noi vrem de vrun an jumate sa ne lom şifonier, adicătelea cam de când ne-am mutat in Berna. vrem şifonier mare că ne-am săturat de inghesuit haine si cearceafuri; sa fie naibii sifonierul cat o casa, sa pot sa pun hainele rar si cu spatii, mama lor
hocai, am strans banii, am asteptat o reducere (calici fiind) si lunea trecuta (pe 7 februarie) m-am dus la eterna IKEA sa comand un sifonier PAX caruia ii intrasera usile la reducere. asa, vrem usi glisante sa nu ne dam cu ele in cap.
dar m-au sabotat mutufanii naibii.
am cules piesele de pe raft cu mâna mea (12 bucăţi in total, 226 kg in total, impingeam la doua carucioare prin IKEA, cu mare abilitate, asta pe la 6:30 seara ca am ajuns la IKEA dupa servici). io voiam piesele livrate acasa oricum (prea grele sa le car singur pe scari iar de inchiriam camioneta tot acolo ajungeam cu pretul), dar cica daca le culegi singur de pe raft in loc sa lasi muncitorii sa le culeaga, primesti marfa acasa a doua zi in loc de a doua săptămână. la raftul de “corpuri de 50 cm” constat ca pachetului de deasupra nu i se vedea eticheta; eticheta era mascata de niste banda adeziva (cel mai probabil ambalajul s-a rupt oleaca la manipulare prin depozit si l-au reparat cu banda adeziva, acoperind si eticheta in procesul asta); io în inocenţa mea nu am mai verificat daca inauntru e ce trebuie (nu aveam cum, doar daca desfaceam ambalajul de tot) şi nici nu am ales piesele ce aveau etichetă, pentru că erau prea grele ca sa le tot manipulez io cum imi vine (câte 52 kg), prin urmare le-am luat pe alea doo de deasupra.
la casa cucoana vede ca pachetul nu are eticheta pentru scanat, nu verifica nici ea (lantul slabiciunilor), scaneaza pe altul, da un retur ca nu era sigura pe ce a facut, io o asigur ca pachetul fara eticheta e la fel ca unul din alea cu eticheta (am luat doua corpuri de 50 cm latime si doua de 75 cm latime), si sa-l scaneze p’ala de doua ori. platesc, alea, si ma duc cu carucioarele la serviciul cu clientii sa aranjez livrarea (impingeam un carucior cu alalalt, trenuletul…). aici un baiat simpatic vorbitor de engleza, ţaca-taca in calculator, am stat juma’ de ora cu el ca nu-i iesea la numaratoare – ii ieseau pe hartie mai multe pachete decat erau in carucior. pana la urma se lamureste el ca e din cauza ca pe bonul de la casa un pachet aparea cu plus cu minus si iar cu plus iar el le bagase drept pachete separate pe lista de livrari
boon, sifonierul vine a doua zi, marţi. imi iau sculele si ma apuc de treaba.
marti seara apuc sa montez doar o bucata pen’ca am lucrat dupa servici si nu am vrut sa bocan vecinilor in cap prea tarziu. miercuri imi iau liber si purced la treaba.
montatul in sine are povestile lui, cum a trebuit să il montam vertical ca nu’l putem întoarce de la orizontala (da coltul de tavan)…
no, miercuri pe la 11 dimineata, dupa ce montasem trei bucati din patru, ca ma pregateam sa celebrez deja, constat ca ultima bucata, fix aia fara eticheta ce trebuia sa fie de 50 cm lăţime, se dovedeste a fi de 1 metru. baietii de la IKEA pusesera produsu’ pe raftul gresit… treaba e, aia de un metru costa mai mult ca aia de juma de metru, i-am pacalit cum s-ar spune, numa’ ca nu pot sa montez sifonierul ca nu se potrivesc usile de 2.5 metri
incepe circul
sun la numărul central (nu poţi suna magazinul direct), cică fac ei dosar cu magazinul si ma suna magazinul mai pe seară sa stabilim detaliile – ciuciu. sun a doua zi joi, tot la centrala, şi de data asta cică o sa ma sune magazinul în 10 minute; au sunat şi au zis că pot face exchange-ul (parcă eram traficanţi de droguri) vineri. vineri sună şoferul şi zice că s-a stricat maşina şi ca vine sâmbătă. sâmbătă se prezintă şoferii (tot aia de căraseră şi marţi) şi aduc piesa, numai ca să constat că mi-au adus tot una de un metru. şoferii că nu e vina lor (asta într-o franceză ce io o chinuiam rău), ceea ce era adevărat (pe ordinul lor de livrare scria într-adevăr că aduc una de un metru şi ridică de la mine una de juma de metru). sun iar la centrală (după ce sunasem şi la magazin pentru că, şmeker, salvasem numărul de la magazin când m-au sunat să-mi spună că livrează, dar am dat de unu de nu vorbea engleză). aia de la centrală deja mă ştia, cică o să mă sune magazinul iar, dar nu crede ca se poate livra azi (sâmbăta). în sfârşit sună magazinul şi spune că livrează luni, mii de scuze, am verificat cu ea numărul piesei şi acum aştept luni.
