poze n-am încă, da’ o să povestesc pe scurt cum am făcut io sarmale la Francezia când am vizitat pe amicul R. acu’ o săptămână.
noi am luat cam la un kilogram de carne de porc, tocată. cel mai bine este să o iei halcă, o carne mai grasă, și să îi pui pe măcelari să o toace în fața ta. io n-am încredere în pachetele de carne gata tocate.
mai trebe și o bucată de șuncă afumată, până la juma’ de kil, speck cum spun nemții, sau bacon, ca în poza asta.
care și ea se toacă. nu toată, păstrezi felii să pui în fundul oalei și între straturile de sarmale
dacă ai cuțit bun se recomandă tocatul la cuțit, ca să nu se strivească, și să rămână oleacă mai mare așa. amicul R. nu avea cuțit calumea, un fel de glumiță cu mâner, așa că a durat juma’ de oră numai tocatul șuncii. n-a fost bai, că aveam companie și’un vin lângă mine
de fapt facă vrei să fii purist, toci și carnea tot la cuțit, fâșii-fâșii, șireturi-șireturi și apoi cât poți de măruntă. avantajul e că nu se strivesc fibrele din mușchi, să se facă pastă.
sare-piper-cimbru-mărar (uscate) dupe gust. olecuțică de boia de ardei.
din timp pui o ceașcă de orez într-un castron cu un pahar de apă peste el, la înmuiat. până termini tu tocatul și prăjitul, orezul a supt toată apa și e numai bun.
ceapa (cam una-doo, potrivit de mari), io o călesc înainte; io o pun în uleiul rece (tocată mărunt-mărunt) în tigaie și încet-încet o coc la foc mic, toc o roșie mică la cuțit peste ea, dupe care o dau deoparte să se răcească.
booon, ai îngredientele toate: carne, șuncă, ceapa prăjită, sare-piper-cimbru-mărar, orez înmuiat.
se amestecă ușor, frământat în vas adânc, întorcând carnea de pe margini către centru și apăsând, apoi strângând să-ți iasă carnea printre degete. pe măsură ce amesteci adaugi olecuțică de ulei (ceva bun nemirositor – nu recomand p’ăla de măsline) și vin alb bun. multișor, cel puțin un pahar mare. tre’ amestecat bine să se înglobeze. carnea trebuie să fie umed-lucioasă, și să miroasă bine.
alt secret, poți pune olecuțică de zeamă de varză în carne, doar un pic, să o ia gustul și pe dinăuntru.
acu’ îți trebuie să te ocupi de varză, cât se liniștește carnea și se împacă alea între ele.
am uitat sa precizez ca am folosit varza murata sarbeasca, gasita la Migros, iote:
tre’ să desfaci foile, să fie potrivit de mari. dacă sunt prea mari, le tai în două, pe lung, și scoți parte din vâna aia centrală, dacă e prea groasă. pui foile frumos pe farfurie, una peste alta, resturile (cotoare, margini, foi rupte) le pui deoparte să le toci.
boon, umplutul acum. filozofie mare. se ia carne cam cât în căușul degetelor, se pune pe varză la un cap, se rulează jumate, sa împăturesc marginile peste, se rulează până la cap. io aici fac așa: sarmaua în c ăușul mâinii stângi, strânsă bine în pumn (fără să o storcoșești de tot, bun înțeles), iar cu măna dreaptă apeși cu degetul mare la un cap și restul celorlalte degete la celalalt cap, să se îndese bine sarmaua fără să se desfacă.
în oală ai pus deja ulei, felii de slănină pe fund și un strat de varză tocată. așezi sarmalele una câte una, roată, până se acoperă fundul, apoi un strat de varză tocată (mustind de zeamă), și tot așa.
deasupra termini cu strat de varză tocata, altă lume toarnă și oleacă de suc de roșii mai gros. dacă mai ai zeamă de varză o torni pe toată în oală peste sarmale, dacă nu pui apă cu sare – să fie acoperite sarmalele.
capac și la cuptor la foc potrivit. io le-am pus la 200 grade celsius (asta’i vro 390 F), trei ore. le-am luat capacul și am mai lăsat juma de oră, să se rumenească-usuce un pic deasupra, și să ia culoare.
se servesc cu vin roșu bun. să nu vă prind cu bere.
