NOTĂ: acest post a fost scris in 2008, prin primăvară-vară, undeva (cred ca iulie – da, 25 iulie şi după). Datele de mai jos (Februarie 13, etc) de referă la anul de graţie 2008.

Partea 1

Orice om are stolul lui de păsărele; ale mele sunt si ele câteva. Printre ele sunt chestiile pe care nu le suport. La alţi oameni. Sau, mai degraba, la relaţia altor oameni cu mine. Cred ca aş putea rezuma “ce nu suport la alţii” spunând că am probleme cu atitudinea oamenilor. Anumite atitudini, mai precis. Nu sunt aşa de sâcâit de comportamentul lor cât sunt sâcâit de atitudinea din spatele comportamentului. Asta face ca acelaşi comportament să provoace reacţii diferite la mine, în funcţie de sus numita atitudine. Cred că cel mai tare mă enervează să mi se insulte inteligenţa. Adicătelea… eh, sunt multe chestii care intră la categoria asta. De exemplu atitudinea condescendentă; ironia ieftină–prin ironie ieftină înţelegînd ironia de tip Cocoşilă, aia a cărei esenţă este “bă, eşti prost.” O notă, in conflictele pe care le am cu cei care mă ironizează cocoşilesc, de multe ori mi se spune “nu ştiu de unde ai scos-o că sunt sarcastic.” Problema este că la mulţi oameni, şi mai ales – evident – la cei ce practică des tipul ăsta de ironie, sarcasmul ăsta cocoşilesc nici nu mai este perfect conştient; omul e sincer când zice că nu a vrut să fie sarcastic, asta nu ănseamnă neaparat că nu a fost sarcastic fără să îşi dea seama. Iete că eu, ţinta, îmi dau seama. Sau, vorba bancului, de aici aşa se vede. Mă scoate din sărite să mi se explice lucrurile simple, ca la proşti. Mai ales când explicaţiile sunt de fapt fofilări “bă, nu te-am jignit, ai înţeles tu greşit.” Adică îmi insulţi inteligenţa o dată cu sarcasmul cocoşilesc, mi-o mai insulţi încă o dată cu explicaţii ca pentru proşti. Nu mai spun cât de mult mă scoate din sărite remarca, după un atac cocoşilesc, “hai bă că am glumit.”

Cel mai recent exemplu – care mă face să scriu acest post de fapt – este conflictul meu cu wandering elf, cititor pe mahalaua lui vlad, şi proprietar de blog el însuşi. Conflictul (ultimul), pornit de la o remarcă sarcastică a lui elf la adresa mea, cu atât mai enervantă cu cât a fost făcută indirect (şi cu încă mai mult mai enervantă cu cât mi se explică – nu mie de fapt, elful nu vorbeşte cu mine, ci iubite cetitorii săi – că era doar o glumă, un mişto, fără nimic deriziv în ea), are de fapt istorie mai veche. A escaladat până la punctul la care elful şi-a pierdut nişte clipe din viaţă să scrie un post acid şi, dealtfel, foarte tipic pentru stilul dumnealui, la dânsul pe blog. Nu am aflat de postul respectiv până astăzi când mi-a spus cineva (blogul elfului nu este pe lista mea de lecturi zilnice); am considerat că am drept la o replică, pe care am postat-o, sub formă(evident, pe un blog) de comentariu. Nu numai că comentariul meu nu a trecut de moderare, pagina domnului elf mi-a fost interzisă cu desăvârşire (later note: intre timp elful si-a deschi blog la alta adresa).

Dar există Google Cache, de unde am recuperat postul respectiv, cu tot cu comentarii. Pentru referinţe.

Se pare ca însemnarea asta se transformă încet-încet într-un drept la replică pus în aplicare. Asta pentru că printre păsărelele mele există şi aia că am obsesia să explic şi să ma explic până în pânzele albe (pătrăţel mi-a atras atenţia primul). Asta alături de păsăreaua ailaltă cu contrazisul până în pânzele albe. Eu de obicei cred puternic în argumentele mele şi nu argumentez de dragul agumentării în sine, ci de dragul argumentului. Mă rog.
Răspunsul pe care l-am postat pe blogul elfului, îl reproduc dedesubt:

“on and on” nu e chiar on and on, este asta:

In concluzie, daca decideti sa nu mai participati la discutiile de be blog, nu va avea nimeni nimic de pierdut (respectul meu l-ati pierdut demult, in ciuda – si de fapt cu atat mai mult – stralucitei cariere academice a dumneavoastra . Nu am iluzia ca dumneavoastra dat doi bani pe respectul meu.

O nota aici, nu ne faceti nici o onoare, nimanui, prin faptul ca participati la discutiile de pe blog, asa ca amenintarile dumneavoastra (repetate) – sper ca intelegeti figura de stil din spatele cuvantului
“amenintare” – ca nu o sa mai scrieti sunt cel mult hilare.

Conflictul dintre mine si elf este vechi, cei care au chef pot sapa pe blogul lui vlad. O singura nota fac aici, conflictul a fost initiat de elf, nu de mine, cu atitudinea lui condescendenta si ironic-superioara. Si cu ne-intelegerea din partea dumnealui a unei serii de intrebari pe care l-am intrebat. Poveste lunga si veche.
Cum acesta este blogul elfului, banuiesc ca ar fi mai indicat sa ii raspund pe blogul meu. Sau poate ca nu – nu ar trebui sa raspund deloc.
Pentru publicarea numelui imi cer scuze, am facut-o in fierbinteala momentului. O sa il sterg din comentariu si din baza de date. Pentru ce am scris in comentariu si in mesajul trimis elfului NU imi cer scuze, pentru ca nu am de ce. Nu m-a iritat (cum gresit crede elf) ca “m-a facut” personal tehnic, ci faptul ca nu mi s-a adresat direct, cand stia foarte bine cine e personalul tehnic pe blog. Doi, m-a iritat condescendenta din maxima lui (semantica, numiti-o cum vreti) cum ca lucrurile complexe nu sunt si cele mai bune, dimpotriva. Genul asta de atitudine ma scoate din sarite. Cu atat mai mult cu cat vine de la un individ care m-a jignit NEPROVOCAT (eu l-am jignit si eu, intentionat dar provocaat) si continua sa o faca. Intre toate insultele, cel mai mult ma scoate din sarite insultarea inteligentei – si asta face elf vis-a-vis tapirul.
Cam atat

Aici o să dezvolt tema şi o să mă las iaraăşi prins în păsărica mea cu explicatul. Cui? Nu ştiu, nu sunt mulţi care citesc blogul ăsta. De ce? Nici asta nu ştiu exact; da’ asta e păsărica mea.

