ce se’ntâmplă, doctore? – continuare
dintre comentatorii postului precedent, kerbu şi vlad au pus nişte puncte pe nişte i-uri, nişte i-uri pe care aş vrea să le discut aici. înainte să continui, însă, cu nişte alte ideile astea, o să încerc să răspund câtorva dintre comentarii.
kerb:
- ezapt, what we have here is failure to communicate (chiar aşa se poate rezuma postul meu), atunci când oamenii nu mai pot discuta în contradictoriu fără sa argumenteze ad hominem. dar: nu e vorba de atac subtil/indirect versus atac direct, ci de atac “la persoană” versus atac “la idee”; iar chestiile astea două nu sunt chiar aşa de relative. faza cu pumnul în gură nu o înţeleg.
mihnea:
- cum zice şi vlad, ai interpretat greşit motivaţia şi scopul postului meu. nu am postat…
Citeşte mai departe
ce se’ntâmplă, doctore?
dom’le, am constatat, în ultimul timp (un termen cam vag, recunosc) că lumea (alt termen vag) nu mai poate discuta în contradictor, dom’le. Adicătelea, cu un interlocutor care nu e de acord cu ideile lumii, şi care le opune (aceste idei) cu propriile idei. discuţie în contradictoriu; polemică; cum s-o mai numi.
şi lumea, vorba lui Garcea, se inervează
’s tot felul de forme în care se manifestă chestia asta, but all boils down to one thing, şi anume argumentul ad hominem.
care poate lua diferite forme;
~~forma forţată, bovarică, a la alex. leo şerban; grobianism (asumat), epitete, injective. Cocoşilă în cea mai clasică formă: mănânci căcat
~~forma “e blogul meu şi scriu cum vreau”; ideile (contradictorii) îţi sunt dismissed nu pe baza unui argument…
Citeşte mai departe
avocaţi
abia acuma văz – în treacat – că domnul elf mă ameninţă (nu, nu ma ameninţă, îmi comunică numai) cu avocatul.
but by all means, domnule elf! by all means!
mesjaul citat aici dedesubt (postat de domnia ta in absoluta cunostinta de cauza asupra identitatii mele) este deja tradus si asteapta sa ajunga pe orice listserv posibil. Inclusiv la avocatul domniei tale. Astept in continuare dovezile domniei tale cum ca te-as fi plagiat. Acuzatie serioasa, domne, mai serioasa ca libelula mea.
Adevarul este ca e vina ca te iau in seama.
Vai de capul tau, mi-as face pacat cu tine sa fac o plangere formala universitatii. Evident ca nu as fi facut nimic, am vrut doar sa iti arat ca depasesti limita. Atat de slab esti, incat incepi
m-am săturat
domne, io unu m-am săturat de bolovănisme. Userul si posesorul de blog “wandering elf” mi-a sărit ultima sărită. Este un individ incredibil de orgolios şi de concret, care ia absolut mot-à-mot orice declaraţie, fără urmă de înţelegere a unei vorbiri (mă rog, scrieri) mai metaforice, şi care nu suportă să îi fie atacate convingerile, recurgând la atacuri ieftine la persoană. Un soi de high functioning autism-like behavior. Cine cunoaşte lunga noastră istorie ştie despre ce e vorba – cine nu, o poate citi în ale mele disclaimers. În ultima discuţie de la vlad sare iarşi calul, cu aceleaşi atacuri ieftine la persoană cu care nu reuşesc să mă obişnuiesc, nedemne de poziţia şi educaţia domniei sale. De unde şi dovada că educaţia şi buna creştere nu se corelează neapărat. Am…
Citeşte mai departe
de ce vreau obama
Cine ma stie cat de cat stie ca interesul meu pentru politica si politici este zero. Daca ma intrebi de exemplu in ce partid e Hrebenciuc (si cine e Hrebenciuc, de fapt), habar nu am (nici de Basescu nu sunt prea sigur in ce partid e – in ce partid e?). Acum, asta nu ma opreste de la a avea pareri – pe cine opreste vreodata? Chestia e asa, habar nu am (in mare detaliu, ca in mare asa poate ca mai stiu) ce platforme politice si economice au candidatii de azi d’aci din america; unu ca nu prea ma intereseaza ce zic candidatii ca or sa faca, doi ca nici nu cred ca asta este cel mai important lucru. Pentru mine, evident. Asadar, de ce vreau io ca Obama…
Citeşte mai departe
ban al rahovei
Aflu dimineata asta, sorbindu-mi cafeaua la ibric, ca Zaza ma da neceremonios afara de pe blogul dumisale. Primul gand ce-mi trece prin cap – Heaven has no rage like love to hatred turned, /Nor hell a fury like a woman scorned (partea a doua mai ales), dar avand in vedere ca Zaza m-a scorn-it (pun intended) inainte ca eu sa stiu ca domnia sa exista, explicatia este undeva in alta parte. Ce are domnia sa cu mine in particular, nu inteleg (o fi prima parte a citatului din Congreve? 