dacă eram indian le spuneam să livreze p’aia de jma de metru şi p’aia de un metru o ţin drept compensaţie
Știi vorba aia românească? Dă cîți bani: atîta pește. Ikea, na.
Eu am avut un dulap din ăsta, tot atîta costa, dacă nu chiar mai puțin, și era de la o firmă elvețiană. L-am iubit sincer și tandru, pînă m-am mutat în casa asta făcută de americani cu cîte un dulap în perete în fiecare cameră, așa că elvețianu’ i l-am făcut cadou Colombinei.
Pinocchio are dreptate ! Ce dragut suna ! :))
da, da’ avea 2.50 m pe 2.36, cu sertare care ies, suport de pantaloni et comp? :=)
dacă e să iau elveţiene de lemn masiv sau d’astea, tre’ să le iau de la Brokenhaus că alminteri cam usucă la buzunar.
bah, parca vieata e mai frumoasa cand vezi d-astea, cu capre de prin vecini!
unde mai pui ca am vazut azi si neste capre vecine de peste balta, la bridezilla, unde mocofanii de americani dadeau si ei niste incredibile dangi organizatorice, tot prin magazine.
Nunu, Tapire, dulapul a fost nou la vremea lui, era aceeași calitate ca Ikea (poate 1 pic mai bună, că deh, Elveția) și ceva mai ieftin. Chiar a meritat.
Și al meu avea 2,35 m. Problema a fost mai puțin că zgîriam tavanul cu el la montat și demontat. Am avut în fața lui o lampă cu beculețe din alea mici cu halogen, și de fiecare dată cînd deschideam ușa din mijloc și nu eram atent, măturam beculețele. Distracție scumpă… noroc că n-am stat mult acolo, s-a mutat domnu’ Inginer la München și atunci ne-am luat altă locuința mai mare, împreună, știi, aia la Mama Șoselei Ștefan cel Mare, cu care am terminat-o la trebunal… Și toate astea, vezi, din cauza dulapului…
Șifonier ai vrut… șifonier ți-ai luat.
Suport de pantaloni… sanchi, io știam că-s umerașe pentru asta… vin gata făcute, tot ce trebe să faci e să pui nădragii pe ele.
Și da, cel mai eficient e ca la americani: dulap în perete… vrei organizări suplimentare? Au destule, de nu mai știi să alegi.
Pffft!… A vrut tapirul șifonier. Bani aruncați, muncă de asamblare neplătită.
De ce bre, te îmbraci diferit când scrii pă glob? Câte țoale-i trebuie unui om?