Păi istoria cu wandering elf. Începe prin Februarie, pe 13 mai precis, cu un post al lui Vlad la dumnealui pe blog. Pe o temă tare interesantă, a carei discuţie am urmarit-o cu interes, şi în care am intervenit şi eu la un moment dat, fiind de acord cu Vlad şi punând nişte întrebări (categorisite ulterior drept maieutică – mi-a plăcut, de fapt, cred că da, una din păsărelele mele e maieutica. Chiar mă gândesc sa fac o secţiune pe blogul ăsta numită – ca să fiu în ton cu moda găsirii de denumiri cât mai originale, modă care de fapt mă cam irită – “maieutică în maieu”). Întrebările alea le-am întrebat – fapt explicat imediat după – nu din motivele prezentate de elf mai târziu (lucru care, şi ăsta, m-a jignit, deja explicasem clar că întrebările nu sunt sarcastice sau de aflat-în-treaba, faptul că elf a persistat – şi încă persistă, inclusiv pe postul său de pe propriul blog – să susţină că altele sunt motivele din spatele întrebării mele se traduce prin aceea că mă face mincinos), ci pentru că îmi place să discut cu semantici clare, şi pentru ca am constat că de multe ori o polemică e polemică pentru că fiecare pleacă de la definiţii proprii ale termenilor. Cine are rabdare să citească întregul lanţ de comentarii (o lectură interesantă in sine), poate să vada că nu am avut intenţiile de care m-a acuzat elful ulterior. L-am combătut, este adevarat, dar asta e sensul unei discuţii. Am remarcat nişte inadecvări în demonstraţiile elfului – aşa cum le-am perceput eu, prost/bine – şi le-am menţionat. Am vrut să continui discuţia dar elful mi-a taiat-o scurt că ce a avut dumnealui de spus a spus. Pagubă’n ciuperci, nu se terminaseră partenerii de discuţie.

Okay, mai trece o zi şi Vlad postează altă însemnare la care, în al doilea comentariu, elf face referire directă la discuţia cu tapirul, spunând, citez,

..de aceea nu am vrut sa intru in discutia Tapirului. Pentru ca stiu ca asemenea discutii sunt interminabile si de fapt nimeni nu demonstreaza nimic.

M-am cam atacat, recunosc, nu personal, ci polemic, aşa că am întrebat şi eu, citez iată,

“domnilor, intreb (pe elf, in mod particular) de ce credeti ca o discutie trebuie neaparat sa duca undeva (altminteri nici nu are rost sa o continui), cineva sa demonstreze ceva, sauca o discutie trebuie sa fie terminabila? Inteleg, de gustibus, dar totusi.. Voi nu savurati discutia in sine, lupta de argumente si idei, pozitiile diametral opuse?”

la care elf mi-a răspuns cu un post pe care l-am considerat sarcastic, exact genul ala de ironie condescendentă pe care nu o suport. Am răspuns, mai acid şi eu (dar în limitele bunului simţ), discuţia a continuat, eu am încercat iar să răsexplic (păsărica mea), iar in final elful mă abordează foarte brusc spunând că îl “harasez” şi acuzându-mă de prezumţiozitate. Mai bine pun posturile aici, să nu mai umblu după ele cu linkuri. Încept cu comentariul lui elf, perceput de mine ca maliţios.

@tapirul: “de ce credeti ca o discutie trebuie neaparat sa duca undeva”–pentru ca altfel este pierdere de vreme in sensul cel mai propriu, este facut de entropie. asa ceva fac numai cu o bere in fata, numai intr-o carciuma.

“cineva sa demonstreze ceva”—nu neaparat in sensul tare al cuvantului. dar in sensul de linie de discurs etc., da. minimal e un semn de respect pentru celalalt.

“sauca o discutie trebuie sa fie terminabila”—pentru ca orice are un inceput si un sfarsit. credeam ca stii asta.

“un exemplu de scop al unei discutii ca asta, adicatelea o discutie virtuala?”–nu conteaza mediul, ci problema. Vlad nu a pus o problema triviala, in niciun sens al cuvantul. Deci, o discutie are sens. Unde vrei sa o duci si mai ales cum, asta tine de fiecare. asadar, scopul poate fi chiar problema pusa. inca o data: mediul de comunicare este secundar.

happy? i mean, did you land the job?

Urmează răspunsul meu acid

sarcasmu’ e eftin, raspunsul serios e mai dificil. Nu ai raspuns de fapt la nici o intrebare a mea.

Te pot intreba la nesfarsit ce e aia “undeva” (unele discutii duc “undeva”, recte merita sa le discuti, altele nu, deci nu merita sa le discuti ca cresti entropia. Discutia cu tapirul se pare ca nu duce “undeva”). Te-as mai intreba ce e aia pierdere de vreme in sensul cel mai propriu (ce sensuri mai exista? Figurate?). Ti-as mai spune ca “cineva sa demonstreze ceva”—nu neaparat in sensul tare al cuvantului. dar in sensul de linie de discurs etc., da. minimal e un semn de respect pentru celalalt. nu pare a avea vreo noima (care e sensul moale “demonstrarii”? Ce e aia “sens de linie de discurs” si ce are de a face cu demonstrarea sau demonstratia? Numai problemele netriviale au sens recte au scop? Alea netriviale nu? Cine decide? Si cine decide de fapt ca o problema e triviala?)
Dar evident ca nu o sa raspunzi.