și na, iete poze de acu un an.
Stai-stai-STAI!
Carne tocată de porc, mai grasă.
Șuncă afumată… aia cu feliile o știu, am mai văzut.
Da’ tu zici că si parte din șuncă o toci mărunt.
Se amestecă cu carnea tocată?
Cât de mărunt se toacă?
Până te doare mâna?
Până ajunge la dimensiuni de… să zic, boabe de orez?
(o să trebuiască să-mi cumpăr cuțit ca lumea)
O amesteci cu carnea tocată?
Șunca, adică?
Toate cantitățile nu sunt date ca lumea.
Câtă carne de porc?
Un chil?
Două?
Nu contează șunca felii, aia se pune între, deci, e la bunu’ simț, aia pricep.
Dar, dacă toci mărunt șunca, și o amesteci cu carnea tocată (considerând o ceașcă de orez – care și aia e o problemă… ce-i aia, ceașcă? Gen… ca o cană de cafea? Cănoi, adică? Că n-o fi ceșcuță de espreso italienească…) câtă șuncă toci, la câtă carne tocată?
Despre ce fel de ulei vorbim aici?
Mă refer la ăla în care călești ceapa.
Cum adică… toci o roșie mică peste?
Adică, o roșie-roșie? Proaspătă, cum ar veni?
Aia lasă zeamă…
Ulei nemirositor… poți să fii mai specific?
Vin alb… de care VERE???
Uochei, am înțeles faza cu umplutul, e destul de limpede chiar și pentru mine.
Probabil că o să boccesc primele 3-4, până mă prind de mișcare.
Deci, eu am 3 verze.
Oala mea e ovală, ceva mai mare decât ce văz în poze, deși cred că e mai puțin adâncă – maxim 3 straturi de sarmale, cred.
Câtă carne îmi trebuie, câtă șuncă, ce vin, ce ulei/cât ulei și tot așa.
Dacă nu izbutesc să termin într-o zi, pot să pun amestecul la frigider?
Vorbesc serios, eu n-am mai făcut, deci, poate fi cotoios.
Am făcut listă de tot ce trebuie, da’ vreau indicații la ce-am întrebat mai sus.
Mă rog, probabil că pot să fac un amestec de carne – cantitate oarecare – și dacă nu-mi ajung verzele, fac chiftele, ori ceva.
Ori dacă nu-mi încap în oală… mai găsesc altă oliță, nu?
(varza murată e foarte bună, fix ca de la țărani, din Obor, de la butoi)
Am recitit.
Ce prost sunt… scrie clar UN KILOGRAM de carne…și juma de chil de șuncă…
Bleg, ce vrei?
(probabil că sunt emoționat – pare ceva destul de complex, nu-i ca pă bloguri…)
Deci, io o să mă duc să cumpăr toate alea, o să atentez mișelia în uichend.
🙂
(te țin răspunzător, fac poze la dezastru)
PUȘCĂRIA TE MĂNÎNCĂ, dacă dau foc la casă.
:))
“Dacă nu izbutesc să termin într-o zi, pot să pun amestecul la frigider?”
Io te sfatuiesc sa incepi cat mai de dimineata si pan’ la miezu’ noptii termini tu.
Carnea tocata la cutit spune singura cat de marunt s-o toci… asa cam la 4,5 sau 6mm, nu mai mult. Si sigur ca grasimea se amesteca cu carnea, ce naiba Blegoo?
Ceasca e de obicei mai mica decat cana, cam asa la o juma’ de cana de cafea/ceai.
