Azi am reușit să plantez ultimul cartof de anul ăsta. Vre’osutădouăzeci de cuiburi, cinci tipuri de cartofi. Prima serie sunt deja gata sa înflorească.
Poze n-am ca nu mai am cu ce face.
Grădina o duce bine – mazărea e pe bețe, morcovii se pare că anul ăsta merg, ceapa e super, mai ales aia de anul trecut care e aproape gata, sfeclă roșie, spanac, ceva usturoi, pătrunjel la greu, răsare mărarul.
Mi se spunea ‘cartoful’
Pentru că se face că e Paștele mă-sii duminica asta pe 27 Martie, azi am avut liber și am apucat să mai intru și eu la grădină (“allotment”).
Am apucat să pun așa:
Și mai am, ăhă.
Lotul l-am închiriat anul trecut de la municipalitate, după lupte seculare pe lista de așteptare. Nu a fost chiar rău de fapt, a durat câteva luni doar. Grădina am primit-o într-o stare fără stare, plină de ciurciubăte lăsate de chiriașul de dinaintea mea, cine o fi fost el, și vreo câteva săptămâni am muncit sa o aduc la lumină.
Anul ăsta însă pornesc în forță.
don’t you think…
azi am eşit să ud grădina cam târziu, după noo, că am lălăit-o prin oraş. luasem araci mai solizi, că roşiile parcă au înebunit
eram cam îngrijorat că locuiesc într-un bloc de moşi care probabil se culcă devreme şi nu vor să audă forfoetala mea prin grădină… oricum, pe la zece termin si de legat (am legat şi castraveţii) şi de udat, şi încep să strâng furtunul de peste zece metri că robinetul e departe (mă rog, grădina e departe, treabă de perspectivă).
şi s-a pornit o ploaie torenţială ce m-a făcut ciuculete.