Nu, elfule, nu mi-ai raspuns, te-ai eschivat sarcastic. Puteai sa spui pur si simplu ca nu ai chef de discutii interminabile cu Tapirul, nu sa filozofezi dupa aia general ca discutiile sunt unele terminabile, unele interminabile (btw, aici te contrazici singur, cum poti sa spui ca o discutie e interminabila, din moment ce o discutie are un inceput? Nu stiai ca orice are un inceput are si un sfarsit?), unele discutii duc undeva, altele nu, entropie, trivialitate si non-trivialitate, probleme, scopul etc.

şi în continuare eu (sar peste comentariile celorlalţi):

pot sa ii raspund scurt lui pinocchio vis-a-vis de raspunsul meu dat elfului? (ha. ca sa fie mai multi actori trebuia sa incep vlad, pot sa…)
Nu am incercat o lovitura sub centura. Ce s-a intamplat, in opinia mea, a fost ca elf nu a mai vrut sa continue discutia cu tapirul (pe motive perfect legitime, daca Tapirul incepe sa scobeasca in cotloanele disonante cognitiv, atunci, dupa o vreme, urechile mele incep sa se simta gâdilate intr-un mod neplacut chiar este un motiv legitim sa nu mai continui discutia cu o persoana anume. O spun fara ironii mascate.), DAR, a prezentat motivele ca pe niste reguli generale, de genul “nu scoate cratita din cuptor cu mana goala ca te frigi”, cand de fapt era “nu imi plac macaroanele facute de tine, nu mai mananc. Nici nu le scot din cuptor”
M-a cam iritat sincer.

la care elf replică cu aia cu prezumţiozotatea:

Vlad, a fost vina mea, am uitat sa completez si campul de email.

Tapirule, as putea sa iti spun multe, printre care “presumptuous” ar fi ceva bland. Dar nu este nici locul si nici timpul. Asa ca iti zic atat: lasa-ma in pace. De vreo tz mesaje incoace te legi de mine, ai trecut de faza de prezumptiozitate si te indrepti apasat spre harasare.
Din doua 1: ori ma lasi in pace cu maieutica si prezumptiile tale, ori eu nu mai dau pe aici.

A se nota prima “amenintare” a elfului ca nu mai da pe blog. A mai amenintat ulterior de inca doua-trei ori.

La comentariile celorlalţi elful explică din nou, trecând, pentru prima dată (şi EL fiind cel care a facut-o, nu eu, cum mincinos spune pe postul de pe blogul dumisale) la atac la persoană, jignit personal şi neprovocat. Aici este rădăcina conflictului, de fapt.

Vlad, nu m-am suparat. Iritat, da.

Domnule, eu ii raspund serios, dar scurt – e adevarat, iar el incepe sa tipe si sa se dea lovit ca am fost sarcastic. A fost practic definitia la “presumptuous”: atribuindu-mi ceva ce nu avusesem nici macar intentia sa fac. Mai mult, incepe sa “ameninte” cu alte intrebari si mai dihai decat celelalte si alt bla-bla, pentru ce? Pentru faptul ca nu este in stare sa inteleaga ce zic.
Ei bine, Vlad, eu nu am nevoie asa ceva. Nu am nevoie de astfel de maieutici strambe. Nu am timp de intrebari aiurea care duc o discutie la dracu’n praznic, adica nicaieri (”da’ de ce e nevoie…”, yeah, right!), ca sa aflu adevarul abisal ca fiecare pasare pe limba ei piere si nu poti face ceva in gusturile omului.
Daca stau intr-un loc, o fac de placere, eventual sa invat ceva si nu sa ma harjonesc in discutii interminabile despre sensul lui X si lui Y. Ca nu sunt dictionar ambulant! Nu stiu de ce trebuie eu sa ii explic ca “trivial” in mate are un sens, pe cand in ziua de zi cu zi inseamna altceva.
Si finally, nu stiu cine este individul, dar imi repugna ca cineva necunoscut sa ma acroseze din senin cu seturi de intrebari “inteligente”, el stand pe “high-chair”, ante-cunoscand totul dinainte. It’s actually rude.
Cred ca am fost clar si sper sa nu mai vina intrebari ulterioare si interpretari si alte semiotici.

In continuare am incercat sa nu jignesc persoana, ci doar sa explic si sa ma apar. Elful a continuat-o cu stilul lui (arama data pe fata, in definitia mea). Discutia a mai continuatm, nu mai fac copy paste că am ameţit, este aici.

Boooon. (sa il citez pe impricinatul de corn). Mai trece ceva vreme si Vlad scrie altă însemnare, depre sistemele absolute de referinta. Asta pe patru martie, de ziua cutremurului, ca zic aşa. Nimic nu e întâmplător pe lume. ca orice însemnare a lui Vlad, şi aceasta stârneşte o discuţie animată, inteligentă, o placere de urmărit. Dar, aici se petrece şi marele divorţ între mine şi elf. Discuţia merită urmarită pentru discuţie în sine, dar şi pentru că aici se petrec marile jigniri menţionate de elf. Nota bene, la o lună după discuţiile precedente, în care am încercat să fiu calm si rezonabil, în ciuda jignirilor primite.
Ok, cronică: Vlad şi elf se angajează într-o discuţie polemică despre conştiinţă, pe care elf o abordeaza în termeni de reţea şi atenţie. Vlad nu este întrutotul de acord, şi vine cu o întrebare (oarecum retorică, pentru că a răspuns singur la ea), şi anume “Cum explică reţeaua culoarea roşie sau mirosul de frezie? Ştii cum? Incomplet.”
Asta e un punct important, pentru ca evolutia ulterioara a discutiei dintre mine si elf de aici pleaca. Vlad s-a referit (am sustinut si eu si a confirmat si el) la culoarea rosie la nivel de perceptie constienta (lucru pe care vlad l-a explicat la scurt timp). Am folosit ulteriori termeni din specialitatea lui elf (senzatie/perceptie), in mod gresit stricto-sensu (adica tehnic), dar in mod corect ca idee ce voiau sa exprime, si anume ca reteaua neurologica nu explica (sau explica incomplet) faptul ca noi percepem, simtim -constient, aici este esenta problemei – culoarea rosie. Pentru a percepe si a fi constient de culoarea rosie, e nevoie de conştiinţă. Din păcate însă elful nu a înţeles întrebarea lui Vlad în acest mod, şi a oferit nişte explicaţii foarte tehnice, dar care nu aveau legătură directă cu întrebarea lui Vlad, sau mai bine zis nu răspundeau întrebării lui Vlad. Scurt după elful produce un comentariu deja spre sarcastic, catre Vlad, în stilul său propriu

