****

Privesc afară
La iarna ce începe sa devină primavară.
Primavară !
Anotimpul florilor
Şi al iubirilor…
Privesc afară
Si zâmbesc fericit…
Apoi
Intorc privirea inlauntrul meu
Si constat
Ca aici este tot iarna;
Ninge cu ganduri,
Cu melancolie
Ce-mi troienesc sufletul
Ascunzandu-l.
Peste toate se lasa o ceata
In care ma ratacesc;
Ceata alcatuita
Din picaturi fine de tristete.
Incerc sa privesc din nou afara,
Dar am ramas prizonier.
Si astfel zambetul
Devine o masca
Interpusa intre mine
Si lume.
C.D. ianuarie ‘94

****

Unde esti, suflete?
De ce te ascunzi
Chiar cand am nevoie de tine?
Lasi in urma o masca
Ce zambeste, rade si glumeste,
Creind false impresii.
Oh, te simt in adanc
Cum te zbati
Si termuri…
Cuvintele curg
– la fel si rasetele –
Iar tu – suflete – taci,
Taci sfasietor
In timp ce te zbati- totusi -,
Incercand sa iesi la suprafata
Macar printr-o privire.
C.D. ianuarie ‘94

****

Tu? Eu?
Oare se poate?
Iubire.
(Vechea obsesie)
C.D. ianuarie ’94

****

Sunt o frunza
Batuta de vant.
Insa o frunza constienta
Dureros de constienta
Ca nu este decat o frunza
Batuta de vant.

C.D. ianuarie ’94

****
Inca ma mai gandesc la tine
Ca la ceva
Ce-ar fi putut sa fie.
Iti vad chipul,
Zambetul,
Privirea;
Zambetul pe care nu-l intelegeam
Nu-l credeam…
De aceea
Am fugit.
…Am gresit, oare?
CD ianuarie ‘94

****
Ma privesti
Si te privesc.
Imi zambesti
Si as vrea sa cred
Ca zambesti numai pentru mine.
Zambesc si eu,
– chiar rad –
Un zambet exterior;
In interior
Totul e incremenit
In asteptare.
… In asteptare
Si chinuitoare indoiala
CD ianuarie ‘94

****
Parfumul tau
Ma urmareste peste tot.
Uneori cred ca l-am uitat,
Dar el ramane subtil
In fiinta mea.
Si asa se face ca tresar brusc
Pe strada
Cand intalnesc parfumul tau,
Si ma uit in jur
Cu inima vibrand
In interiorul tristetii
Ce ma cuprinde de fiecare data.
CD ianuarie ’94

****
Astept.
Am invatat sa fac asta.
Intre timp inima mea bate
Intr-un fel nou pentru mine.
Ma arde? Ma racoreste?
Nu pot sa spun.
Incerc sa-ti inteleg
Fiecare privire;
Fiecare miscare
Pe care o faci
Analizez, evaluez
In mod lucid, la rece – cred eu.
Poate prea rece, pentru ca
Totusi suntem oameni
Alcatuiti din sentimente,
Trairi,
Si putina substanta.
De ce ratiunea
– rece si exacta ca un compas –
O ia inaintea inimii?
Ea imi dicteaza sa astept
Si-mi puncteaza asteptarea
Cu – ndoieli si intrebari,
Cu raspunsuri posibile si imposibile.
De ce oare astept?
… Asteptarea, un alt nume pentru moarte…
CD ianuarie ’94

****
Sunt trist
Pentru ca sunt singur?
Sau sunt singur
Pentru ca sunt trist?
In jurul meu oamenii traiesc,
Se misca,
Si imi cer si mie
Sa ma misc in ritm cu ei.
Dar eu m-am oprit din mers
– pentru o vreme.
M-am oprit
In eul meu.
Trupul continua sa se zambeasca,
Sa se se miste – in ritm cu ceilalti.
M-am oprit
Sa-mi analizez tristetea
Si singuratatea.
De ce sunt singur
Sau trist?
De fapt stiu.
Vine din mine, din adanc.
Si cu cat ma opresc mai mult
Devin tot mai singur
Si mai trist.
CD ianuarie ’94

****
Cand iti este pronuntat numele
Ma-nvaluie brusc parfumul tau,
Si cred ca vocea imi tremura putin
O vreme.
Atunci inchid ochii
Si respir adanc
Umplandu-ma de mireasma ta.
Mi te inchipui langa mine
Si pentru o clipa sunt fericit.
Dar apoi deschid ochii,
Oftez,
Si continui, banal, sa traiesc.
CD ianuarie ’94

****

Afara ploua,
(ploaie de toamna)
Venind in concordanta cu gandurile mele.
E un peisaj cenusiu
Cu smocuri de ceata;
Lumini palide apar si dispar
Fantomatic.
E liniste
Si doar zgomotul ploii se mai aude
Stins.
Nimeni nu vine
Si nimeni nu pleaca
Totul e pustiu, cenusiu si sters
Si la un moment dat
Nu-mi mai dau seama
Daca privesc afara
Sau, de fapt, am cazut pe ganduri
CD ianuarie ‘94

