ticeăr cris

cei mai frumoși ani covallisieni. sau corvallani?
.
.
.
.


în primul rând, am fost mulți-mulți, de-alungul anilor,
*în 2005

*și patru ani mai târziu, alți copii frumoși

ticeăr cris e ticeărul cel mare. ne-a pus în grupuri pe culori, unde avem fiecare ticeărul nostru!
-verde

– galben

– roșu

– și albastru

– ne place să consturim


(facem și coifuri)

– dar și să facem un cerc mare, să jucăm jocuri și să ascultă povești


(de exemplu ne jucăm “jack-in-the-box)

(sau uneori primim musafiri)

– suntem buni pictori


(mai ales cu picioarele!)

– pe scenă suntem cei mai cei

-ne place tare mult să ne jucăm afară în curte


(dar ticeăr cris ne numără înainte de a ieși, iar boi îl ajutăm)

(sau să plecăm în călătorii și vizite


sau chiar într-un safari!

PS ticeăr cris ne plimbă cu bicicleta uneori!

(afară avem și grădină)

– aa, ticeăr cris ne lasă să ne jucăm cu chestii lipicioase – acasă nu prea avem voie!

– uneori invităm si familiile noastre


(suntem tare mândri de clasa noastra)

(unde – am uitat să zic – luăm micul dejun și prânzul în fiecare zi)

– ne place să citim

– suntem buni prieteni


.. și, în general, ne simtim bine

dilematice

LinkedIn (un facebook al profesionistilor, cica) reuseste uneori sa fie extrem de filozofic.

uite tocmai ce primii un mesaj sub forma de intrebare: “do you know Cristian Dogaru?”

now, that’s a tough one. and deep. do I know myself? really know myself?

la iernat

mi-am trimis supraviețuitoarele la iernat. le-a tuns, le-am pigulit – am dat jos jumătate de găleată de frunze.

tunse și frumoase, le-am dus în beci, unde au temperatură constantă și un pic de lumină, și unde așteaptă primăvara.
lujerii tunși (vreo 20), i-am pus în apă; dacă se prind îi pun în grădină la primăvară.
care grădină, da, e curățată și ea. cu bulbi de lalele îngropate de-alungul gardului.
văz că turcul nu a venit să-și curețe jumătatea de grădină – dacă nu apare în primăvară, îmi iau jumătatea înapoi

halelalte flori, kalanchoe, le-am băgat în sufragerie, înfrățite cu bananierul (care are trei pui deja, doi mai mari și unul mic-mic care sper că s-a prins – ăilalți doi tot de la câte unul mic-mic așa au pornit).
sper să-i meargă bine lu’ kalanchoe, că s-a cam întristat la frunze.

(sau în altă prezentare, pozele)

sfaturi de grătar

breh, să vă spun ce-am inventat io azi (probabel că am inventat roata, dar n’are contează)
când vreți să faceți porc la grătar (să zicem ceafă), și din varii motive feliile de carne sunt subțiri.. dacă le pui așa subțiri, pe grătar, șansele sunt că o să iasă carnea uscată.

io ce-am făcut: am asezonat carnea cum trebe (adicătelea sare și piper), am bătut-o cu dosul cuțitului să se frăgezească, și pe urmă am îndoit felia în doo. așa ca pe o scrisoare, și așa am pus-o pe grătar. dupe aia am întors-o, și după altă aia am dezdoit-o și îndoit-o iară, am întors-o pe dos cum s-ar zice.

și tot așa.

să vezi ce zemoasă și bună rămâne.