“stii…de fapt eu am vrut sa zic altceva, care are legatura cu inefabilul, cu ne-spusul”…Vlad, de ai sti de cate ori am fost nevoit sa particip la astfel de discutii.
Iti zic despre constiinta ca atentia-i inceputul, nu esti multumit, dar nu aduci in contra-argument solid. Ci iei in brate cel mai slab dintre modurile de argumentatii: “de unde stiu eu ca…”. Mai faci si 2-3 flotari logice, pentru asistenta.
Apoi ma intrebi ce este “rosul”. Pentru asta iti trebuie o carte numai despre asa ceva. Iti raspund de fapt la intrebare, nuuuuu, nu esti multumit, tu esti deasupra fiziologiei. Ca si cum creierul tau functioneaza cu aer.

Vlad, am zis la un moment dat “for what is worth…”, chestie care se pare ca nu ai prins-o. Cum ziceam, am avut genul asta de discutie, de un milion de ori, numai cu romanii de fapt. Si eu sunt de vina, eu as fi trebuit sa invatz.
Ce sa iti zic: citeste ce e de citit, lamureste toata fiziologia si anatomia si abia cand o vei la avea degetul mic, cred ca abia atunci vei putea vedea daca te atinge sau nu.
Pana atunci, A+.

iar eu aleg momentul asta nefericit (nefericit pentru ca de aici a pornit totul) sa comentez “fiziologia si anatomia nu explica cu adevarat de ce se intampla ce se intampla, ci doar ca se intampla.” Asta a fost o replica la demonstratiile fiziologice ale lui elf. O replica fara sarcasm, fara intentii ascunse, fara maieutica, fara nimic. ce primesc in schimb? Pai uite:

As fi tentat sa te intreb cam ce stii tu de fiziologie si (neuro)anatomie, dar nu o fac. Ar fi uncalled for.
Iti spun doar ca nivelul observational in aceste stiinte, mai ales fiziologie, e depasit de vreo…200 de ani incoace, cel putin. De la Franklin. A, da, ar mai fi si celebrul model Hodkin Huxley, precum si faptul ca eu in linkurile ce le pusesem, era vorba si de niste chestii pe oameni si cred ca si comportamentale. Dar nu continui, ca deja sunt prea scolastic.

Si prea mult deja vu pentru o singura zi.

O glumă? Un mişto fără intenţie de sarcasm? Să fiu iertat, dar eu nu asta am perceput. Am perceput vechiul (deja) sarcasm al elfului, condescendenţă şi uitatul de sus în jos. Chestii care pe mine mă pun pe foc, cum am explicat la începutul acestui post lung pe care nu îl va citi nimeni de fapt. Am reactionat, mai violent, DAR ÎNCĂ FĂRĂ A RECURGE LA JIGNIRI. Domnule, cine are timp si dispozitie, va rog cititi de aici incolo si spuneti-mi cine jigneste primul, cum, si in ce conditii. Sa repet ca pâna aici nu il jignisem deloc (cu intentie) pe elf? că nici in urmatoarele replici am incercat sa nu il jignesc, desi deja fierbeam? că am incercat sa explic si sa ma explic, pe linia discutiei si nu pe linie de atacuri mizerabile personale? Asta la o luna dupa ce deja mai inghitisem niste mizerii? Urmarim discutia in continuare, primesc mizerii de maidan, injositoare pentru pretentia de profesor universitar a elfului, iar eu incerc in continuare sa readuc discutia pe fagasul ei, si sa discutam discutii, nu magarii. A se nota ca si aici, acum, singura referire a lui elf la trecutul meu badaran este tot setul ala nenorocit de intrebari, pe care le explicasem si rasexplicasem deja. Atat si nimic mai mult.

tu chiar crezi ca ma intereseaza cine esti?
tu chiar crezi ca am alta atitudine dupa primele tale seturi de “intrebari”, asezonate cu raspunsurile catre altii? acela a fost comportament patent de “a o trage”, de machoism balcanic. ca nu recunosti tu, e altceva.
a fost exact ca la carciuma, cand incepe unul sa faca pe desteptul “si zi ma, cum e?” facand cu ochiul la ceilalti “stai ma, stai ma, stai sa vezi ce il incurc acum. hahaha”.

ei bine tapirule, eu nu iti permit asta. pentru ca 1. nu suntem la carciuma si 2. nu am baut atat de mult impreuna

Elful si-a facut un set de opinii despre mine pe baza interpretarii sale a acelor intrebari ale mele, si gata, m-a clasat. Toata atitudinea sa ulterioara impotriva mea este suficient justificata de “badarania mea” din intrebarile alea. Care intrebari? – pai alea din primul link. Pai astea:

io unul sunt de acord cu vlad.

ce e aia manea, exact?
ce e aia golanism?
ce e aia izmeneala? cu ghiul?
ce e aia haotic, si cine decide?
ce e aia limba ciumpavita? (de fapt aici am un exemplu, “sunt de acord cu tine, except 3 points”)

Vlad va spune niste lucruri iar voi va uitati in alta parte. Cum era replica aia din Cool Hand Luke (cantata si de Guns’n’Roses)?

Si astea, mi incolo un pic:

Pinocchio, eu de fapt vorbeam foarte serios.
Hai sa continui cu intrebarile mele.

Ce e aia “valori absolute”?
Ce e aia sistem de referinta absolut? (asta chiar ca mi-ar place sa il gasesc)

Astea, si gata, si nimic altceva, astea sunt “harasarea te tz mesaje incoace”. Atât. ATÂT.