****
Gandurile mele
O iau de la capat.
Iti creez chipul incet,
Trasatura cu trasatura:
Incep cu ochii
Si termin cu sufletul.
Nu ma grabesc –
De ce m-as grabi?
Apoi iti vorbesc
Spunandu-ti cuvinte
Pe care nu am putut sa ti le spun
Cu-adevarat…
Te-mbratisez,
Te sarut…
Dar trebuie sa ma opresc
Pentru ca, fara sa-mi dau seama,
A mai trecut o zi.
(O fi plouat, o fi nins?…)
CD februarie ‘94

****

Sunt singur
In acest oras pustiu.
Ma plimb
Printre frunzele moarte
Care fosnesc usor.
Gandurile-mi fug departe
Rostogolindu-se
Facand un zgomot fara ecouri
Pe care doar eu il aud.
Cand ma uit in jur
Observ umbre
Ce se-nvart haotic in jurul meu
Ametindu-ma.
Inchid ochii
Si merg inainte,
Pas dupa pas,
Spre stropul de lumina
Pe care il zaresc in zare.
Acolo esti tu.
Tu…
Intre timp au mai trecut niste anotimpuri
In timp ce distanta dintre noi
A ramas aceeasi.
CD februarie ‘94

****

Unde-mi sunt sperantele?
Timpul curge navalnic
Rostogolindu-se
Iar sufletul meu
A naufragiat
In valurile sale.
Apele
Il mai scot din cand in cand la suprafata
– o biata epava
cu forme alterate.
As putea spera
Ca sufletul sa-mi ajunga
Pe o insula linistita,
Verde si pustie,
Unde s-ar odihni
Si – cine stie? – s-ar reface…
Dar sperantele au plecat odata cu sufletul
In adanc,
Eu continui sa traiesc
In virtutea inertiei
Asteptand sfarsitul
Si inceputul
Cand totul se va regasi.
CD februarie ’94

****
Privesc spectacolul vietii
Din culise.
Viata e peste tot
In jurul meu
Si mai ales pe scena.
Cel de acolo cred ca sunt eu
–un individ care se misca
si traieste prin toti porii –
Uneori zambeste,
Rade,
Alteori e trist,
Chiar plange.
Dar de fapt eu sunt aici
In culise.
Cel de -acolo e doar un actor
Ce-si joaca rolul.
Nu sunt singur in culise;
Pot percepe in jurul meu
Si alte prezente
Ce-si urmaresc jocul pe scena;
Unii mai atenti
Altii mai blazati,
Unii mai cu frica
Altii cu dispret.
Nu ne vedem
Nu ne vorbim,
Stim doar ca existam.
Apoi
Se lasa cortina
– cand s-a terminat rolul –
Cufundand scena
Si culisele
In intuneric.
CD februarie ‘94

****
Totusi tu…
Iarasi sufar
Si inchid ochii
Sa nu te vad
Esti langa mine
Si te privesc de undeva
De la Polul Nord,
(tremurand – de frig?);
Te privesc peste banchize
Care se ridica si se prabusesc
Comandate foarte exact.
Incerc din toate puterile
Sa mentin aceasta glaciatiune
Dar puterile imi slabesc
Si ma intreb
De ce e nevoie de iceberguri?
Mai bine inchid ochii
Principiilor,
Indoielilor
Si temerilor,
Si ma las dus
– prin caldura –
Catre caldura.
CD mai ‘94

****
Alerg spre tine
Prin noapte;
In jurul meu e un haos
De lumini
Si zgomote
Ce-ncearca sa ma opreasca.
Obstacole sunt numeroase
Dar le ignor
Si ele dispar in cele din urma
Ajung langa tine.
Ma opresc brusc,
Cu inima sarindu-mi din piept;
Inchid ochii.
Sunt cuprins de parfumul tau;
Respiratia mi se linisteste
Atunci cand imi cuprinzi in palme
Obrajii infierbintati.
Deschid ochii
Esti foarte aproape de mine
Si ma privesti in ochi.
Timpul a stat in loc
Suntem doar noi,
Si haos e in jurul nostru,
Rotindu-se ametitor.
Dar noi suntem in centru,
Noi suntem Centrul,
Axis Mundi,
Iar clipa si vesnicia
Se contopesc.
CD iunie ’94

****
Ploua.
Peisaj in alb-negru
Cu nuante cenusii.
Ploua
Si inima mi-e grea
Ca un bolovan
De gatul unui innecat.
In jurul meu doar apa,
Lucrurile se inneaca incet,
Iar eu plutesc in deriva
Spre niciunde
Spre nicicand;
Constiinta
Mi-a devenit o camera de rezonanta
Ce vibreaza inutil
La aparitia vreunui gand ratacit…
Si ploua…
Iar Pamantul
Isi continua cursa bezmetica
Prin spatiul gol
CD iulie ’94

