Foarte misto. Scuze ca intervin, dar ai scris de doua ori gresit fii cu doi i. E pacat de ambalaj

?
In textul asta de aici? Nu gasesc nici cu ctrl-F…..

Impolitetea ar fi de partea mea, ar spune A. – adept al tiradelor înversunate. Am (prostul) obicei de a ma concentra pe un cuvânt, o idee si a ma lasa purtat “la vale”. In cazul de fata – singuratatea – mi-a adus aminte de Alan Silitoe si tinerii furiosi. Si ma gândeam si la comunicarea, nu non verbala, ci eliptica, minimalista, unde un cuvânt trage dupa sine un altul, nerostit decât in peto. Evident, cu riscul de a cadea alaturi de placa. Dar ce placere, când interlocutorul ajung singur si la al treilea…

nu pot sa zic ca inteleg totalmente motivatia acestui comentariu…. cine a comis impoliteta, cine are tentativa de a se apropria de cercul cui?…..

Se pare o mare impolitete sa arunci câte o referinta, citatat, ba chiar numai o interjectie la un post care, poate numai pentru o clipa, a pus în prima linie sufletul autorului. In ceea ce ma priveste, este numai o încercare de comunicare minimalista, ca si cum ai spune “… îti mai aduci aminte ? ” Adica o tentativa de a (se) apropia al treilea cerc. The Loneliness of the Long Distance Runner.