mai demult, într-o discuție care din păcate a degenerat oleacă, am fost întrebat (cam țâfnos) de ce nu mă doare la bască de România, că oricum sunt plecat (demult) și trebile din România nu mă afectează direct.
(să ne înțelegem, “a te durea la bască” înseamnă să nu-ți pese de ceva – sport destul de răspândit la români, într-adevăr. opusul, a NU te doare la bască înseamnă, evident, opusul, adicătelea să-ți pese)
în corolar (și mai ‘în particular’) am fost întrebat de ce am “fixație” pe ponta și guvernul lui, de ce mă deranjează ponta în eul meu interior și personal și stingher.
trei, mai recent, într-o discuție (în familie, merită precizat) mi s-a argumentat că românii din străinătate nu ar trebui să aibă drept de vot, pentru că… mă rog, cam ce am spus mai sus, pe scurt că “nu au nicio treabă cu România”
pi hai să explic
de exemplu: într-o știre din vara asta s-a menționat că românii din străinătate au adus în țară cam de două ori mai mulți bani decât investițiile străine. e vorba aici de indivizi ‘particulari’. io zic că oamenii ăștia, care-și în România investesc banul muncit, merită dreptul de a vota politicienii care vor învârti și mânări banii lui
acum personal și stingher:
trebile din România mă afectează direct și pe mine. dacă – de exemplu (și aici vorbesc și despre fizația ema anti-ponta) – România politică reușește performanța de a ne scoate cu tot cu țară din uniunea europeană, va trebui să-mi fac bagajul din țara asta unde mănânc – nu-i așa – salamul meu fără soia. ăsta e un exemplu extrem, dar mă influențează direct și în alte moduri, mai plauzibile. politica externă a României influențează modul în care sunt primit și tratat aici unde mă aflu. mă influențează că nu suntem în spațiul schengen încă, din cauza corupției din țară. mai mărunt, mă influențează (să dau un exemplu mic) că atunci când vin în țară, în concediu, trebuie să petrec ore în șir într-un sistem de transport ineficientizat de corupția cronică din țară, în loc să-mi petrec puținul timp disponibil cu prietenii și fanmilia. că nu am reușit încă să-mi înregistrez căsătoria în România datorită birocrației imense.
etc.
deci mă influențează
de ce nu-i adevărat că ‘nu mai ai nicio treabă cu România’?.. uite de ce:
– vreau, de exemplu, ca pe viitor să investesc în casa și grădina de la Ploștina unde sper să mă retrag la pensie. pentru asta vreau un primar cinstit la Lopătari care să bage banii în modernizarea drumurilor. să văd drum asfaltat până la Gura Teghii, pe Tainiță. care înseamnă că vreau, de exemplu, să văd turism civilizat și modern, ca în occident, dezvoltat (și) pe valea Buzăului și Slănicului. care înseamnă că vreau să văd, în România, infrastructură care să egaleze pe aia de am văzut-o în Elveția. asta înseamnă că vreau, în România, un sistem politic necorupt care să permită primarului sa fie și el necorupt și să se lupte pentru comuna lui. îl ajut, dacă acceptă, să scrie proiectele pentru fondurile europene care să-i permită să dezvolte și să modernizeze infrastructura în comună. asta înseamnă că vreau ca România să fie ferm înscrisă în proiectul european. pentru că eu cred, cu putere, că viitorul României este unul european, iar viitorul europei este unul federal. și de aceea vreau o clasă politică, în România, care să sprijine acest proiect, și care să nu lanseze țara mea pe o traiectorie de discurs anti-european naționalist
– vreau, de exemplu, să colaborez cu universități și institute de cercetare din România. acum că am ajuns pe o poziție mai stabilă, ideea asta poate prinde contur realist. pentru asta, însă, îmi trebuie un guvern necorupt, o politici educaționale și de cercetare aliniate standardelor europene, și alte asemenea. trebuie, deci, să mă implic – și să fiu lăsat sa mă implic – în trebi care merg dincolo de scrierea și derularea unui grant; trebuie să pot să mă implic în treburile cetății