Daca omu’ a zis sa toci o rosie, creca e proaspata, ca daca era deja pasta nu prea poti s-o mai toci… 🙂
Si ulei, cred ca e ulei de floarea soarelui, ala e cel mai nemirositor dupa cate stiu, desi personal nu utilizez altul decat cel de masline, chiar la prajit.
Spor sa ai si astept poze. Da’ nu ziceai tu anul trecut ca ai facut deja sarmale, dupa reteta tapirului? Sau eu am visat sau tu esti alt Blegoo… 🙂
știu, uleiul de măslnie a devenit un fel de chestie sfântă, ca vitaminele. da’s multe schepsisuri și cu uleiurile astea, cel mai important fiind “punctul de fumegare”
Ulei nemirositor, adicătelea îl pui la nas și nu are un miros puternic de ceva. de exemplu ăla de măsline miroase, la fel și ăla de susan sau de arahide.
deci da, de floarea soarelui. sau de semințe de strugure, dacă vrei.
problema e că eu gătesc din ochi. cantitățile de le-am pus sunt orientative, am umplut o oală tot cu trei straturi. varza, depinde cât de bune sunt foile, din trei verze poți scoate mai mult. asta nu e bai, folosești câtă varză ai.
roșie proaspăta tocată, cu tot cu zeamă. zeama e bună în sarmale
și ingredientele, da, le amesteci pe toate, iar de tocat toci cât poți de mărunt la cuțit, o să vezi că e o limită :-). cât bobul de orez dacă vrei dimensiuniu, na.
cred că poți lăsa peste noapte amestecul de carne, nu am încercat, dar or să se amestece aromele și o să se mai umfle orezul, ceea ce e oricum bine. oricum trebuie să lași amestecul, după frământat, să se odihnească un pic.
spor
N-am mai mincat sarmale de mai bine de zece ani. Pe aici exista ceva asemanator, le zice ‘rulade de carne in varza’ (hvidkålsrouletter). Varza nu e murata, iar umplutura e din carne de vita preparata ca pentru chiftele. Se fierb cam o jumatate de ora apoi se frig pe plita. Se maninca cu cartofi fierti si se bea bere neagra la 8-10%.
Berea e buna.:)
Ați uitat ceva, dacă tot s-a făcut treaba la mine. Carnea trebuie să fie amestecată, cam trei sferturi porc, un sfert vită. Așa a fost și acum. Nu s-a putut face tocătura la măcelar că nu s-a dus s-o cumpere cine trebuie, având dânsul un picior bulit, dar amestecul se poate face foarte bine pe loc, inclusiv jumate de șuncă, pentru ca să nu mai pierzi vremea cu tocatul (asta pentru leneși ca mine, dar am un presîmț că nu sunt singurul).
corect, amestecat cu vita, desi nu e absolutamente musai. in romania de craciun se fac doar din porc, nu taie nimeni vaca.
data trecuta cand s-a dus cine trebuie la piata (nu avea piciorul bulit inca) insotit de subsemnatul, am tocat intr-adevar totul la macelar. chiar daca gagica a intrebat de doo ori sa fie sigura ca vrem sunca tocata laolalta cu carnea, noi am zis fermi “oui, oui”
pe scurt, secretul sarmalelor bune e sa fie grase dom’ne, si zemoase, si cu afumatura.
mama ce pofta m-a apucat. sambata e clar, sarmale.
fac si d’alea mai dietetice, infasurate in foi de viță (mama facea in foi de tei primavara cand erau frunzele fragede, da’ aici gasesc foi de viță la conserva, grecesti), de se pot manca reci cu smantana.
