generaţii.

Dustweaver, hauliu, sper că nu erea blogul meu!

Scrisul este intuiţia unei revelaţii care nu se mai produce, na. (Borges zicea).

mă cam îndoiesc că domnul Pleşu are nişte exemple la îndemână, asta pentru că domnul Pleşu generalizează pur şi simplu. “Se”. Dar hai să zicem, domnia sa a citit milioanele de bloguri, comentarii, replici, şi a făcut o analiză. Dar dincolo, când zice că se citesşte prost, şi creează patru tipologii? Da’ nici măcar asta nu e problema mea, io întreb ca prostu’ “şi ce dacă?” Şi aş mai fi vrut să ştiu ce e aia “prost”.
Poate că generalizez şi eu, poate că domnul Pleşu vorbeşte oarecum singur, şi nu reprezintă vocea culturii oficiale. Alţii oare ce zic?

Zaza, io făceam o figură de stil, dincolo de tehnicalitatea situaţiei imaginate. Conflict de generaţii – tot ce e posibil.

Hm. Păi zâna bună nu prea ar fi putut, săraca, să transplanteze internetul în RO pe vremea Păltinişului. Poate doar ca în Cuba, pe la hotel Bucureşti – pe cartelă şi numai pentru străini. Sau ca în China, cu sute de firewalls.

Dar mi-ai dat o idee colosală. Mulţumesc, pe bune şi din suflet.

PS: Şi dacă totul ar fi numai o chestie de conflict de generaţii? Hm?

Buna-i vorba aia cu “cre’ca nu stiu”…

Usor “off-topic”: citeam alaltaseara un blog care – parca asa-mi aminteam – imi placuse la un moment dat, pe cand apucasem sa citesc abia vreo doua-trei insemnari. Tare amara – ba chiar veninoasa – scriitura are de fapt, aveam sa constat cu surprindere. De altfel corecta, cursiva, as zice chiar cu o doza buna de talent. Bon, stiu, un “va urasc pe toti” (defalcat, ce-i drept, frumos, pe o multime de categorii si posturi, incat se poate ca nici autorul / autoarea sa nu bage de seama catu-i de “global”) poate fi ecoul infinit al cine stie caror traume (poate chiar “multele si maruntele” “de zi cu zi”, na). Da’ totusi nu cred ca prea multi dintre noi sunt cu adevarat “zdraveni” conform manualului. Pentru mine, de paregzamplu, “stilul” asta pasiv-agresiv e de-a dreptul prost (sigur, fara vreo legatura cu “prostul” domnului Plesu).

Ba acu’ cre’ ca stiu. Multi au zgreptzanat “prost” si hartia, si pergamentul, si peretii pesterii, nu numai picselii. Ma-ncumet sa cred ca domnul Plesu ar avea si niste exemple la indemana, ca nu poti sa adulmeci “prostia” chiar asa, fara clic, fara nimic. Si mie mi s-a parut ca Ernesto Sabato scrie oribil, na.

+1 pentru bani. Cind o sa fie iar de privatizat o editura a partidului sau de controlat un institut de stat ca ICR, e bine sa fie “ai nostri” in control. Daca dai liber pe net, orice hobbyist poate gugla texte medievale si bloga despre sexul ingerilor. Cu ce o sa ne mai deosebim noi? Ce o sa mai punem in siviu?
Domniile lor intelectualii de curte au fost disperati si la inventarea tiparului. Nici acum, la sute de ani dupa eveniment, nu s-au terminat mistourile la adresa unei Sandra Brown ori Dan Brown, a caror vina e de a scrie exact ce vrea lumea sa auda. Pasamite, daca vinzi milioane de carti fiindca rezonezi cu psihicul colectiv, esti un nenorocit de “scriitor comercial”. Si daca ai blog cu milioane de vizitatori, cam la fel.