No worries, it stinks. Am mai dat cu okiu pe mahala. Imi plac pozele.

Hope my shit stinks then. Ce chestie, să-l văz pe cerbu pe bloguri. Dar tare bine-mi pare.

unde’s bre cafturile alea cu als’ul? vreau sa vad ce a debitat si pe acilea. ca ma gandesc la un pdf cu “za best of”.

da, neintelegeri, eu sunt cam obosit de sportul asta.

cu zaza sunt cool acum. dupa cum e si cu sora ta. pana la noi evenimente. ca, mdeh, probabilitatile.

numa de als sunt ne-obosit. prea a merdeit si cred ca i s-ar cuveni o corectie.

povestea s-a extins , wandering elf a fost etichetat de catre zaza drept “Iuda” pentru ca a avut indrazneala sa se intalneasca cu sora “dusmanului” (stii – sau nu stii – ca eu si elf am avut niste lupte, s-a ajuns la niste vorbe urate, totul din meintelegere si prea mult infierbantare).
Asta cu cathrasisul e buna.

Pai, the way I see it, oamenii sunt de mai multe feluri. Unii se (defe)caca, altii, ca mine, merg la buda. In fine, unii fac catharsis, and their shit don’t stink( cum se spune la mine la tara). Astia ma cam seaca pe mine, si ma tin departe.

als e o mare jena punct.

pai nu schencăn, zis si io asa. Nu m-am dus de buna voie acolo, domnisoara zaza se infiintase pe blogul sor’mii sa ne traga (elegant si alambicat) de urechi, de aia m-am dus (unde aflu ca d-ra zaza stia de mine si de soriciul meu inainte ca eu sa stiu de existenta domniei sale). Plus, voiam sa-i mai ard una pe coada lu’ als, care s-a refugiat acolo (intre timp vad ca si altii au luat-o de la zaza protectoarea lui als)

Am dat si eu cu ochiul pe site-ul cu pricina si tare m-am mirat. Dragutz, asa,  si cu multe pretentii, dar plin de chestii groaznic de alambicate. De ce nu pot vorbi oamenii normal? Plebeul din mine refuza sa se lase impresionat, dar nici nu vrea sa dispretuiasca ce nu intelege, asa ca se mira plebeu ca de un univers paralel si trece mai departe.

Nu inteleg ce ai vrea sa faci acolo anyway, asa ca quit whining . She did you a favor.

pai da, cred ca da, si nu numai cand e vorba de berserk, dar si in rest cred eu. Eu in real life sunt, in discutii, mai putin combativ initial, cel putin cu persoane pe care le cunosc putin. Mai e si chestia ca in virtual discutiile au alt pattern, ai mai mult timp sa citesti si sa te gandesti (nu mereu….), nu esti intrerupt in mijlocul frazei, etc. Cum ziceam, ar fi tare interesant de studiat fenomenul (il si studiaza mutli deja, de fapt).

mi se pare mie, sau online, ajungi mult mai usor un berserk din ala nestapanit?
ma rog – shestia cu trantitul usii e cam… hm, nelalocul ei. dar, ce sa faci, omul e la el (ea) acasa.

e interesant si pentru mine. Io hălăduiesc prin comunităţile online încă din 2001 când a apărut prima dată imedul, şi am ceva experienţă. Patimi mari indeed, astea electronice. Poate pentru ca distanţa virtuală ne face să ne simţim ceva mai mai protejaţi şi totodată relaţia e un pic dezumanizată. Cum ziceau războinicii, e facil să omori duşmanul cu puşca de la distanţă, alta e să încerci să o faci privindu-l în ochi. Aşa şi aici, dacă nu privim interlocutorul în ochi, ne dezlănţuim patimile mai uşor.
Mi-ar place să scriu un trata de sociologie şi psihologie virtuală. În final rămânem tot oameni, şi în spatele tastaturei.