Dar in perceptii culturale diferite. Ne invata Bobby Mcferrin ca nu ar trebui sa ne ingrijoram, nu? "If you worry you'll make it double". Ieri, la un pahar de vin, i-am pus melodia asta lui Toshiko, cu dedicatie (acum inainte de dizertatia ei). Imi zice ca stia melodia dar nu a ascultat niciodata cu atentie ce zice. A ras cand i-am zis sa asculte ce zice Bobby Mcferrin... A zis ca e asaaaaaaa de tipic pentru negri... dar pentru ea, pentru cultura japoneza, este total, 180 grade diferit. Am mai invatat un lucru - pe care il stiam de fapt, dar e exprimat mai concret acum. Si apropo de negri, joi in Minneapolis in aeroport cel putin doi negri (o negresa de la security check in si unul de unde am…
Citeşte mai departe

În munţii Rodnei, cu Coiotul, Cori şi Attila. În prima zi urma să urcăm până la nu ştiu ce poiană pe un platou sus, unde cică avem apă şi loc de cort frumos. Asta după o hartă d'aia din "Munţii Noştri" de pe vremea lui Pazvante. Sus în poiană, după o zi de urcat pe nişte căduri teribile (prima zi e cea mai naşpa mereu, că tre' să porneşti de la nivelul câmpiei de la gară, şi mergi prin câmp de behăi), surpriză. Poiană şi atât, nu se vedea fir de apă. Ne dăm noi rucsacii jos lângă un pietroi, zic, bă, staţi aici că ma duc să explorez (poiana era mare, uşor curbată şi în panta, şi cu iarba mare), poate totuşi e pârâul ăla pe undeva, in pizda…
Citeşte mai departe

A venit toamna, zic poetii Un filmulet in Corvallis, care sa demonstreze ca poetii au dreptate. si poze (folositi "view with PicLens")…
Citeşte mai departe

Aflu dimineata asta, sorbindu-mi cafeaua la ibric, ca Zaza ma da neceremonios afara de pe blogul dumisale. Primul gand ce-mi trece prin cap - Heaven has no rage like love to hatred turned, /Nor hell a fury like a woman scorned (partea a doua mai ales), dar avand in vedere ca Zaza m-a scorn-it (pun intended) inainte ca eu sa stiu ca domnia sa exista, explicatia este undeva in alta parte. Ce are domnia sa cu mine in particular, nu inteleg (o fi prima parte a citatului din Congreve? :-P ), dar nici nu mai intereseaza anymore; nu voiesc aici nici sa cer nici sa dau explicatii, voiam doar sa o rog pe Zaza doua lucruri, si cum pe blogul Zazei nu mai am drept la replica, o…
Citeşte mai departe

As zice ca nu stiu de unde sa incep, dar problema este ca nu stiu pre precis nici unde se termina. Am avut defense-ul pe patru septembrie, zi mare (aia de va fi consemnata in calendare). Cravata, laptop, pix d'ala smecher cu pointer rosu si conexionat prin unde cu laptopu' de poti schimba slide-urile de la distanta, comitet, public (publicul cam redus de fapt, Toshiko, amicul român Lică, si inca vreo trei). Prezentarea dureaza vreo 45 de minute, urmeaza intrebari, raspunsuri, dupe care musafirii sunt invitati afara si raman numai io cu comitetul sa ma toace in patru. Special n-am adus mancare (se poarta si aici), ca ma gandeam ca li se face foame si pleaca dracu' la lunch si ma lasa in pace. A functionat partial, Alan a remarcat…
Citeşte mai departe

într-o marţi Madelin se mira - printre altele - de un articol al domnului Pleşu dintr-un număr recent al Dilemei Vechi, intitulat Despre scris. Discuţia de la Madelin a deviat, însă, odată cu manevra -dealminteri reuşită - a domnului Alex. Leo Şerban de a împinge discuţia către subiectul dumisale preferat din ultimul timp, şi anume presupusul conflict blogher-creator pe hartie, într-un repertoriu "noi şi ei" banal prin universalitatea sa, în timp şi spaţiu. Discuţia a luat proporţii catastrofice şi a eşuat banal în adjective. Reiau aici nedumerirea lui Madelinei, adăogând-o şi pe a mea: totuşi, de ce îl dereanjeaza pe domnul Pleşu că se scrie mult? Şi, de unde ştie domnia sa că se scrie prost? Dacă a folosit, pentru alegera eşantionui reprezentativ, ratingul atunci zic şi…
Citeşte mai departe

bă, gata, azi s-a semnat protocolul de la sion. Am căpătat ultimele semnături pe teza de doctorat, ie oficial de'acu, sunt doctor. am uitat sa spun ca atunci cand m-am dus la sefa departamentului pentru ultima semnatura, mi-am incuiat cheile in birou si a trebuit sa reintru pe geam. împricinatule de corn, pă partea dvs care e situaţia?…

mai, o fi criza petrolului, criza financiara globala, criza din Golf, dar constat ca la mine la bloc a inceput razboiul bicicletelor. Pana anul asta eram regele de necontestat. Blocul are in spate, in parcare, un rack special pentru priponit biciclete dar, cum mi s-a furat deja o bicicleta de acolo (azi am vazut un cablu taiat, semn ca s-a furat alta bicicleta), am inceput, inca de acum doi ani, sa imi priponesc bicicleta in fata blocului, de balustrada, pe platforma inaltata de la intrare (pe care te urci folosind cele sase trepte, daca vii dinsre cutia postala, sau pe planul lung inclinat pentru wheelchair, daca vii dinspre campus). Aveam locul meu, tehnica mea, nu ma perturba nimeni. Anul asta, stupoare, au aparut, pe langa bicicleta mea, inca sase biciclete…
Citeşte mai departe

blocul meu din Ploiesti este ultimul bloc din oras, cum iesi spre Păuleşti. În spate sunt grădinile locatarilor, ţevile, liziera de copaci, şi apoi câmpul. La vreun kilometru mai încolo se găseşte şoseaua de centură a Ploieştiului, paralelă cu blocul. Mai e şi semi-centura, cum o numeam noi copiii, un drumeag pietruit care tăia câmpul de-a latul, ducând către o clădire mică şi pătrata despre care niciodată nu am ştiut ce este. Uneori chiar ne încumetam până la semicentură, vara prin lanul de grâu culegând maci, sau iarna, când ne duceam să scriem in zăpadă cu paşii. Când mă mai mărisem un pic, obişnuiam să o iau la pas cu amicul Cătălin pe şoseaua ce duce spre Păuleşti şi intersecta şoseaua de centură, la vreun kilometru de oraş. O luam de…
Citeşte mai departe