am uitat sa precizez ca varza murata am luat de la Migros, sarbeasca la punga (am pus foto), in ultimul moment din gara, noroc ca aveau (am fost informat de nevoia de varza la orele zece seara de dinainte)
‘cel mai important fiind “punctul de fumegare”’
pai da ‘maestre’, creca de-asta a devenit sfant.:)
nu maestre, nu de aia a devenit sfant, ci datorita claim-urilor ca e un ulei sanatos (nu zic ca nu e sanatos), plus restul campaniei de marketing (este regulat international precum appellation vinurilor etc). e o moda care are prea putin de a face cu punctul lui de fumegare (care e oricum undeva pe la mijlocul/josul scalei, recte nu e un ulei prea bun pentru prajit). daca ar fi vorba de punctul de fumegare sfant ar fi uleiul de avocado, care are cel mai inalt punct de fumegare si e, in rest, comparabil cu uleiul de masline
“…care are prea putin de a face cu punctul lui de fumegare (care e oricum undeva pe la mijlocul/josul scalei, recte nu e un ulei prea bun pentru prajit…”
Fals. Poate fi in josul, mijlocul sau f. sus pe scala(pe la vreo 240C), in functie de tipul de ulei: virgin, extravirgin, leger, extra-leger. Acuma eu nu incerc sa te conving de nimic, dar e pacat sa credem ca toata lumea mananca ce e “la moda” sau ce se da la tembelizor. Pentru ca nu e asa, maestre.
Apai Blegoo nu tin sa te supar da n-o sa iti iasa in veci ca sarmaua moldoveneasca facuta la cuptor de lemn si apoi pe plita. Zau e mai ieftin si mai sanatos sa vii pana aicisa la Moldova doar sa le mananci. Le facem preparam pentru tine.
Cora_ a zis:
Cora… anul trecut am facut sarmale in sensul in care am facut varza murata după rețeta Tapirului… care a ieșit f. bine!
Dar eu am făcut doar varza… restul a fost făcut de alte persoane… fimei, gen.
O să pun poze și o să raportez… da’ sincer să fiu, sunt cam înfricoșat de complezitatea sarmalelor.
Tapirule, mictionez cu entuziasm pă abonamentu’ tău la comentarii.
Fă ceva, cârpește, drege… că nu-mi vin updeituri.
tapirul a zis:
Uochei… deci ulei de floarea-soarelui.
(vezi… încet-încet… te devoalezi)
Da, înțeleg ideea de ochiometric cantitativ… da’ trebuie să pornesc de la ceva DAT… dup-aia… mai pun și ciuperci tocate, ori alte aiureli blegi).
Cum am zis… e prima mea încercare… nu vreau să cac treaba. Vreau ceva care să se poată mânca cu plăcere și smântână, nu ceva de dat la porci.
lektor a zis:
BLASFEMIE!!!!
Radio33 a zis:
AHA!!!!!
Deci… e la bunu’ simț?
(că mi-e că Tapirul mă banează dacă nu toc șunca manual…)
tapirul a zis:
Ochei… am înțeles.
Deasemenea… e pe bază de țuică… la țoi.
Mai lăsați-mă cu fumegarea… că chem pompierii.
Deci, ce vin alb folosim?
vin alb bun, orișicare. da’ bun să fie
cora, uleiul de măsline e la modă NU din cauza punctului lui de fumegare. ‘s convins că nici tu nu de aia gătești numai cu el. și’s convins că 80% din utilizatorii lui habar nu au ce e aia.
@ Blegoo:
Blegoo a zis:
care, RSS-ul sau ăla prin email?
@ R.R:
R.R a zis:
ei, da, da’ bucuria e mai mare cand iti ies sarmalele in ciuda vicisitudinilor ne-cuptoarelor si a ne-plitei.
ar trebui sa adaugi ca in vecii vecilor nu or sa iasa ca alea facute la oala de pamant, lasate domol pe plita toata noaptea
ies, dom’ne, iti spun io ca ies, si fara plite si lemne, sa confirme amicul R. (care e din moldova btw) si ceilalti prieteni.
deci blegule, sa recapitulam:
– un kg carne de porc, grasa. sau doua treimi porc, o treime vita
– slanina afumata, sa zic juma’ de kil (pe care o imparti in doua, jumate o toci cum poti tu, la cutit, la macelar, la mixerul cu lame, cum faceam io in Oregon)
– o ceasca orez (cam 100 grame, na)
– doua cepe medii
– o rosie proaspata (pentru prajit cu ceapa)
– sare, piper, marar uscat, cimbru, boia dulce
– ulei (sau, daca esti brav, untura de porc, lard cum ii zic ei acolo)
– bulion de rosii (daca vrei sa pui la sfarsit peste)
– un pahar de vin alb (bun, adicatelea nu d’ala la doi dolari galonu’). ce sa zci, probabil ca un demisec mere mai bine ca un sec. dulce-licoros nu as pune.
