This is how you know you are a cat person indeed
Sa ne spui si noua despre pisoi.

Era o caricatura in New Yorker cu el si ea dormind fiecare pe o margine de pat, gata sa cada, si pisica latita comod pe mijloc…

great idea! azi petsmart/co scrie pe mine (nu stiu unde sunt shelteruri). banui ca o sa dormim pe pres in seara asta:)

WE, poate ar trebui sa incerci la un shelter sau un petsmart… Am vizitat o prietena in Queens si am trecut din intamplare pe langa un fel de mini-shelter/pet shop si mi s-a rupt inima cand le-am vazut in custile alea… De la shelter o sa-mi iau si eu cand ajung in UK.

dar daca as tine neaparat sa-mi cumpar mi-as lua una de-asta, ca un leutz: http://icanhascheezburger.files.wordpress.com/2008/06/funny-pictures-cat-paper-ball-recession.jpg

ps. Am avut in Ro un basement cat, gasita pe strada cand era mica-mititica, si mi-a dominat lumea 16 ani si jumatate…

uite asa vreau sa imi iau o pisica, ca una din minions of basement:)
stie cineva vreun puiut de vanzare?

…(am scris la tapiri de văd dublu: tapirul, tapirul@gmail.com, tapirul.net şi spam-word tapirul)…
Ne întoarcem deci la mentalităţi. Ce s-a întâmplat mai recent, însă, nu este recesiunea economică, ci deschiderea europeană pentru români. WE, lică, şi Alt.L, nu uitatţi că atunci când am plecat noi din Ro Europa era absolut inaccesibilă (sau, oricum, mult mai puţin accesibilă decât Ameirca). Sentimente de alienare şi cuie pe mentalităţile americane or fi exitat şi înainte, dar nu prea aveai ce face, şi mai bine le înghiţeai.
Eu am observat fenomenul pe forumurile de am participat sau creeat – forumul imed, vizuina tapirului, mai ales. După intrarea în UE brusc nu mai părea nimeni interesat de America, ăştita de discutau încă de USMLE şi “stepuri” (mă refer la medicinişti, evident), păreau un fel de dinozauri. Du-te la secţiunea “Cum pleci din tara” de pe imed (secţiune a cărei founding father eu sunt), şi vezi dacă mai discută cineva despre America.

PS WE, da, ai dreptate cu referendumul, Ro şi Bulgaria sunt încă în “tranziţie” cu integrarea deplină, permisele de muncă se obţin tot ca până acum.

The Free Movement of Persons Agreement is valid for nationals from Bulgaria and Romania as from 1 June 2009. Employees and service providers from these two countries will initially be subject to interim provisions however.
Once Protocol II has entered into force, Switzerland is permitted to impose restrictions on admission to its labour market for a maximum of seven years (until 2016). The cantonal authorities are responsible for ensuring that the working conditions and minimum wages that apply to the geographical area and professional sector are adhered to. Also, the quotas for admitting workers to the labour market will be increased annually. In addition to these provisions, Switzerland may apply the special safeguard clause (the so-called Ventilklausel) for a further three years until 2019.

De la 1 iunie, adică de mâine. Azi. Whatever. Să bem.

Mi s-a parut interesanta teoria tapirului despre diferentele de integrare.

In cercul meu cei din computer science sunt cei mai ‘integrati.’ Ca studenti, majoritatea sunt platiti prin diverse granturi (deci nu se streseaza cu TA-uri), bat lumea in lung si-n lat la conferinte (costurile le sunt acoperite din granturi), plus various other perks (depinde si de advisor, desigur). Dupa ce termina au un salariu de inceput ~90K daca merg in industrie. In alte departamente esti on your own cu totul iar dupa ce obtii patalamaua 50K e un salariu f bun, iar 70K exceptional. Diferenta de 20K e un salariu mediu pe economie (plus cateva mii)! Iar daca la 50K nu ai asigurare medicala buna esti in pom… Va asigur ca America se vede foarte diferit din pdv al unui comp-sci si, intr-adevar, majoritatea aleg sa ramana aici, mai ales ca sunt absorbiti in industrie cu mult mai putine dureri de cap decat altii.

Dar in general vorbind, constat cu uimire tendinta intorcerii acasa (sau in Europa) — si nu e din cauza recentei recesiuni, ci de vreun an-doi. Din grupul pe care l-am cunoscut eu aici, multi s-au intors sau planuiesc sa se intoarca fie acasa fie in Europa. Motivul intoarcerii e, in principal, stilul de viata de aici pe care unii il gasesc alienant (mai ales daca stai in suburbie, nu la oras) si, intr-o oarecare masura, mentalitatea. Multi prefera bani mai putini dar un stil de viata european, cu vacante de lungimi europene si o libertate de miscare mai mare…

@Lica: you gave me hope — “full time butler” – bizar (si un pic dezgustator), de acord, but ROFL!

Sa stii ca treaba cu secretarele nu se limiteaza la Anglia. Eu am avut noroc (cu carul) dar am auzit horror stories all around.

Si englezii cam fac pe ei in fata imigrantilor mai ales dupa valul nebun de polonezi (prin magazine vad/aud adeseori mai multi polonezi decat englezi). Totusi, daca lucrezi legal un an de zile in UK, primesti apoi automat drept de lucru permanent.

Mister Dundee Porridge (Esquire):)

Ehe, are si Anglia belelele ei. Pt inceput, se pare ca preconditia pt a deveni secretar in mediul academic este sa fii cat mai ignorant si mai incompetent posibil. Par example, pana in momentul in care mi-am luat prima leafa nimeni nu a fost in stare sa-mi spuna exact care e salariul meu si cat vor fi taxele. Asta desi este o secretara doar pt grupul nostru de cercetare, alta care se ocupa de tot departamentul (asta are si o asistenta pe langa ea), unul care se ocupa doar cu achizitiile si inca una ce are treaba doar cu studentii. A, si mai este si o sarmana femeie care vine de doua ori pe zi sa spele cestile de cafea/ceai pe care le lasa toate lumea in bucatarie dupa pauzele obligatorii de la 11 si 4. Ca de, oamenii ocupati nu-si pot lua din timpul lor pretios cateva secunde sa-si clateasca singuri cescutele. De altfel, am adeseori impresia ca astia traiesc inca in evul mediu. Bunaoara saptamana asta vazui in ziar ca un anumit colegiu (hai sa-i zicem Wadham) cauta Full Time Butler!! WTF?

Ma astep sa pasesc intr-o zi intr-un birou si sa vad ca ei inca mai scriu cu pana de gasca.

Ce ma mai dispera este dorinta lor de a-ti pune un titlu in fata pt orice rahat. Pana si cand iti faci card la Tesco te intreaba ce titlu ai: Mr. Mrs, Dr, Sir, et fucking cetera.

Cu toate acestea imi place in Anglia mai mult ca in America, desi in USA am avut parte de un conducator de doctorat extraordinar (atat profesional cat si personal). E greu de spus exact ce e mai bine pt mine aici, dar e o alta mentalitate (ex. pauzele de cafea sunt sfinte, la fel si happy hourul in fiecare vineri); par in general mai relaxati decat americanii dar sunt si aici destui la lucru la ore tarzii din noapte.

wait and see, academia/research, mi-ar place Anglia….