Si iata, in final comit marea crima mentionata de elf in postul sau. Discutia era despre senzatii, perceptii, ma rog, eu incercam sa demonstrez ca vlad se referise la aia, cum s-o chema, senzatie/perceptie/etc de care suntem constienti, si nu la excitarea neuronala de la nivel de receptor. Si in final, exasperat, comit un “Enormitatea ca o senzatie nu are nevoie de creier ca sa fie SENZATIE este cu atat mai mare cu cat vine de la un individ care studiaza neurosciences”, asta, o sa repet ad nauseum, dupa ce fusesem agresat in fel si chip. Ei bine, lumea lui elf s-a oprit aici. Sa citim.

Mi-e teama ca faci confuzia intre senzatie si perceptie. “Perceptie” este de obicei senzatia adusa in campul constiintei, constientizata.
Senzatia, strictu sensu, este la nivelul organului de simt. Care nu are nimic de-a face cu creierul. De fapt creierul este singur organ fara senzori, deci incapabil de senzatii, pentru ca nu are nici un receptor pe el. Sunt cativa glucose sensing neurons langa peretii ventriculari, dar aia fac parte din simturile interne, asa ca nu ii discut.
Deci, paradoxal, creierul nu e capabil de senzatii, dar este plin de perceptii.
O senzatie, deci, este la nivelul neuronului senzorial care este de obicei in afara creierului. Pielea este astfel cel mai mare organ de simt. Senzatia de rosu, asadar, ar fi la nivelul fotoreceptorului, iar perceptia de rosu, presupun ca undeva in cortexul cerebral.
Ti-am dat exemple mai sus de senzatii fara nevoia creierului. Orice arc reflex se bazeaza pe asa ceva. Apoi, ti-am dat exemplul hidrei, care se misca si face ce face, fara a avea creier. Are neuroni senzoriali, deci are senzatii, dar nu perceptii, pentru ca nu are un cortex (de asta ai nevoie, apropo, pentru perceptii, deci constient).
Cu acestea, sper ca te-am lamurit asupra confuziei terminologice si ti-am dat suficiente exemple ca sa te conving ca senzatia este diferita de perceptie. Apropo, Kandel, a luat un premiu Nobel tocmai pe chestii de senzitizare si habituare pe o molusca, Aplysia numita, care numai creier nu are. Vlad i-a pomenit mai sus numele.

Acum pe scurt despre comportamentul tau. Cred ca te roade ceva. Amestecul asta “let’s get personal” cu “sideshow Bob” pe langa Vlad, plus nevoia de a zice ceva, chiar daca deranjant de mult si de slab calitativ, imi spune ca este ceva care te roade. In schimb, spre deosebire de tine, eu nu ma hazardez in teorii psihologice, pentru ca am bun simt.

Totusi, gasesc ca ultimul tau comentariu a intrecut masura. Greseala mea a fost ca ti-am acceptat atitudinea ta de Chivutza, de a iti pune mainile in solduri. Din nefericire, ai devenit un pic prea personal pentru gusturile mele si de aici as incepe chiar sa imi incarc karma prea tare.
Totodata, imi aduc aminte ca am venit aici ca sa citesc ce scrie Vlad, care nu mai scrie, de fapt, de la o vreme incoace. Am mai gasit inca pe cativa (cateva), pe care imi face placere sa ii citesc. Asa ca ma voi limita in a il citi pe Vlad…si cam atat. Efectiv, vreau sa te evit, pentru ca un stress in plus nu mi-ar face deloc bine.
Sper, deasemenea, ca vei avea minima delicatete ca sa nu raspunzi acestui post.

Multumesc.

la care in final explodez si eu. In final. Dupa doua luni si doiazeci de posturi de jigniri. Abia acum, si nu de la inceput, cum fals si mincinos prezinta elful situatia pe postul sau.

minima delicatete? Esti chiar caraghios cand TU ceri minima delicatete, dupa badaraniile puerile si impolitetile si lipsa crasa de sapte ani de acasa pe care mi le-ai aratat. Iar cand vorbesti de bunul simt pe consideri care il ai, ma cutremur. De râs.

Ultimul comentariu in care “am intrecut masura” l-am dat tocmai ca sa vezi ce inseamna a intrece masura. Pana nu o simti pe pielea ta nu intelegi. Eu nu mi-am permis pana acum, DOBITOCULE, sa fac referiri la persoana ta sau la intelectul tau sau la cunostintele tale. Eu nu te-am atacat, neprovocat, cu magarii. Teoriile mele psihologice sunt teorii, nu magarii, nu sunt in nici un fel insulte sau badaranii cum sunt comentariile tale la adresa mea. Eu am intrat in discutia aia cu niste intrebari pe care le-ai inteles TOTALMENTE gresit si le intelegi gresit in continuare. Nu am intrat in discutie sa “ti-o targ” tie (inca o data, iti acorzi excesiv de multa importanta), am intrebat ce am intrebat cum am intrebat pentru ca vreau sa discut si vreau ca termenii discutiei sa fie clari. Daca voiam sa ti-o trag, ti-o trageam altfel, nu uita ca postezi magariile la mine pe server. Nu, nu este amenintare, este justificare doar. Urmatorul pas ar fi sa ma injuri de mama. Nu m-ar mai mira.

Ca ce zic eu e “deranjant de mult” si lipsit de calitate, nu esti tu cel chemat sa judece (lasand la o parte ca mai deunazi ma acuzai ca scriu deranjant de putin si de sec), si ma intereseaza prea putin, in afara faptului ca este o alta badaranie. Nu te lansezi in teorii psihologice, dar m-ai psihanalizat deja, concluzionand ca ma roade ceva. “Let’s get personal” nu a fost adevarat pana in momentul de fata, cand intr-adevar a devenit personal; cat despre sideshow Bob, cunosti prea putin relatia mea cu Vlad, si intelegi prea putin argumentele mele si ale lui Vlad (care, pe tema asta se intampla sa fie congruente).