Apai stiu ca ies. Stiu. La oala de pamant nu stim, ca la mine in Moldova nu se fac asa.
Uochei, cred că am toate datele.
O să vă țin la curent/o să fac poze.
………..
@tapirul: Abonamentul de email, ăsta din comentarii, – acuma merge.
………..
@R.R. : Păi da, normal că ies bune, dacă-s făcute de moldovence… 🙂
@ Blegoo: trimiti un DHL cu citeva zarmale dela uesafei si la mine?:) promit sa le laud:)
Stai nene, să vedem ce iese din blegeala mea, nu?
Eu chiar nu știu… gătitul meu se rezumă la omletă și cartofi prăjiți… 🙁
D-aia și pun întrebări tâmpite, de râde Cora de mine.
la mine gatitul inseamna alegerea vinului de sarbatori, deci mai jos decit atit nu se poate:))
io mai cred ca blegoo vrea sa faca o surpriza cuiva
“‘s convins că nici tu nu de aia gătești numai cu el”. ca n-ai fi cumva mama Omida? acuma, daca esti convins, ramai asa… ca n-o sa te deconving io right now. :))
“io mai cred ca blegoo vrea sa faca o surpriza cuiva”
can’ o veni “musafiru'” si o manca din sarmale, o sa cada pe spate, Blegoo. sa nu uiti sa faci poze. 🙂
lektor a zis:
Mai sus, vrei să zici.
🙂
………….
tapirul a zis:
Nu vere… de ce mă suspectezi?
Sunt singur în coteț… m-am plictisit să manânc conserve… am zis să fac o nebunie, ceva gen.
Plus că… ce-am făcut pân-acuma, cu rețeta ta, a ieșit bine.
Plus că tu arăți bine în poze, lângă tigaie/oală/alambic/aragaz.
(no offence)
blegoo, eu credeam ca cateii baga oase de sarbatori:)
omidă, neomidă, e că am ghicit bine?
tapire – apa, apa, nici macar usturoi, daramite foc… :))
it’s just that you don’t seem to be, for me, the deep-fry type.
deep-fry type, asta suna bine.:) Deep-fry nu sunt, dar un “steak au poivre” sau un “boeuf bourguignon”(care necesita frigere) mai fac si eu, macar din cand in cand.
bun, pentru friptura cu piper folosești uleiu’ de măsline din cauza punctului de fum (deși io cred că folosești pen’ că așa zic rețetele 🙂 ), da’n rest de ce folosești “numai ulei de măsline”?
hîncă o dată, uleiul de măsline a devenit sfânt nu din cauza punctului lui de fum. uleiul de măsline este “a fashion statement”, la fel ca iaurtul fără grăsimi (adicătelea nici măcar sănătoșenia lui nu e așa sfântă, deși toți cred cu sfințenie în ea)
[mă tot avânt în discuție pentru ca io am un cui împotriva credințelor astea oarbe]
Update1 – duminică după prânz.:
Am scos foile de varză.
Toc ceapa s-o călesc.
Urmează să toc slana.
Carnea e tocată.
Update2 – doo ore mai târziu:
Am frământat/amestecat carnea, am adăogat orezul.
Iau o pauză binemeritată.
(am deviat de la strictura scripturii – în mici locuri – nu zic unde încă, să vedem rezultatu’)
Dacă iese prost… Tapirul e de vină.