– când oi acumula ceva capital (că acum n-am), vreau de exemplu să investesc nu în vacanțe în Malaga sau case de vacanță în Scoția, ci în România. o microfermă, de exemplu (tot la Ploștina, na), sau o grădiniță modernă. sau, dacă nu, măcar vacanțele o să le petrec în România. vreau să refac circuitele pe munte de le-am făcut în studenție, să mă duc la mare la Portița, nu la Nisipurile de Aur, să văd castelele din Ardeal, nu pe alea din Germania, să fac agroturism în munții Vrancei, nu în Burgundia. adicătelea, pe scurt. să contribui la economia României
vise deocamdată, dar ca să le pot realiza trebuie să mă lași să mă implic. nu să-mi spui “de ce nu te doare la bască” sau “tu nu ai nicio treabă cu România”
io zic așa, dragi oameni: nu vă revărsați frustrările politice pe românii din afară, că nu ei sunt de vină de mersul prost din România. nu ei l-au adus pe Băsescu la putere, și nu or să fie ei cei ce-l vor aduce pe Ponta la putere. asumați-vă, vă rog, basca proprie
eu stau in romania si nu ma doare la basca (prea tare!). mie imi place aici, traiesc in statul libertarian prin excelenta, traiesc in tara care a descoperit teoria unificata a socialului: circulatia libera si neingradita a banului, fara justificari si reprosuri. cand obosesc prea tare de stat pe afara, emigrez in casa si inchid usa, tembelizorul, radioul. cand obosesc sa stau emigrat, fac putin scandal pe afara, dar imi trece, ca tot nu iese nimic. aflu acum, la revenirea din concediu, ca nici prea multa treaba n-o sa mai am pe la spital, ca a redus casa numarul de internari posibile, cica vor sa faca economie, asa ca mai bine am transplanta ibiza in bukale, mai bine ne-am apuca de samba si trabajo no.
ponta? e egalul patriei pe care o pastoreste. base? tace malc, o mai scoate pe udrea la inaintare.
crinut? bese in liniste la cap de linie.
deci nu mai mai doare la basca neam! sunt roman si ma tratez!
Salamul cu soia e un subiect dezhumat periodic de groparii neamului, ca să zic așa, mai cu seamă în preajmă de alegeri. Merge bine cu un populism răcoros, de vară, cu mult sifon sau, mă rog, spumă să fie (lămâia e opțională). Suspectez la origini ceva frustrări legate de preponderenta înclinare înspre dreapta a numitei diaspore, chestie manifestată consistent la vot în ultimele 5-6 ture de dat cu ștampila.
Eu sunt rezident prin Olanda, dar posesor (încă) de pașaport românesc. Sunt, la o adică, plătitor de taxe cel mult consulare către statul român, dar asta nu mă împiedică să am aceleași drepturi și îndatoriri ca orice alt cetățean. Dacă cetățenia ar fi o funcție de geografie, aș fi de acord cu renunțarea la bască și durerile aferente, dar uite că nu e. Pentru că de fiecare dată când mă mănâncă să merg oriunde în altă parte în lumea asta, sunt văzut și tratat ca un român, nu ca un rezident olandez. În caz de probleme, voi avea de a face cu ambasadele României te miri pe unde; olandezii o să-mi râdă în nas. Și-atunci îmi cer dreptul de a decide, chiar și într-o mică măsură, să influențez politica externă a României. Și, de ce nu, și pe cea internă, ca să pot, vorba gazdei, să-mi repatriez oasele la pensie (sau poate și mai repede) într-o țară civilizată și prosperă. Ceea ce vă doresc și dvs.
tapire, nici dracu’ nu scoate romania din eu inainte ca eu sa se faramite. la cat profit au toti cotizantii bruselului, nebuni sa fie sa faca asta.
gandeste-te si tu: terenul agricol din timis e practic luat de firme straine (le zic tot asa, chiar daca obiectul activitatii e facut din cules de morcovi si mulsul vacilor). si in cta, de ex., nu numai ca au cumparat mii de ha (firme olandeze) ci si au plantat poate sute de ventilatoare (olandezi si austrieci).
aia cu banii trimisi de catre romanii plecati e cam asa pt. unii mancatori de salam cu soia si bautori de naut: ca daca nu mai avem rezidenta in Ro. si, mai rau, daca avem si alt pasaport, nu am mai avea voie sa votam. si asa ceva nu e emis de politicieni ci de ala de pe strada.
cu cercetarea colaborativa cred ca glumesti.
in rest, hai sa ne batem!