amintiri cu Pesamosca
Posted By tapirul on July 26, 2008
Io am terminat medicina în anul de graÅ£ie o mie noosute noozeci ÅŸi opt. ÃŽn septembrie. Urma să începem anul de stagiu în ianuarie - io mă cerusem în BucureÅŸti, spre marea mirare a lu’ mama, care credea că o să fac, by default, anul de stagiu în PloieÅŸti, să vorba aia mâncăm dintr-o oală ÅŸi să nu mai dau banii pe chirie ÅŸi mâncare.
Apropo de stat, io vorbisem cu un bun amic să stau cu el la cămin în E, că alt amic al nostru avea drept de cămin dar stătea la garsonieră şi puteam sta io în locul lui. Treaba a mers cam o lună, prin februarie deja scârţâia că auzeam vorbe că amicul coleg de cameră cam regreta decizia de a mă găzdui şi pe mine. Noroc că m-am plâns de problemă la Bodu şi Madlen, preteni vechi (el mi-a fost coleg de liceu, iar de însurat io şi cu Cif i-am însurat pe ăştia doi, altăp poveste) şi cică păi măi tapiraş, zice Madlen, io mi-am găsit un servici într-o altă ţară, de ce nu vii tu să stai cu Bodu? (stăteau la un două camere). Haa, zic, numa bine. Îmi mut taraba la ei şi trai nineacă, televizor, berici cu Bodu, ce să mai.
Da’ oare ce povesteam? A, cu anul de stagiu. Anul ăsta de stagiu era el împărÅŸit aÅŸa, în interne, chirurgie, ÅŸi dispensar. Io, care mi se pusese pata pe pediatrie, m-am cerut la spitalul Budimex. Toate frumoae (mai puÅ£in distanÅ£a, Bodu ÅŸi Madlen stăteau undeva dincolo de piaÅ£a 1 Mai, iar Budimexul este undeva departe, pentru cine mai ÅŸtie geografie. Schimbam doo autobuze ÅŸi un metrou când eram leneÅŸ, sau mergeam pe jos de la metrou la Budimex când nu eram). So eniuei, primele patru luni deci erau de interne, pe care le-am făcut cu doctorul Munteanu (la care făcusem ÅŸi modulul de pediatrie în anul ÅŸase când mi-a picat mie pata pe pediatrie). Următoarele patru luni, deci, chirurgie. Băi ÅŸi ne adună în prima zi - eram vro ÅŸase stagiari cu totu’ la Budimex profesorul Pesamosca (părinte al chirurgiei infantile în Romania) ÅŸi ne zice aÅŸa, la dânsul se vine la raport de gardă la ora ÅŸapte, facem juma de oră prezentări de articole, papers, etc stagiarii ÅŸi rezidenÅ£ii, ÅŸi apoi raport de gardă. Fiecare dintre noi avea misie să prezinte ceva, orice, din literatura de specialitate, prin rotaÅ£ie. Io mă duceam în uichend la tata la Brazi că aveau internet (băi, erea 1999), cautam articole ÅŸi printam câte cinci să am toată săptămâna. Eram invidia tuturor rezidenÅ£ilor. Mi-aduc aminte că odată am găsit un articol cu unii in America care au făcut chirurgie in utero (adicătelea, operezi copilul care încă e în burta mă-sii) pentru spina bifida; operaÅ£ii in utero se făceau numai în trei locuri în lume, toate în America. Pesamosca (mare figură era), bravo, zice, uite articol interesant. Voi ăştilanÅ£i cu ce aÅ£i venit? Åži se trezeÅŸte un rezident mai în spate să zică că a auzit el că ăia de la Polizu se gândesc să facă ÅŸi ei operaÅ£ie in utero. Pesamosca aruncă o privire prin ochelari, ÅŸi zice “bă, unu care e mai lângă el, dă-i mă o palmă peste ceafă lu’ [popescu, cum lo' fi chemat]. Auzi ce zice ăla, că vor ăia de la Polizu.. Păi băi, operaÅ£ii in utero se fac numa’ în două locuri în lume, acu’ aflu de la Dogaru că fax ÅŸi ăştia din [de unde o fi fost ca nu mai Å£in minte] ÅŸi astea în America. Nici nemÅ£ii nu fac aÅŸa ceva, nici englejii, ÅŸi te treziÅŸi tu că vor ăia de la Polizu…”
Al’dată se întâmplase să lipsesc o zi da una ba, vreo trei zile, ÅŸi altă colegă să lipsească ÅŸi ea tot una da una ba, da’ fix invers cu mine. A patra zi, joi, lipsisem două deja, Pesamosca intră, mă vede ÅŸi zice “iar ai venit tu, iar lipseÅŸte ailaltă. Voi faceÅ£i cu zilele, azi e ziua ta de venit”, ÅŸi începe să-mi cânte precum Constantin Florescu “astăzi e ziua taaaaa… zi frumoasă ca tinee…”
După raportul de gardă plecam acasă, că nu aveam nimic de făcut pe acolo, abia rezidenţii dacă apucau să prindă ceva. Ma duceam acasă şi mă culcam la loc, ca mă sculam la cinci ca să ajung la şapte la Budimex.
AÅŸa am râs când mi-am închipuit ditamai proful cântând… Åži apoi mi-am amintit de stagiul de chirurgie ÅŸi de prima operaÅ£ie la care am asistat… Era doctorul principal atât de bine dispus cu stundenÅ£ii în preajmă, că, deÅŸi mâna ÅŸi o parte din antebraÅ£ erau afundate în toracele pacientului, dumnealui fredona o melodie tot românească ÅŸi de odinioară… Asistentele ÅŸi rezidenÅ£ii prezenÅ£i au mărturisit că nu l-au văzut niciodată pe doctoraÅŸ aÅŸa, deci, ne-au invitat ÅŸi altă dată…