Dacă iese bine…e meritu’ meu.
🙂
Update3 – 4 ore mai târziu:
MIROASE EXTRAORDINAR DE APETISANT ÎN TOATĂ CASA!!!
(încă 3 ore de cuptor…)
“adicătelea nici măcar sănătoșenia lui nu e așa sfântă, deși toți cred cu sfințenie în ea”.
pai daca nu e sfanta, nu manca taica, ce, te obliga cineva?
“mă tot avânt în discuție pentru ca io am un cui împotriva credințelor astea oarbe”.
fa yoga/ meditatie. am auzit io ca calmeaza la nervi. :)))
cora, ironia ieftină e.. ieftină. pîf. urmează să-mi corectezi ortografia acum? 😛
yoga, te referi la pseudo-imitația (că nici măcar imitație calumea nu e) aia practicată prin cluburile de sănătate occidentale? – mu, mersi, prefer ceva mai autentic, un vin roșu de exemplu.
nu io am deschis discuția, tu ai ținut să-mi spui că “poate de aia e sfânt” – mi-am exprimat, doar, dezacordul. și mi-l exprim în continuare, foarte punctual (faima uleiului de măsline nu are legătură cu punctul lui de fumegare)
blegoo, aștept cu interses și testul organoleptic (restul testului)
Cora+Tapirul: Mai lăsați bre, sfânta ciorovăială; se vede că n-aveți “CREDINȚĂ”!…
🙂
……
Până la testul final, iată o imagine luată cam către sfârșitul operației:
http://twitpic.com/857nr0
Încă n-am gustat, fin’că:
1) N-am vin roșu – mă duc să iau.
și
2) E prea de dimineață.
Plus că am senzația că trebe s-o mai țin la cuptor, ca să-i mai scadă zeama – chiar, cam câtă zeamă ar trebui să rămână?
n-are nimic daca au zeama mai multa
ultima jumate de ora in cuptor e bine sa fie fara capac, tocmai ca sa scada si sa se rumeneasca un pic deasupra
Tapire, ironie ieftina, da, tu chiar te astepti sa discut SERIOS cu tine subiectul, cand TU DEJA STII de ce consum eu ce consum?
Nu am nimic de demonstrat – ti-am mai spus-o – si nu incerc sa te conving de nimic. Am facut afirmatia ca eu nu gatesc decat cu ulei de masline(ceea ce e adevarat) si apoi am zis “poate de-aia e sfant” si de atunci nu incetezi sa-mi vorbesti de “fashion statement” si te agati de subiect cu amandoua mainile.
Daca stii ca uleiul X e bun sau nu, daca stii ca iaurtul y e bun sau nu, e perfect, consuma ce e bun pentru tine. Te asigur ca eu fac absolut la fel. Si nici nu te judec, Tapire!
Am incheiat discutia.
Blegoo, alea sunt sarmale de profesionist, maestre! Felicitari! Sunt invelite perfect, cu ambele capete inchise.
o sa fac si eu(la un moment dat) dar nu spun ce pun sau nu in ele, sa nu ma judece lumea… :)))
degeaba te ambalezi cora, tu ai început, cum spuneam, și tu ai și continuat (sau agățat cu toate mâinile; “convingerea” mea a venit după ce schimmbasem niște replici – iar ironia ta înainte). că te-ai ofuscat dupe aia, nu mai e vina mea, io nici nu te judec nici nu te atac, ironic au ba. îmi apăr doar teoriile, și am dreptul să reacționez la contra-teorii, mai ales când se transformă în ironii, sau încep cu ironii, “maestro”.
nici nu știu ce te ofuschează așa de tare – poate faptul că am atins o coardă undeva? – habar n-am. probabil.
este descurajant cât de ușor se irită interlocutorii când îi contrazici. arta conversației se pare că e o artă pierdută. unde sunt nopțile de’altă dată, nedormite și contrazise.
nu inteleg despre ce ofuscare si coarda sensibila vorbesti. uita-te mai sus si spune-mi ce punct de vedere CLAR mi-am exprimat.
nu am avut nici o discutie serioasa, Tapire, cel putin nu eu. si am refuzat sistematic sa-ti arunc mingea la fileu. tu ai centrat, tu ai dat cu capul. 🙂 nu voiai punctul meu de vedere, voiai doar un prilej sa demonstrezi ca: “am un cui împotriva credințelor astea oarbe”. eu asa am perceput. daca m-am inselat, too bad.
si hai sa ne oprim aici, incepe sa devina patetic, parca am fi la grupa mica.
