leapşă cu cireşari
de tapirul
scris la data: March 16, 2009 | 23 comentarii
cuprins la “cireşari”
- leapşă cu cireşari
- leapşă cu cireşari, alta
asta e o leapşa pe ouate.
unu: dacă ai putea să fii într-unul din cele cinci romane ale lu Constatin Chiriţă, în care ţi-ar place să fii?
Şi doi (corolar), ce cireşar ţi-ar place cel mai mult să fii? Io când eram mic voiam să fiu Tic (cu puseuri de Ursu), acum însă cred că aş vrea să fiu Dan. Haios, bun prieten, inimos, o perfecţiune a imperfecţiunii.
(surora mea cred ca voia să fie Maria……)
Adăugat mai târziu:
Cine doreşte, găseşte volumele, în format, zip aici:
- Aripi de zăpadă (67)
- Castelul fetei în alb (96)
- Cavalerii florii de cireş (70)
- Drum bun, Cireşari! (69)
- Roata norocului (60)
comentarii
23 comentarii to “leapşă cu cireşari”
răspundeţi
însemnări aleatorii
- 28 April, 2009:
ploo - 22 January, 2009:
veni, vidi, vici - 26 November, 2007:
istorii alternative - 11 August, 2008:
30 martie 2023 - 1 December, 2007:
hell
March 17th, 2009 @ 01:40
Haaaha! Da, si eu vroiam sa fiu Tic, desi nu sint sigur ca nu l-as fi vrut mai degraba de prieten. Puseuri de Ursu, ca bine zici: Adica il iubeam de la distanta, nu m-as fi vazut in veci veciilor asa ca el.
In care din cele cinci romane? Presupunind in mod egocentric ca intrebarea mi-a fost adresata personal: Cred ca imi supraestimezi memoria
March 17th, 2009 @ 07:35
ei, cele cinci volume atunci. Din Cireşarii.
March 17th, 2009 @ 12:20
[...] Meme-mania (azi cavalerii florii de cires) Categorisit la 1 — madelin @ 21:20 Leapsa de la Tapirul [...]
March 17th, 2009 @ 12:25
Gurile rele zic ca dl Chirita nici n-ar fi scris el volumele cu pricina. Cica s-au scris singure.
Prestat leapsa pe ouate:
http://madelin.wordpress.com/2009/03/17/meme-mania-azi-cavalerii-florii-de-cires/
March 18th, 2009 @ 03:32
Mie îmi plăcea Victor, adică l-aş fi luat drept model. Privind retrospectiv, însă, cred că eu aş fi mai curând un fel de Ionel, personajul cel mai normal, după mine, din carte. Toţi ceilalţi au câte o trăsătură îngroşată.
Cât despre roman, dacă aş fi fost Victor, mi-ar fi plăcut „Castelul fetei în alb”, iar dacă aş fi fost Ionel, atunci musai ar fi trebuit să fie „Roata norocului”. Cunoscătorii ştiu de ce.
Bun, acum vorbind serios, romanul meu preferat este „Castelul fetei în alb”. A influenţat cel mai mult lucrurile care apoi aveau să mă intereseze: o combinaţie între natură şi trecutul medieval, cu labirinturi şi uşi secrete. Aşa ar arăta pentru mine vacanţa ideală.
March 20th, 2009 @ 17:25
Ruata noroculuii…Ionel… hmmm. A pupat-o pe Ioana… Ce a mai făcut? …
Am început să uit.
Ah, io aş fi vrut să fiu in Aripi de zăpadă, deşi dacă eram Dan trebeia să îmi rupe piciorul….
De Ţombi zic io, că aşa îl chema pe căţelul meu de pluş de când eram (mai) mic. Lu’ care i-a rupt sor’mea nasul, într-un joc de-a “n-ai curaj!”-ul (dupe aia i-a pictat un nas de tuş).
March 20th, 2009 @ 17:26
vacanţa ideală da, şi pentru mine la fel. Ce i-am mai invidiat pe cireşari că îşi fac vacanţa la un castel…Şi visam să am şi io unul la Plosţina (undeva pe acolo), ştiut numai de mine.
March 25th, 2009 @ 07:26
@Tapiru
) de ea. Maria era indragostita in taina de Victor si o enerva la culme “Fata in alb” 
)Mama, ce vremuri!
Desi am intrat deja pe un miliard de bloguri, la chestia asta nu pot sa rezist! Bon, deci e vorba mereu si forever de “Drum bun, Ciresari!”, cind descopera ei mormintul lui Publius Ovidius Naso. Si sigur ca eram Maria, mai ales ca Dan – care se pare ca scria, de fapt, aventurile ciresarilor – se indragosteste in taina
March 25th, 2009 @ 10:33
da, iete că eu n-am zis în care din volume aş vrea să fiu – tot în “Drum bun, Cireşari”, pe lângă “Aripi de zăpadă”, asta pentru că îmi plăcea să schiez (în Aripi de Zăpadă mi-ar fi placut sa fiu Victor, că era campion la schi).
