pân bucătărie

domnilor, în bucătărie prima regulă e aia cu festina lente, dacă vrei să ai festin dupe aia.
împrimulrând: foc mic. mediu, cel mult. d’aia are aragazu’ butoane.
doi: capac. transparent, că tot există, să vezi ce se întâmplă în’nuntru.
trei: dacă vrei trebi neuscate necaramelizate nescorţoşite: pune trebile în ulei de la început, nu lăsa uleiu’ să se încingă. ceapa, carnea, alea. acu’, depinde şi ce găteşti, dar poţi face crustă frumoasă la friptură şi dupăaia, când s-a înmuiat şi pătruns frumos.
patru: gătitul are o grămadă de timpi morţi. în timpul ăsta poţi face altceva, de exemplu să speli fuga vasu’ folosit, sau lingura. io la sfârşitul orei de gătit (asta e regula cinci, marea majoritate a gătelilor durează sub o oră, cu tot cu preparare. fiertu’ înăbuşit când citeşti ziarul nu se pune), la sfărşitul orei de gătit, zic, nu am pic de vas nespălat, chiuveta e curată şi masa lucie.

aşa.

să scriu nişte reţete până le uit. nişte reţete simple. că m-a pus toshiko să îi fac pui cu orez cum am făcut io azi vară în românia când se deranjase la stomac (aia a călătorului, altă apă, alte bacterii). şi m-am scărpinat în cap, că şi atunci improvizasem.
da’ mi-a ieşit:
– o cană orez
– pulpe de pui
– o ceapă, un morcov.
– apă
se pun pulpele de pui în tigaia rece, se picură cu ulei şi se pun pe foc. la nici trei minute (abia au început să sfârâie) se adaugă neşte apă. sau vin alb, dacă e. capac şi foc mic (vezi mai sus)
se curăţă ceapa, se taie cuburi, se curăţă morcovul se taie cuburi.
acu’i acu’: se scoate mixerul şi se toacă ceapa şi morcovul pastă. pasta asta se pune peste pulpele de pui şi zama lor.
orezul se fierbe, o cană orez trei căni apă. foc mic, capac. se amestecă când şi când, şi se completează apa, daca trebe.
evident, la toate pui şi ceva sare.

supă de praz: asta e bună când ţi-a răcit nevasta şi tuşeşte şi nu-i e bine şi trebe ceva cald.
– un parz de la nea Mărin din diplomat
– doo cepe
– trei cartofi
– parcă mai era ceva

se taie ceapa aşa pottrivit, şi prazul rondele. se pun în oală (oală) în ceva ulei rece, pe foc. foc mic, capac.
se taie cartofii cuburi.
se desface vinu’ alb (da, ăsta mai era).
când ceapa şi prazul au luat-o din loc se toarnă un (1) pahar vin şi se pun şi carofii tăiaţi.

şi un pic de apă
se fierbe la capac înăbuşit până s-au pătruns.
acu’i acu, iar: se scoate mixerul, ăla lung, şi se toacă treaba care fierbe pâne se face piure. dircet in oală. apoi se completează cu apă după preferinţe (cât de groasă să fie supa) şi se mai dă un clocot.
se serveşte cu brânză telemea şi crutoane

variaţiuni pe aceeaşi temă

mă tot întreabă lumea unde găsesc io varză murată de sarmale. păi nu găsesc, găsesc sauerkraut, care e varză murată tocată şi din care nu poţi face sarmale direct. aşa că iau o varză-doo, foioase, le pun în oala mare la fiert, şi în apa de fiert torn juma de borcan de sauerkraut. şi las să fiarbă molcom la foc mic vro oră aşa, la capac, dupe care opresc focu’ şi las să dospească până a doua zi. aşa varza se înmoaie şi capătă şi gust.

ce a fost diferit anu’ ăsta:
– am făcut sarmalele mai mari, că intram în criză de foi de varză (am preparat numai o varză)
– am perfecţionat umplutura de cozonac. se ia jumate de bară de unt, se topeşte. se toarnă juma’ de kil (sau cât o fi) de nuci care au fost sparte cu grijă şi curăţate de soţie. se pârpălesc aşa la foc, dupe care se adaugă neşte lapte, să se stingă şi să iasă amărala. şi zahăr noirmal. se mai pârpăleşte la foc aşa o vreme, dupe care se adaugă cacaua si romu’. rom-rom, de la ei din jamaica, nu orice. la final se pune şi o lingură de făină să se lege.
– am făcut cozonac din făină integrală nu’ş ce mi-a venit de am luat. au ieşit mai maronii da’ tot buni,
– anul ăsta nu s-au mai crăpat cozonacii. spre sfârşit i-am scos din sobă şi i-am uns cu albuş de ou şi i-am presărat cu zahăr. mm-mm.

toshiko a documentat procesul:

ştechere

faceţi o tură prin casă şi număraţi aşa:
– câte ştechere băgate în priză aveţi, în total.
– câte prize originale aveţi
– câte prelungitoare folosiţi
– de câte prize încă mai aveţi nevoie (o să luaţi un prelungitor data viitoare când ajungeţi la carfur)

împărţiţi la numărul de persoane, la numărul de metri pătraţi, la numărul de pisici şi la numărul de vecini care joacă table.
înmulţiţi cu data de ieri.

succes.

irania

un medic iranian împuşcă 13 şi răneşte vreo 30 la o bază militară sin Texas
lumea află, îngrijorată, că iranul ar putea lucra la “bombă” – s-a găsit un “document”
până şi twitter este hijacked de către “iranian cyber army”

a inceput spălătoria de creiere.

pariu că mai urmează?
pariu că la anu’ nobelpraizu’ de obama intră cu trupele în iran?

