divorţ

având în vedere că în curând voi avea trei certificate de căsătorie în trei ţări diferite pe trei continente diferite şi anume:
– unul de Oregon
– săptămâna viitoare mă duc să iau unul de Tokyo (buey, cu tot tacâmu’, în kimono la templu shinto şi cititnd un manuscript cu ce m-or pune ei să recit)
– anul ăsta – aşa să-mi ajute Dumnezeu – o să obţin unul şi de Ploieşti

…discutam cu colegul meu brazilian căsătorit cu o elveţiano-italiancă şi ziceam băi, în condiţiile astea un divorţ e bătaie mare de cap băi. păi unu, toate actele în toate limbile pământului. călătoreşte pe la toate primăriile pământului. dă declaraţii, taxe, ştampile. vino înapoi, ca ai uitat să apostilezi nu’ş ce. alte taxe. tradu decizia din Tokyo în Oregon. du-te la consulat, plăteşte taxa consulară.

etc.
etc.
etc.

păi măi fată măi, hai să mai bem un vin, îţi mai fac un masaj, uite, promit că îţi aduc flori mai des, ce naiba, dacă divorţăm pe trei continente nu mai avem dracu’ ce’mpărţi. hai, uite, am luat nişte lumânări roz ce zici?