.. la care aia de la Apple lucreaza deja, banuiesc.... Mi-au furat indeea inca inainte ca eu sa o am. Ideea asta geniala e asa: un laptop computer, mai ales unul d'ala usor ca aerul precum MacBook Air ar putea avea o tastatura touch-screen in loc de aia clasica cu butoane. Ca la iPod Touch. Ecranul si tastatura ar avea exact aceleasi dimesiuni, si ar fi interschimbabile (sa poti sa sucesti laptopul cum iti vine, tastatura devine ecran si ecranul tastatura si vişăvercea). Ar arata cam asa. In alte cuvinte, ar fi un laptop cu doua ecrane uriase, pe unul ar fi tasatatura si pe celalalt, evident, elementary my dear Watson, pe cealalalt ar fi monitorul. Acum, pe rand: Tastatura ar putea fi modificata dupa placerea utilizatorului: - enlarged (proportional…
Citeşte mai departe

Domne, de cate ori ascult melodia asta, imi zic ce adevarata este.. daca inlocuiesc "La city" cu Plostina mea eterna, este intr-adevar acolu unde se'ntâmplă tăt din tăt şe vreu... Ia asculta: httpv://www.youtube.com/watch?v=IuE92EcYdjs Odata sara, De pasca alunec-un tarnic Aprind tigara, La nime-o buchie nu zic, Si stau cuminte, Eu vrau La City. Numa acolo, Se-ntampla tat din tat si vreu Numa acolo, Ti dusi si tu ma duc si eu Papusi ca floarea Cand vad in doua ma indoi Ma ie salvarea Da ma adusi inapoi Acolo undi nu ai cand Cand macar s' ti gandesti in gand Si sa intampla intapl-atunsi Cand vrei, s-ajiunji. Refren: Acolo undi, Nu numa sa uita, da' s' ti vad, Acolo undi, Nu numa ti asculta, da' s' ti cred, Acolo undi, Nu numa ti intreaba, da' s' si-ti dau raspuns De unde singur t-ei pornit Si undi ai ajiuns. Acolo undi, N-ai pentru si s' te feresti Cand

acum...cand a fost oare? ...prin iarna lui 2002 ...Vorbeam cu Teddy la telefon, se ducea la Plostina sa facă ţuica... Si i-am zis, in gluma asa, că să îmi îngroape si mie o sticlă de ţuică luata chiar de la ţiver, pentru cand oi veni la vara. Imi spune tata după câteva săptămâni ca de fapt chiar a îngropat o sticlă, la loc ştiut numai de el, sticlă verde de un litru, cu dop smolit să nu se trezească ţuica. Trece primăvara, vine vara, eu tot cu gândul la ţuica mea... Vine in sfarşit şi marea zi. Vizită in Romania după doi ani de lipsă. La Ploştina - din lipsa de răbdare - ajung înainte să poată vină şi tata cu noi, care nu ştiu ce trebi mai…
Citeşte mai departe

văru' Cornel (catre Mama, dimineaţa): auzi mamă, eu ma simt cam prost... Matale cum mă vezi? Mama: păi tot aşa te vad şi eu Cornele.... ............................................ văru' Cornel (lucrăm la gardul Mariei lui Neculai; după ce a încercat câţiva electrozi în aparatul de sudură, îl aruncă pe ultimul de pământ cu zăduf): Mai, dar sunt şi câte unii proşti... Eu (rânjind): Cornele, nu-ţi ascund.... ............................................. Eu (turnând in paharul vărului Cornel, fredonez încetişor): Toată viaţa mea, toată viaţa mea.... Am să dau la proşti sa bea... Cornel (albăstreşte nişte ochi la mine): ...... .......................................................... Eu (în bucătărie la Cornel, stând pe un scăunel îngust; zic de probă): Stau cam prost pe scaunul ăsta... Cornel (sticlindu-i ochii): Ap... ăă.. păi.. hăp... Eu (satisfăcut): Gata Cornele, ai ratat momentu'.. Tre' să fii iute, să zici "păi înseamnă că stai bine", de exemplu…

In Oregon umbla o vorba, cica ce poti sa faci cand vremea de afara incepe sa te plictiseasca este sa astepti cinci minute. Nimic mai adevarat, desi nu e valabil tot anul. De vreo cateva saptamani vremea nu reuseste sa se hotărască. Ploua in averse cinci minute, apoi iese soarele, pana apuci sa verifici cutia postala este iar intunecat si mohorat de parca soare nu exista, repede o mazariche cazuta in timp ce soarele iese din nori, inca o ţârâialaă mocănească de o ora urmata de un soare cu cer senin sticla de 11 minute dupa care ploua in averse.. Fascinant intr-un fel, dar si frustrant. Din fericire proverbul se aplica numai cateva saptamani din primavara. In ceea ce priveste clima, de fapt, Oregonul a fost, pentru mine, un…
Citeşte mai departe