decade pe paralela 45

—la 10 ani eram – evident – în Ploieștiul meu natal. probabil că am avut o mică petrecere cu tortul mamei și vecinii Nicu și Dragoș —la 20 eram la București deja, primul an de student, primul an de “om trăind pe cont propriu”. am dat prima petrecere (dintr-un șir de multe) în camera din E (pe care am golit-o în prealabil de absolut orice) —la 30 de ani eram în Corvallis, în Oregonul coastei de vest a Americii. oare cum am sărbătorit?… —la 40 e rândul Bernei elvețiene. ieri a nins, astăzi e alb. eu încă nu. paralela 45 trece prin toate locurile astea. și în cinstea ei, o scriere mai veche: ***** Paralela 45 (ce trece prin Ploieştiul meu) se zbate neputinciosa intre furie şi disperare. -“Pai nu-i…

Read more