Discutia senzatie/perceptie, este doar semantica si jargon. Este foarte clar din ce a spus vlad ca el se refera la perceptie (ca sa zic ca tine), si nu la fiziologie si neuroni. Tu insisti sa ne arati muschii de neuroscientist, vlad iti explica in continuare calm si politicos) ca el nu de asta vorbeste, iar tu o dai mai departe cu ale tale.
Da, si chiar sper ca o sa ma ignori.

Asta era deja pe 16 martie.

A se nota, singurele mele iesiri din peisaj au fost acel “mai ales ca vine de la un neuroscientist” si acest “dobitocule” Ultima intr-un post in care de fapt explicam exact ce explic si acum aici, la ora asta tarzie de noapte.
Au urmat, in acel lant de comentarii, alte explicatii ale mele (pasarica de care vorbeam).

Credeti ca elful s-a oprit aici? Nu, a trecut la jignit si pe cei apropiati mie, si anume nemaoipomenita magarie sa o jigneasca direct si badaran pe sora mea (care este ea madelin), exact aici, si anume, citez iarăşi,

““Eream precisa ca o sa-si puna lincurile inapoi, era o capcana – ei, da, eu si tapirul suntem rude, da :-).”
Mda, te doare mintea de cat rafinament iezuit s-a inghesuit pe bilogul asta. Da pe dinafara. Cotele apelor Dunarii.”

Nota, referirea elfului la cotele dunarii este o aluzie directa la ce spusesem eu catva numerose posturi mai sus, ca inteligenta mea e in scadere precum cotele apelor Dunarii.
Nu am rezistat la asta (cum zice si sor’mea, sunt coleric), si am reactionat iara (desi mai moderat), “elfule, te roade ceva, ca sa te citez. Ţ’a murit vun şobolete prin laborator sau ce ai tată? Potoleşte-te, copilule.”
Discutia a continuat, cu un elf tipic.

Ma opresc aici ca e tarziu in noapte deja. O sa mai continui, probabil.

Partea a 2-a

Hai sa testez chestia asta cu series (io îi zic foileton), şi să lămuresc şi de unde vine menţinea elfului cu slanderul.

Discutia este aici. In aprilie deja. A se remarca celasi stil zeflemitor al elfului (la care, in final, am recurs şi eu, cu doua ironii la adresa neruscientistilor, aia cu virgulele si.. De fapt e singura, si a venit dupa amenitarea lui elf cu slanderul, slanderul se referea la “declaratia ca “presupunand” este “umplutura” este cam scary cand vine de la un presupus scientist; sa nu imi spui ca tu in neuroscience te bazezi numai pe certitudini si ca nu pornesti de la presupuneri.”. Presupus scientist, aici, nu in sensul de presupus=fals, incompetent, ci in sensul “din ce lasi sa se inteleaga aici si pe blogul tau, esti un cercetator, dar nu stim siguri, presupunem doar.”

Discutia era o discutie de interpretare a unui post de pe alt blog. ma rog. Si ce primesc la incercarile mele de discutie pe linia discutiei (cu minimum de epitete – recunosc ca incepusem si eu sa aplic ironii, uitele in grozavia lor, “Dragule, legatura cauzala am zis si eu, numai ca virgula aia, bat-o vina (e ca ai lipsit la ora de virgule? sau la neuroscientisti nu le trebuie virgule?)” deja si cu maximum de argumente logice)? Pai ce primesc, uite ce primesc. Mostra de “eu am bun simt” cum declara elful mai devreme. Apoteoza.

Adevarul este ca e vina ca te iau in seama.
Vai de capul tau, mi-as face pacat cu tine sa fac o plangere formala universitatii. Evident ca nu as fi facut nimic, am vrut doar sa iti arat ca depasesti limita. Atat de slab esti, incat incepi sa urli imediat ce auzi cuvantul slander. Imi iei bucati din ce scriu eu si invarti ca fiind al tau, rescrii orice, ciupesti paragrafe, scoti din context, doar-doar nu te vede lumea cum te apesi cu capu-n zid da’n proasta.
Ai devenit infect in limbaj in 5 minute – acum iti inteleg apetenta pentru manele.

Traieste in pace, eventual du-te la un specialist pentru niste pastile. Caci cu atitudinea iti vei face singur rau. Good luck in landing that job. And especially in keeping it. Am mai vazut oameni ca tine: sa faca in ciuda, sa se puna contra, sa fie ei ai dracului, ca atat e manlinessul lor. Si in 5 secunde clacheaza in injuraturi. Ori si-au terminat studiile in 10 ani – din mila profilor, ori au ajuns in joburi de 2 lei.

Te-ai umplut singur de respect prietene, te-ai pus singur in nisa in care apartii. Daca pe blogul tau (nu e al lui Vlad, de fapt, dupa URL si cine il si l-a gazduit) esti in stare sa scrii atat de ganghist si dupa-blocuri, mi-e clar ca trebuie sa fii tratat cu delicatete.

Vaya con dios.

Tot tacamul, inclusiv calomnie (cu acuza de plagiat, ” Imi iei bucati din ce scriu eu si invarti ca fiind al tau,” – am cerut sa vina cu dovezi, “Asta, dragul meu, se cheama calomnie. Ma acuzi de plagiat. Te rog frumos sa vii cu niste dovezi, sau o sa scriu EU o scrisoare oficiala uiniversitatii tale.”, nu a venit nici pana in ziua de azi.)

A urmat o discutie (chiar si in aceste conditii, am fost dispus, in continuare, sa discut cu elf) in care elf a insistat sa demonstreze cu tot dinadinsul ba ca blogul e al lui vlad, ba ca e al universitatii, si alte dracii. Este interesant intr-un fel.

Partea a 3-a

dacă tot mi-am dat drumul, haida să continui cu păsărelele mele. Ăsta o să fie ultimul în serie că o să epuizeze, cred io, subiectul.

Episodul asta se referă, deci, la postul lui elf de pe blogul domniei sale (pe care l-a închis, sper că momentan). Pentru referinţe, postul poate fi găsit, cu tot cu comentarii, într-o pagină sus.