****
E asa de liniste
Ca-mi vine sa plang
Dar am uitat cum se face.
Sunt doar eu
Si singuratatea mea
Doua umbre
Ce se confunda cu fundalul.
Cred c-am renuntat
Sa mai incep ceva;
Nu mai simt nimic
Doar tristetea
Ce se unduieste in jurul meu
Si-mi invaluie inima
Intr-o carapace stransa
Ce nu lasa sa se auda
Nici o bataie.
O, Zei,
Daca n-ati murit
Treziti-ma
Si spuneti-mi daca macar
Mai are rost…
…As vrea sa plang
Dar am uitat…
CD iulie ‘94

****

Tomana.
Toata lumina soarelui
A trecut in frunze
Care cad usor,
Leganat,
Ca un condei
Ce scrie o poezie de dragoste.
Pamantul
Isi deschide bratele
Larg,
Contopindu-se cu frunzele
Intr-o imbratisare
Neasemuit de calda.
Undeva
In acest vartej de sori
Stau eu;
Gandurile-mi cad
Impreuna cu frunzele,
Lasandu-ma gol
Si curat,
Contopit cu Cerul si Pamantul
CD octombrie ,94

****
Ceata, ceata, ceata…
Am obosit
Si-am naufragiat in propria-mi tristete
Ca-ntr-un ocean
Plin de insule
Prea indepartate una de alta.
CD ianuarie ’95

*****
O padure aurie
Intr-o toamna blanda
Cand soarele mangaie frunzele
Cantandu-le un cantec de leagan.
Un copac imens
Ce-mbratiseaza tot cerul
Cu ramurile sale,
Si plange cu frunze ruginii
Ca-ntr-un stravechi ritual
De purificare.
Iarba se intinde usor pe pamant
Obosita de-atata roua
Si de-atata verde;
Copacii isi soptesc,
Isi fac semne din ramuri
Pregatindu-se sa-ntinereasca impreuna
Din nou.
Totul e atat de curat
Etern si profund
Incat plang.
Plang,
Si ma regasesc cu fiecare ramura.
CD februarie ‘95

****
(Inimii mele)
Un cutit infipt intr-un mar
Intr-o gradina moarta, pe o banca inutila,
Pe care s-au asezat deja
Frunzele unei veri trecute…
CD februarie ’95

****
(EPITAF)
De ce
V-ati oprit?
Acum
Nu mai am nimic de spus.

****
Un nor
Si o viata
Pe care vantul le imprastie
Nepasator.

****

Am murit
Si cred c-am uitat demult
Acest lucru…

****
Am gasit
O cruce cu numele meu
Si-am zis
“Pacat
Mai aveam atatea de-mplinit…�?
CD octombrie ’95

****
Respir
Parfum de soare
Iar teiul
Parca a-nnebunit
De-atata mireasma…

****

Am inflorit
Impreuna cu teii
Regasindu-mi tacerea
Si zambetul.

****
Ploaie !
Soarele
A chemat Pamantul
Si a inchis ochii
Plangand…
CD iunie (?) ’95

****
Toamna
A scuturat din nou
Frunze moarte peste fruntea mea
Ploaia marunta,
Tenace,
Ma aduce la acelasi numitor
Cu pamantul,
Cu cerul
Si cu orizontul,
Toate contopite,
Toate la fel de sterse si cenusii.
Inima mi-a ramas undeva,
Pe o frunza,
Ce mai pestraza ceva
Din verdele de asta-vara.
Iar sufletul…
……………………………………………
Totul e bizar de cenusiu.
CD octombrie ‘95

****
O, Toamna, Doamna
Iar ai venit…
Am obosit
De-atata nor
Si plumburiu…
M-ai inselat
M-ai amagit
Cu-atata aur
Si mireasma
Ce-ai oferit
Sufletului.
Dar, Toamna, Doamna,
Ai venit
Cu ceata, ploaie
Si cu frig
Sufletul iar mi-a amortit
Sufletul iar mi-a ingaetat
Si tremur tot…
Ce ofilit
E-acest copac
Ce a trait
Cu-atata seva
In tulpini,
Cu-atata verde…
Dar el din nou v-a-ntineri
In timp ce eu…
CD octombrie ’95

****

Lacrimile mi s-au intalnit
Cu un gand de asta-vara
Plin de lumina
Si proaspat verde.
S-au transformat in seva
Prea plina de viata, totusi,
Pentru un suflet asa de mic
Si asa de stingher…
CD octombrie ’95

****
E prea monoton.
Ma uit in jur
Si nu vad nimic evident.
Am incetat
Sa mai gandesc singur;
Sunt bizar
Intr-o lume constanta
Ce evolueaza liniar
Dupa reguli trasate demult.
Asa ca incet
Imi construiesc o carapace
Inlauntrul careia ma retrag
Ca-ntr-o realitate paralela.
Intre mine si lume
Interpun doar imagini
Pe care inca le mai manuiesc
Desi scopul
Se pierde incet.
CD noiembrie ’95