), dar nici nu mai intereseaza anymore; nu voiesc aici nici sa cer nici sa dau explicatii, voiam doar sa o rog pe Zaza doua lucruri, si cum pe blogul Zazei nu mai am drept la replica, o…
Citeşte mai departe
domnului Pleşu
într-o marţi Madelin se mira – printre altele – de un articol al domnului Pleşu dintr-un număr recent al Dilemei Vechi, intitulat Despre scris. Discuţia de la Madelin a deviat, însă, odată cu manevra -dealminteri reuşită – a domnului Alex. Leo Şerban de a împinge discuţia către subiectul dumisale preferat din ultimul timp, şi anume presupusul conflict blogher-creator pe hartie, într-un repertoriu “noi şi ei” banal prin universalitatea sa, în timp şi spaţiu. Discuţia a luat proporţii catastrofice şi a eşuat banal în adjective.
Reiau aici nedumerirea lui Madelinei, adăogând-o şi pe a mea: totuşi, de ce îl dereanjeaza pe domnul Pleşu că se scrie mult? Şi, de unde ştie domnia sa că se scrie prost? Dacă a folosit, pentru alegera eşantionui reprezentativ, ratingul atunci…
Citeşte mai departe
inadecvări logice – cronică de blog
Unul din posturile lui Ştefan a stârnit un şir de comentarii mai mult sau mai puţin acide (mai mult), începând cu falsa asumpţie a lui Radu Iliescu cum că Ştefan ar “lua in seama propaganda nazismului american impotriva islamului” (Radu probabil nu e obisnuit inca cu stilul zeflemitor al lui Stefan). Discutia a pornit de la mentionarea, de catre Stefan, a unei oarecare fatwa a unui oarecare muftiu saudit care spune, zice-se, “Pământul e plat. Cine susţine că e rotund e un ateu şi merită pedepsit”, mentionare care a generat replica lui Radu. Dupa un schimb elegant de injurii mascate (sau mai putin mascate) am intervenit si eu (fleonc), nu in schimbul propriu-zis de injurii, ci ca sa notez (boala a mea cronica) o oareşcare scapare de logica…
Citeşte mai departe
teoria unificată a câmpurilor
Calatoria temporala exista si e posibila, se lucreaza in secret la ea (eu cel putin), dar sa va spun un secret (care rezolva paradoxurile cu omoratul lui bunicul): datorita caracteristicilor spatiu-timpului, noi putem fi martorii evenimentelor din Timp, dar nu putem interveni pentru ca nu suntem fizic acolo. Suntem intr-o alta dimensiune din care putem accesa elementele de baza (câmpurile) unui timp anume. Este ca si cum am privi ceva la televizor. Sau mai degraba holovizor. Suntem un fel de fantome imateriale care bantuie prin spatiu si timp, chibiţi si voyeuri, limitati la un singur simţ si văduviţi de celelalte (in calatoria temporala nu auzim, nu mirosim, nu gustam, nu pipaim… dar interesant, simtim gravitatia, pentru ca, nu-i asa, gravitatia si electromagnetismul – lumina – sunt intre cele patru campuri…
Citeşte mai departe
însemnări aleatorii
- 5 April, 2008:
plictiseala in oregon - 23 November, 2009:
devirtualizări - 14 August, 2009:
jurnale berneze - 30 November, 2007:
povestire SF scurta - 1 August, 2007:
sa-i raspund lui geo…