în schimb alt hijacker a spart nu’ş ce iemiluri. nu ne mai încălzim global, domne, staţi liniştiţi.

în era globlizării creierele se spală global. do you feel clean?

vine craciunul

un articol de Adrian Cocosila, www.crestinortodox.ro:

Craciunul de azi si Craciunul de ieri
Nu mai e mult si sarbatorim Nasterea Domnului sau Craciunul. Multi vor fi plecati. Unde? La schi, in locuri unde sa doarma cat mai mult sau sa se indestuleze cu sarmale, fripturi, cu multe bucate de porc. Sarbatoarea trece doar prin trup.
Cei care raman acasa, nu vor sa rateze concertele, concursurile, premiile ce se acorda in aceasta perioada. Si asa se face ca putini din acesti oameni mai traiesc minunea nasterii tainice a Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria.
Oamenii alearga sa cumpere. Nu e nicio problema ca pierzi cateva ore bune in super-hipermarketuri. Important e sa fii in rand cu lumea. Iar daca nu faci acelasi lucru, e o dovada ca nu dai semne de progres.
A ajuns sa fie mai fascinant sa asculti Stille nacht-uri si Jingle bells-uri in magazine. E prea obositor sa mai deschizi usa celor ce colinda. Si pe deasupra sa tot asculti aceleasi colinde.
Preotul nu mai este primit in casa, pentru a vesti Nasterea Domnului. Vine prea tarziu sau prea devreme. Ne deranjeaza. Ce pacat ca sunt din ce in ce mai putini oameni care sa iasa din casa si sa vada “pe unde a ajuns parintele“, asa cum faceau parintii si vecinii mei. Cat de mult mi-as dori sa-l mai aud pe tata spunand: “E pe la nea Ion”, adica la cinci case distanta de noi.
Nu mai avem gandul la a primi Sfanta Impartasanie de Craciun. In vechime, postul era respectat. Chiar daca se intampla ca porcul sa fie taiat in post, nu ne atingeam de carnatii trecuti printr-un fum statut, de slanina fiarta si usturoiata, de racituri, … Trebuia sa ne impartasim.
Ne preocupam prea putin de asemanarea cu Hristos. Ne interesam din timp de unde putem lua bradul de Craciun, carnea de porc, vinul si multe alte bunuri materiale si uitam sa primenim firea. Ne multumim ca avem numarul de telefon al parintelui si ca il putem suna atunci cand avem nelinisti. Nu mai putem sta in genunchi la spovedanie. Am uitat ca la marturisire Il avem de fata pe Hristos.
Chiar daca ne simtim nemultumiti de cat am postit, de cat ne-am rugat, de putinul bine pe care l-am facut, nu se compara cu dezgustul pe care ti-l produce o sarbatoare pentru care nu te-ai pregatit deloc.
Daca se vor gasi persoane care sa fie prezente de Craciun in biserica, bucurandu-se de Nasterea Domnului, e semn ca mai avem oameni vii.
Adrian Cocosila

aşa mi-a trebuit

acum mai puţin de o lună nu eram foarte sigur de la ce partid e geoană
auzeam “crin antonescu” şi mă gândeam la halaicu, şi ziceam “haiti, s-a’ntors??”
ştiam că băsescu e preşedinte, dar cam atât. nu ştiam cărui partid politic îi aparţine (nici acum nu ştiu precis)
patriciu, hrebengiuc, vântu, erau nişte nume care-mi intraseră în urechi nu prea ştiam bine cum. ştiam ceva de petromidia. sau ceva cu petrol.
nu ştiam (şi nici acum nu ştiu de fapt) cui îi aparţin antena unu, realitatea teve, şcl. sasu ce e, cu cine ţine?
nu ştiam ce e aia pdl – nici acum nu ştiu prea bine. cultura mea politică s-a oprit la despărţirea FSN-ului în doo. chiar, ce mai face petre roman?
să mă pici cu ceară nu ştiu cu cine ţine ministrul ăla al transporturilor, cum-naiba’l-cheamă.

şi eram tare zen şi fericit în ignoranţa mea. mai aveam discuţii contradictorii cum că e bine să fii “informat”.
iete că în ultimele săptămâni am fost. şi la ce mi-a folosit?

aşa mi-a trebuit.

dar gata.