eram mic şi eram la Ploştina şi ploua şi eu fredonam continuu “plouă, plouă, babele se ouă” şi pentru că rima mergea mai departe chiar dacă era vară şi nu ningea, continuam şi eu “ninge, ninge, babele se linge” (versurile de copii nu cunosc gramatică). şi Maicamare mă întreabă “dar de ce tot babele se linge, Cârstinele? zi şi tu ‘ninge, ninge, uncheşii se linge’ ”
unchiaş este un moş, dar îi zice unchiaş.