Trec repede peste postul în sine, pentru ca nu este decât o colecţie de injurii şi inexactităţi. Să spun doar câteva lucruri: la comentariul la care face referire elful nu m-a deranjat pe motivul că vezi Doamne m-ar fi înjosit că mi-a zis “personal tehnic” – nici nu vad cum ar reieşi asta din comentariile mele ulterioare. Altă notă aici, “horribile dictu”-ul din postul lui elf se refera la un comentariu al meu ulterior – domnia sa evită elegant să dea link la inceputul discutiei. Comentariul de la horibile dictu vine după ce intrebasem care e problema, si explicasem ce m-a deranjat la atitudinea elfului, şi anume nicidecum că mă face personal tehnic (am rsusţinut şi eu ca sunt personal tehnic pe blogul ăsta) ci faptul ca ma ia in balon, superior şi indirect, “Pentru personalul tehnic al acestui select blog: more complicated is not always better. quite the opposite.” Cum am explicat si acolo, faptul ca a venit de la elf de la care inghitisem nenumarate, a contat (daca venea de la oricine altcineva (Q-Vetta, nusitatu, oricine) as fi facut si eu un banc si incercam sa rezolv. Elf a fost ironic, cica, dar nu deriziv. A fost o gluma – dar se mira că de unde scot treaba cu maximele. Postul de îl linkuieşte dumnealui vine după ce s-a apucat să il insulte şi pe vlad. Asta, recunosc, a pus paiele toate pe foc, nu pentru ca vlad ar fi bibelou de porţelan (altă remarcă witty care a enervat-o şi pe sor’mea văd), ci pentru ca pur şi simplu vlad nu merită chestii d’astea. Deci, în nici un caz “ridicat miza de unul singur” cum atent îşi editeaya elful povestea.

Restul postului nu mai contează, la un singur lucru nu mă pot abţine, m-a pufnit râsul când am văzut că scrie că i-am trimis email pe adresa personală, asta după ce îmi demonstrase mai deunăzi, pe două monitoare, că ce e pe serverul universităţii aparţine universităţii (am trimis emailul cu pricina pe adresa de universitate a elfului).

Mai interesant de comentat mi se par câteva din răspunsurile elfului la comentarii. Bucata asta, înâi:

”Tocmai eu”…pentru ca eu am cam fost singurul care a fost in contradictie cu Vlad. Eu, din nefericire, voiam doar sa discut cu el. Si aici a inceput sa se bage ipochimenul, ca sa il “apere” pe Vlad. S-a bagat in stilul ranjit-chefliu de Romania, care pur si simplu il urasc. S-a ajuns sa ma spurce cu ceea ce fac, sa afirme ca sunt un idiot in ceea ce fac, ca nu stiu nimic. Chestie la care nu am rezistat si a trebuit sa replic. Ideea e ca pana la urma l-am obligat sa isi ceara scuze in public, printre altele, chestie care nu i-au dat bine.
Acum a luat-o din nou din loc. Pentru nimic. Eu nu am reactionat la niste ironii “fine” de-ale lui, numai ca faza cu frecarea nenorocitului aluia de blog, in loc sa il lase simplu m-a exasperat. Si restul se stie.

Da, ai dreptate cu Vlad.

Sincer, mi-e greata la nivel fizic de toata chestia asta sordida si stiu ca nu sunt raspunzator. Sau in fine, sunt raspunzator pentru ca nu invat o data ca nu exista.

“Tocmai el” nu pentru că el e singurul care a fost în contradicţie cu Vlad, ci pentru că are atitudinea pe pare sper că am demonstrat că o are in episoadele trecute (parcă e soap opera, hehe). Stilul rânjit-chefliu, ghici la ce se referă? Păi tot la maieutica mea din intrebările mele de cârciumă, alea de fix acum demult de tot, vorba lui Mălăele. Să afirm ca este un idiot (profesional) şi că nu ştie nimic nu am făcut-o. Ironiile mele (care, iote, la alea de ce nu s-a gândit ca nu sunt derizive, they are a joke for God’s sake!) cu neuroscience si virgulele şi cam atât, când au venit au venit mult după ce înghiţisem bădărănii de la dumnealui, şi nicidecum, cum susţine domnia sa, chestie “la care a trebuit să replice.” Iar cu scuzele, nu ştiu pe cine jigneşte mai mult aici, pe mine sau pe el însuşi. Ce scuze am oferit le-am oferit că aşa am crezut eu de cuviinţă (şi le ofer în continuare selectiv), nu pentru ca m-ar fi forţat domnia sa. Să susţii că ai obţinut scuze cu forţa jigneşte şi pe celalalt, dar mai ales te jigneşte pe tine însuţi – cum adică, am obţinut scuze cu forţa? Adică nu am putut obţine scuze oferite liber, a trebuit să folosesc oareşce forţă.

Frecarea nenorocitului de blog – nenorocitul ăsta de blog vreau să meargă lin şi fără probleme, de aceea îmi bat capul. O fac pentru Vlad şi pentru cititorii săi, pentru că îi iubesc tare mult, şi sunt mândru că pot fi parte din grupul acesta. Că e simplu sau complicat, din afară nu se vede chiar exact. Elful este “exasperat” şi vrea ca eu să fac blogul simplu, pe gustul domniei sale. Şi eu vreau blogul simplu, sunt deschis sugestiilor. Sarcasmului nu.

Dacă elf nu realizează doza dumisale de răspundere, asta e.

Un comentariu ulterior clarifică faptul că elf s-a referit la presupusul atac la imaginea sa profesionala, nu generala.

Si Tapirul, Vlade, este o chivuta pentru mine. Pentru ca numai o chivuta incepe prin a spune despre cineva care nu il cunoaste ca e un zero profesional, ca e o nulitate. Nu te supara, reactiile mele ulterioare au fost prea pepsi pentru acest slander 100%.