Da, ce vremuri.
Uite am pus şi volumul ăsta, just in case. Sau, şi mai bine, le pun pe toate.
March 25th, 2009 @ 11:22
@Tapiru
)- eu m-am straduit cu mare constiinciozitate sa refac usa batanta din “Aripi de Zapada”, prin care toata gasca scapa de lupi. Terrrrrribilll! Si ma bucur ca te-ai gindit la “Ciresari” pe care eu i-am devorat constant de la 12 ani pina in ziua de azi.
Apropo de “Castelul celor doua cruci” din “Fata in alb” – care, nota bene, cistiga olimpiada la romana
March 25th, 2009 @ 12:33
WOW !! Nu ma asteptam la asta ! Greu dom’le, greu ! Pai cred ca am o problema. Ca eu, mica fiind, voiam sa fiu baiat si sa seman cu Victor . Apoi am crescut si m-am amorezat de Victor.
Cartea preferata…categoric “Aripi de zapada”, aparuta intr-o alta editie cu titlul “Teroarea alba”, ca pereche pt “Teroarea neagra” ( Cavalerii florii de cires, adica)
Nu pot suferi “Drum bun, ciresari!” E prea multa despartire in cartea aia. Desi ei ii datorez pasiunea nebuna pt noptile in cort pe plaje pustii.
March 25th, 2009 @ 12:42
pe mine m-a frapat cumva cronologia cărţilor. “Castelul fetei în alb” e chiar după aventurile din peşteră (poate la un an?), iar Drum Bun se petrece în vara castelului…
Iete altă provocare, cronologia.
March 25th, 2009 @ 12:44
@Ciresar 1988
Care, mai?? Acolo se maturizeaza ei si se indragostesc unii de altii dupa ani de zile in care au fost prieteni! Nu se despart, cresc mari. Dar, pe bune acuma, la ce virsta si-au inceput ciresarii periplul? Daca fiecare volum inseamna un an pina la 18 ani, inseamna ca la 13. Dar daca nu?
March 25th, 2009 @ 13:00
@Tapiru
) Asa e, insa cred ca Chirita s-a gindit la perioada de indragostire, pe rind, a preopinentilor. Singura care a fost urmarita constant, de la inceput pina la sfirsit, a fost indragostirea dintre Lucia si Ursu. Si din cite tin eu minte – desi nu mi-a mai cazut niciodata in mina si eu trebuie sa citesc o carte de o mie de ori, cel putin – Chirita descrie intr-un volum separat si initierea sexuala a lui Ursu. Cartea avea o coperta verde, ca Ursu inota mult printre tot felul de alge ca sa ajunga la un nu mai tin minte ce foisor/insula in care nu ne spune cum ajungea domnita. Parca. Nu mai tin minte, a fost demult.
Mi-ai luat-o inainte
March 25th, 2009 @ 16:40
pi asta e, că cronologia nu e aşa simplă.
“Castelul fetei în alb” începe cu Ticuşor plictisit, povestind la nesfârşit aventurile din peşteră. Să zicem că alea se întâmplaseră cu un an înainte (dacă îmi aduc aminte bine, în “Cavalerii florii de cireş” Ticuşor era clasa a cincea şi ceilalţi clasa a opta). Cum Ticuşor nu povestea (la nesfârştit) alte aventuri, concluzionez că între aventura din peşteră şi aventura din castel nu s-a mai întâmplat nimic. Bun. Acum, “Drum Bun, Cireşari” se petrece în aceeaşi vara cu Castelul (Ionel era plecat la mare, la reîntâlnirea pe litoral şi-au tot spus poveşti unul-altuia).
Misterul este, când se petrec celelalte aventuri? – nu după Drum bun, că de aia e drum bun; sau poate nu s-au despărţit deja, drept urmare Cireşar1988 poate să rasufle liniştit(ă). Nu înainte de Castel, ca Ticuşor nu pomeneşte o iotă…
Mistere. Astea adăugate la uşa batantă (şi io mi-m imaginat în fel şi chip uşa aia, fără să ma dumiresc), şi la arhitectura castelului.
March 26th, 2009 @ 03:46
Mama, ce tare! Da, cind naiba se petrec celelalte aventuri? Daca aventurile din “Aripi de zapada” ar fi avut loc in iarna anului in care fusesera la pestera, evident ca Tic ar fi raspovestit de lupi si de cei doi killeri de la cabana. How bizzarreeee. Ia vezi, poate descilcesti tu firul cronologic. Acum imi aduc aminte ca la vremea cu pricina am fost teribil de intrigata, dar le-am lasat asa si am savurat volumele intr-o totala nepasare cronologica. Important era ca erau tot Ciresarii. Usa batanta eu mi-am imaginat-o chiar asa: batanta
) Iti aduci aminte ca facusera un perete din pamint si nuiele, altfel nu pot sa imi explic de ce ideea lui Dan e asa de simpla. Practic, ei erau inchisi cind intrau lupii, cind ieseau ei, printr-o simpla rotire, usa ii inchidea pe lupi in capcana. Carevasica usa avea o rotire de 180 de grade. Cred. Partea mai haioasa este ca ducindu-ma eu la mare la un moment dat am crezut ca identific la Costinesti tabara ciresarilor, bazindu-ma, fireste, pe epava, of.