@Cora și Tapirul:
http://twitpic.com/4yj5oz
……..
🙂
……..
Cora… cu tapirul se aplică metodologia “ăl mai dăjtept cedează primul…”
Nu că ar fi tapirul prost, ori noi dejtepți… da’ el e înrăit în ale lui, degeaba încerci să schimbi calimera.
E ca și cum te-ai certa cu mine, vorbesc serios.
Merită?
(vorba lu’ Toma Caragiu… “… da’ de ce mă bag io… ce-mi trebuie…”)
Serios acuma:
Tapirul… dacă n-ar fi cine e… ar trebui inventat.
🙂 …
Am testat producția.
!!!!!!!!!!!!!!!!
Primele impresii:
Foarte netede… deloc țărănești/aspre, cum m-aș fi așteptat.
Zmoooozz… cum se zice pân popor.
Carnea… perfectă!
(poate mergea ceva mai picantă… gen… să fi pus și ceva boia iute)
Parfumul de ceapă prăijtă face toți banii.
Vinul nu se simte… ori nu-s io sofisticat suficient.
Altughezâr… e ceva gen:
“ghiogîlț, ghiogîlt, mergeau sarmalele pă gîtu’ lupului…”
(nițel cam acre… da’ poate le reîncălzesc și alea. Ori e primul strat?)
Per total… o reușită PERFECTĂ!!!!!!!!!
(o să pun poze și alea… cu tot dichisul – mulțumesc, tapirulle – “iu dă men, iu dă men!” – vorbesc serios, nu fac ‘șto)
(Cora… o să mori de invidie…) 🙂
Deci, chiar au ieșit bune/mâncabile.
La cât m-am frăsuit pe mine… în retrospectivă, n-a fost mare scofală. O să fac un post serios pe tema asta, fin’că am avut probleme cu tocat slănina și alte mici căcățișuri.
Am zis deja că Tapirul e bucătarul Mahalalei?
Aaaa, atunci să repet:
Tapirul, ză best!
(anu’ viitor… facem țuică!)
🙂
……..
Am mulțumit?
Eh, și ce dacă…
Mai zicem odată:
Mulțumesc., Tapirule.
🙂
Blegoo, daca pui cateva prin UPS, in 24 de ore ajung la Mtl si nici nu risca sa se strice, ca e frig. :))
“Vinul nu se simte… ori nu-s io sofisticat suficient”.
Mai bea un pahar…
păi, cora, de dat cu capul oi fi dat io, da’ de centrat tu ai centrat
a fost cam așa: io am zis ceva despre uleiul ăla de măsline (că să nu folosească). afirmația mea a challange o convingere de’a ta, și ai intrat în defensivă: întâi ți-ai făcut convingerea clară (“eu folosesc doar ulei de măsline”), apoi ai “atacat” convingerea mea, abordând într-adevăr tonul ironic-neserios. io m-am prins că e vorba de convingeri atacate și da, am ridicat mingea la fileu – mingii la care ai reacționat în concordanță.
iar convingerea mea rămâne neschimbată. inclusiv ipotezele mele de lucru despre motivațiile tale – îmi folosesc creierul și observațiile cum cred eu de cuviință, nu? asta pentru că, deocamdată, observațiile și teoria sunt în acord cu ipoteza.
când pierzi un argument spunând “io nu vorbeam serios”, tot argument pierdut se cheamă