Aflu dimineata asta, sorbindu-mi cafeaua la ibric, ca Zaza ma da neceremonios afara de pe blogul dumisale. Primul gand ce-mi trece prin cap – Heaven has no rage like love to hatred turned, /Nor hell a fury like a woman scorned (partea a doua mai ales), dar avand in vedere ca Zaza m-a scorn-it (pun intended) inainte ca eu sa stiu ca domnia sa exista, explicatia este undeva in alta parte. Ce are domnia sa cu mine in particular, nu inteleg (o fi prima parte a citatului din Congreve? 😛 ), dar nici nu mai intereseaza anymore; nu voiesc aici nici sa cer nici sa dau explicatii, voiam doar sa o rog pe Zaza doua lucruri, si cum pe blogul Zazei nu mai am drept la replica, o fac aici. Doua lucruri care tin, zic eu, de bun simt elementar: sa reciprocheze (daca comunicare normala nu se poate face acasa, nu am chef de comunicare anormala in turneu) si, doi, sa stearga orice urma a prezentei mele pe blogul dumisale, in speta bruma de comentarii de le-am avut.
Cu multumiri preaplecate.
Adăugire:
Nu mă deranjează faptul in sine că sunt dat afara de pe blogul Zazei; oricum nu as vrea sa mai vizitez casa cuiva care nu poate vedea dincolo de cateva etichete si stereotipuri banale si unde replicile mele sunt rastalmacite, cu rea vointa, si analizate la nivel de DEX – este insultator. Aşa că, pagubă’n ciuperci. Sunt doar dezamagit pentru ca mi se spulbera inca o iluzie; credeam ca un om educat si stilat precum Zaza (da, o invidiez si eu ca si Madelin pentru cam aceleasi lucruri) poate intr-adevar duce o conversatie de calitate (calitatea nefiind masurata in acuratetea gramaticala sau semantica a vorbelor), dincolo de presupozitii, stereotipuri, si ironii minuscule. M-am inselat, Zaza imi pusese demult o eticheta, deja, si nu a putut vedea dincolo de eticheta asta. Pretinde ca ma cunoaste (cu tot cu sorici) – presupozitiile sunt mai mereu piedici in comunicarea reala si de calitate. Eu am cerut deja scuze Zazei, o mai fac inca o data pentru vorbele mai aprinse de le-am mai spus si pentru faptul ca i-am tulburat, cu persoana mea, wa-ul.
Cam atat.
stii ce nu pricep eu dupa toata povestea asta?
de ce se vehiculeaza atata patima intr-o controversa… scrisa in format electronic?
Păi tocmai, că aici apar marile patimi, deşi sunt mari doar în aparenţă. Motive posibile, sunt multe.
e interesant si pentru mine. Io hălăduiesc prin comunităţile online încă din 2001 când a apărut prima dată imedul, şi am ceva experienţă. Patimi mari indeed, astea electronice. Poate pentru ca distanţa virtuală ne face să ne simţim ceva mai mai protejaţi şi totodată relaţia e un pic dezumanizată. Cum ziceau războinicii, e facil să omori duşmanul cu puşca de la distanţă, alta e să încerci să o faci privindu-l în ochi. Aşa şi aici, dacă nu privim interlocutorul în ochi, ne dezlănţuim patimile mai uşor.
Mi-ar place să scriu un trata de sociologie şi psihologie virtuală. În final rămânem tot oameni, şi în spatele tastaturei.
mi se pare mie, sau online, ajungi mult mai usor un berserk din ala nestapanit?
ma rog – shestia cu trantitul usii e cam… hm, nelalocul ei. dar, ce sa faci, omul e la el (ea) acasa.
pai da, cred ca da, si nu numai cand e vorba de berserk, dar si in rest cred eu. Eu in real life sunt, in discutii, mai putin combativ initial, cel putin cu persoane pe care le cunosc putin. Mai e si chestia ca in virtual discutiile au alt pattern, ai mai mult timp sa citesti si sa te gandesti (nu mereu….), nu esti intrerupt in mijlocul frazei, etc. Cum ziceam, ar fi tare interesant de studiat fenomenul (il si studiaza mutli deja, de fapt).
Am dat si eu cu ochiul pe site-ul cu pricina si tare m-am mirat. Dragutz, asa, si cu multe pretentii, dar plin de chestii groaznic de alambicate. De ce nu pot vorbi oamenii normal? Plebeul din mine refuza sa se lase impresionat, dar nici nu vrea sa dispretuiasca ce nu intelege, asa ca se mira plebeu ca de un univers paralel si trece mai departe.
Nu inteleg ce ai vrea sa faci acolo anyway, asa ca quit whining . She did you a favor.
pai nu schencăn, zis si io asa. Nu m-am dus de buna voie acolo, domnisoara zaza se infiintase pe blogul sor’mii sa ne traga (elegant si alambicat) de urechi, de aia m-am dus (unde aflu ca d-ra zaza stia de mine si de soriciul meu inainte ca eu sa stiu de existenta domniei sale). Plus, voiam sa-i mai ard una pe coada lu’ als, care s-a refugiat acolo (intre timp vad ca si altii au luat-o de la zaza protectoarea lui als)
Pai, the way I see it, oamenii sunt de mai multe feluri. Unii se (defe)caca, altii, ca mine, merg la buda. In fine, unii fac catharsis, and their shit don’t stink( cum se spune la mine la tara). Astia ma cam seaca pe mine, si ma tin departe.
als e o mare jena punct.
povestea s-a extins , wandering elf a fost etichetat de catre zaza drept “Iuda” pentru ca a avut indrazneala sa se intalneasca cu sora “dusmanului” (stii – sau nu stii – ca eu si elf am avut niste lupte, s-a ajuns la niste vorbe urate, totul din meintelegere si prea mult infierbantare).
Asta cu cathrasisul e buna.
unde’s bre cafturile alea cu als’ul? vreau sa vad ce a debitat si pe acilea. ca ma gandesc la un pdf cu “za best of”.
da, neintelegeri, eu sunt cam obosit de sportul asta.
cu zaza sunt cool acum. dupa cum e si cu sora ta. pana la noi evenimente. ca, mdeh, probabilitatile.
numa de als sunt ne-obosit. prea a merdeit si cred ca i s-ar cuveni o corectie.
Hope my shit stinks then. Ce chestie, să-l văz pe cerbu pe bloguri. Dar tare bine-mi pare.
No worries, it stinks. Am mai dat cu okiu pe mahala. Imi plac pozele.