March 26th, 2009 @ 03:58
Tapiru’
Mi-a trecut o idee fulminanta prin cap, intr-un moment de maxima revelatie – asta apropo de recenta discutie de pe blogul lui Luciat -. Asculta aici la mine cit de tare sint orbitoare in inteligenta-mi si profunda-mi intelepciune: TOATE AVENYURILE SE PETREC IN DECURSUL UNUI SINGUR AN!
March 26th, 2009 @ 08:50
da, m-am gândit şi io la asta, dar înseamnă că Ticuşor cel puţin a luat hormoni de creştere
Că prea e un puşti în peşteră şi matur în celelalte…
Şi oare unde erau Victor şi Ionel în Roata Norocului la început? – tre’ să citesc iară…
March 27th, 2009 @ 02:36
@Tapiru
Deci da, e cit se poate de nu, pentru ca Ionel, sau Maria? zice in “Roata Norocului” de intimplarile din vara anului trecut de la castelul Fetei in Alb. Dar, vorba ta, Ticusor pare deosebit de matur in “Drum bun, Ciresari”, iar acestea fiind zise eu ma las pagubasa, ca am un examen important spatamina viitoare si parca nu le-as povesti de cum sa construiesti o usa batanta ca sa te aperi de lupi. Exista doua explicatii: ca scriitorul nu tine cont de regula spatiu-timp; sau ca aventurile au continuat dupa “Drum bun”.
Ah, dar tot nu ma pot abtine, parca: Te-ai prins cine este autorul scrisorii de la inceputul “Rotii norocului”?
July 4th, 2009 @ 12:08
Misterul cronologiei nu e, de fapt, chiar asa un mister ci un artificiu de marketing avant la lettre…
Chirita a scos initial doar trei volume: “teroarea neagra”, “castelul fetei in alb” si “drum bun, ciresari”, in aceasta ordine logica si… cronologica.
Apoi, probabil incurajat de succesul la cititori, a mai scris “roata norocului” si “teroarea alba”.
Eu am o editie mai veche din “roata norocului”, care incepe cu o introducere in care Chirita povesteste cum “s-a despartit” de ciresari, apoi isi imagineaza un dialog cu un Tic maturizat si destul de trist, care il indeamna sa mai scrie ceva, sa-si aminteasca si alte aventuri ale ciresarilor.
Banuiesc ca in editiile ulterioare s-au hotarat (autorul, editorii, cine stie) ca e mai simplu sa le ordoneze intr-un fel si sa lase “drum bun, ciresari” la sfarsit. Inevitabil a disparut introducerea respectiva la “roata norocului”, ramanand in schimb dilema despre care vorbea, pe buna dreptate, tapirul: cand s-au intamplat de fapt roata norocului si teroarea alba?
In fine… sa-i zicem licenta poetica.
P.S. @ biancas: ma bucur ca mai sunt si altii care n-au incetat sa citeasca ciresarii… Eu nu mai stiu la ce varsta i-am descoperit, dar periodic ii regasesc cu aceeasi placere.
July 16th, 2009 @ 08:29
@Mad
Vai, ce trist şi ce adevărat! Ne haleşte visul marketing-ul ăsta…
Dar să ştii că si eu am ediţia cu pricina, însă nu pricep. E, să rămînă aşa. Şi sper să înfierbînte cît mai multe minţi de-acum încolo…
În rest, mai citesc, pe sărite, blogul tapirului şi mor de rîs ce talent are să se bage în polemici cu diverşi. Am o ştire: de cele mai multe ori, văzut de oameni, pămîntul e chiar pătrat. Sau în colţuri, depinde…
August 26th, 2009 @ 10:02
pai in care mi-ar pl sa fiu avand in vedere k nu le-am citit pe ultimele 2 kred k as vrea in primul iar personajul meu preferat este victor e cel mai normal dintre toti parerea mea destept .dragut, matematicianul cu o lgica de invidiat din cate am vazut nu s-a certat cu nimeni , un bun prieten curajos super
January 18th, 2010 @ 19:33
Eu vreau sa fiu in Castelul fetei in alb. E o minunatie ce au descoperit ei acolo
Si vreau sa fiu Lucia…mai ales pentru ca Ursu e indragostit de ea 
Usa batanta mi-am imaginat-o fara probleme si am topait prin casa de bucurie vreo doua minute cand m-am prins ca e Cabana Iulia fara sa intorc pagina sa citesc. Daca ar face filme noi cu Ciresarii as plati 10 bilete in avans numai sa stiu ca o sa-i revad.