Profesional îl respect şi îl voi respecta pe elf, şi nu am dat de înţeles altceva nicăieri niciodată. Nu am spus că este zero profesional, că e nulitate, nicăieri. Singurul, absolut singurul comentariu a fost acela pe care l-am mai pomenit, pomenesc iarăşi, “Enormitatea ca o senzatie nu are nevoie de creier ca sa fie SENZATIE este cu atat mai mare cu cat vine de la un individ care studiaza neurosciences.” Am explicat deja in ce context am spus asta, si mai ales la ce moment al discutiei.
Cum ziceam, profesional îl respect pe elf, ca om, din păcate, nu. Am încercat şi nu a mers.

Şi gata. Mă întorc la Bercuş şi Cosmos.

Partea a 4-a

Iete că mai am un comentariu de făcut. Şi anume, elful este îndreptăţit să se teamă de divulgarea numelui său, dar nu pentru motivul ridicol cum că eu l-aş umple de lături (nu are nici un precedent, nici un motiv să suţină asta, elf nu a menţionat bădărănisme şi mojicii la mine – pentru că nu am fost mojic cu el – a menţionat că nu îi place maieutica mea de cârciumă), ci pentru motivul – foarte real – că astfel reputaţia sa respectabilă va fi asociată cu bădărănia şi mojicismul unui wandering elf de pe net, scoţându-l astfel din (pseudo)anonimitatea comfortabilă de pe net, din spatele căreia poate să arunce cu noroi după voie. Pentru asta, însă, nu aş fi eu răspunzător.

Partea a 5-a

Spectacolul continua (vorba lui Toma Caragiu) dupa o discutie in contradictoriu cu Elful, pe blogul sorei mele – e jumatatea lui Septembrie deja. Nu m-as fi bagat in discutie dar mi s-a parut suficient de serios sa intervin. Anume, elful o sfatuia pe inozza ce si cum sa faca aceea (presupusa) lucrare de antorpologie, care representate tema postului lui Madelin. Sfatul, dat de pe o pozitie (neasumata vizibil, dar prezenta) de om care stie despre ce vorbeste. Problema este, sfatul este gresit si misleading. Esenta sfatului este ca inozzei i-ar trebui statistica si numere, alminteri studiul nu este credibil. Ceea ce este totalmente inexact. I-am raspuns si i-am spus ca in stiintele social exista si o alta paradigma, pe langa aia cantititativa (care este positivistica), si antropologia se poate aborba perfect legitim si credibil cu acea paradigma, care paradigma nu foloseste numere si statistica. Long story short, dupa o prima runda de argumente care nu se refereau de fapt la ce zisesem eu, elful trece la sarcasmul tipic. Eu, satul deja de reactiile elfului din trecut, declar ca ma las de blogherit, lumea se sperie ca sterg blogul zi vizuina, ma reintorc, explic iara, intreb. Elful, pe de o parte vrea sa fie lasat in pace, dar pe de alta isi face timp sa posteze la el pe blog un post lung si mult gandit despre ce chivuta e tapirul si cum se da el (in mod fals) de “specialist” – eu spusesem, in discutia de la madelin, ca eu sunt medic pregatit in stiinte sociale, el fizician pregatit in neuroscience, prin urmare si asa deci specialistul (adicatelea “cel cu expertiza mai multa”, Dumnezeule, nu specialist in sensul hardcore din academia) sunt eu, in ideea ca nu vorbesc de pe strada, argumentul meu este argument serios de om care stie – mai bine decat el, de fapt, pentru ca elful apartine altei discipline.
Cativa oameni raspund postului, elful raspunde si el, in acelasi ton ca si postul, in final elful decide sa stearga comentariile, si sa lase numai cometariul laudativ al lui stefan. DIn intamplare, la mine acasa pe laptop pagina, cu tot cu comentarii, ramasese in Windows cache. Ma pune dracul (recunosc ca aici ar fi trebuit sa las balta toata afacerea, intr-adevar a fost greseala mea) sa postez un comentariu sub numele “Cache” si folosind fosta adresa de email a lui WE (gandindu-ma ca o sa treaca de posibilele filtre mai usor). Elful reactioneaza imediat, facand publica IP-ul meu, eu ii raspund (de la scoala de data asta, eram la birou deja) cam sarcastic, el posteaza iarasi adresa mea de IP si ma ameninta cu federal felony. Nu se opreste aici domnul elf (si asta m-a deranjat pana peste poate), ci se duce si posteaza si la madelin pe blog adresa mea de IP plus o reiterare a amenintarii. Atunci am decis ca e poate mai bine sa il contactez prin email, am trimis doua mesaje, care in final au determinat postarea celui de– al treilea post.
Nu as avea multe de comentat la al treilea post (nici la al doilea de fapt), doar cateva inadvertente si inexactitati. Zice ca a fost ironic si a glumit, dar nu mi-a atacat imaginea -disclaimerul meu de pana acum e dovada contrara; nu si-a pierdut cumpatul “o singura data” ci de multe ori, de la malitie la jignire grosolana; cum poti ataca o imagine? – la fel pot inreba si eu despre el; impersonarea – asta e cel mai comic, spune ca acel cont nu mai exista, dar ca il impersonez – pai cum poti impersona folosid un cont care nu exista? Si cum poti impersona cand el e singurul care putea vedea adresa de email pe care o folosisem, si asta era chiar adresa lui? Ma impersonam ca el in fata lui?? Harasare si emiluri nesolicitate: am folosit adresa de email pe care o are facuta publica pe adresa facultatii. Emailurile nu sunt intotdeauna solicitate, de aiai iti postezi adresa public, sa te poata contacta lumea, solicitat sau nu. Nota Bene, eu am folosit adresa mea de la universitate, unica si identifiabila deci, cand am trimis mesajul, recte nu am vrut sa ma ascund dupa degete. Am crezut ca putem muta discutia lu rufele murdare in private. Comentariul ca malitiozitatea a fost harmful – ha. Malitiozitatea lui nu a fost harmful?
Ma rog, nu mai comentez. Spun doar ca ma intristeaza tare mult ca se poate ajunge la asemenea mizerii.

Partea a 6-a

Cine are chef, citeşte comentariile de la postul lui Vlad numit Meta-morala, o posibilă ştiinţă si scrierea mea de la
M-am saturat