Câteva…
Unii păstrează costumu’ de când s-au făcut pionieri… 🙁
Lasa tapirule, ca la mine e mai naspa… eu am platit o canapea de colt pe 29.dec2010 la Conforama, si nici azi, 14.feb.2011 nu mi’a venit.
am platit si 180 de franci cica sa mi’l livreze acasa sa nu’mi rup spatele cu ea pe scari, livré&monté…
prima data am sunat pe 16 ianuarie, cand trebuia sa vina, imi iau eu liber juma de zi, sa o incerc, alea alea, pauza. sun eu, baa, cand imi aduceti canapeaua.. bla bla, ne pare rau ca nu o avem in stoc. ma suna dupa o saptamana, ca o avem in stoc cand veniti sa o luati?? eu baaa, iar draci alea, in gand evident, ca nu e frumos sa injuri in romaneste la telefon cu angajatii conforamei, ca numai elvetieni nu sunt…si nu stii de unde iti vine reversul.eu am platit livratul, alea alea…cand mi’o aduceti?? pai sa vedem, va programam pentru miercurea viitoare ca acum nu mai e loc, bla bla..
in fine, ce sa mai comentez, zic ca e ok, ca ii astept atunci.
si nu stiu ce m’a pus sa sun marti, inainte sa mi’o livreze, etc…ca nu stim domnle, nu avem nimic inregistrat, cu cine ati vorbit, cine v’a confirmat…etc.
asta saptamana trecuta…sa’mi plezneasca un ochi de nervi..in fine, acum, i’am luat numele, ca la carte, numarul de telefon…si am stabilit pe miercurea asta. adica in 2 zile. va tin la curent daca e sa’mi vina…
păi, blegooule, mi-am luat, şi nu regret. dulap d’ăla în perete nu am, că’s în Elveţia, apartamente vechi, alea, clădire de 50 ani dân zid de juma de metru… aveam în Corvallis d’alea în perete, două, şi nu am fost icstrem de încântat, era cam risipă de spaţiu (sunt în perete sanchi, tot iau din spaţiul camerei din spate, că nu ai tu perete gros cât e de adânc dulapul), aveau o bară de aia de umeraşe şi cam atât, a trebuit să agăţ rafturi d’alea de pânză să-mi îndes hainele. apropo de haine, ia fă tu un inventar al tututor ţoalelor, cearceafurilor, bibilelilor, socotelilor pe prin casă, şi ale tale şi ale blegei, şi-ai să vezi că nu-ţi încap într-un şifonier…costumul de când eram pionier? – păi aveam dimensiunile fix jumătate pe vremea aia…
holliday, da, ăia de la conforama sunt mai răi (sunt francezi, deh), şi io am plătit la fel să-mi livreze un pat şi a durat tot vreo lună; e drept nu mi-au făcut figuri ca la tine dar orişicât. ameninţă-i şi tu cu biroul federal al consumatorului, alea, cere despăgubiri, io’s mai fleţ de felul meu dar dacă azi nu vine piesa care trebuie trec la ameninţări ferme şi eu
Romanii din Romania sunt foarte satisfacuti de patania ta.Daca se intampla in Elvetia,ce pretentia avem in Romania?!?
Oricum in Romania la IKEA mai mult se mananca decat sa sa se cumpere mobilier.Daca nu te descurci cu asamblarea,sana-l pe Vasile Ologu(cel mai vestit tamplar din Plostina)!
da, am citit undeva ca niste ziaristi romani au vrut sa testeze restaurantele de la McDonalds si IKEA si i-au intrebat daca pot organiza parastase si nunti acolo…
cu asamblarea ar trebui sa ma descurc, ca sunt proiectate sa fie cam mura in gura..da’ de sunat pe Vasile o sa il sunam cand ne-om apuca de bucataria de la Plostina de o tot proiectam de cativa ani, acolo chiar ca ne trebuie mester adevarat
Da, ăla din perete ia spațiul de la camera din spate… ăsta al tău nu ia nici un spațiu, nu?
http://tiny.cc/a9wi9
Inventar nu fac, că n-am destulă hârtie de scris toate alea.
ba ia spatiu, tocmai, voiam sa spun ca ala in perete nu e mai avantajos (sau mai eficient 😛 ) ca astalalt, iar pe asta al meu pot sa il mut unde vreau :-);
Despre dulap mai vorbim, deocamdata azi
La Multi Ani!
Mdeah; îl muți unde vrei… să văz cum îl scoți pe ușă; iar de demontat și remontat… îți urez succese cu asta, marafetul fiind de pefeleu, cel mai probabil.
În fine… l-ai luat, l-ai asamblat, să-l stăpânești (și să-l umpli) sănătos.
ce-mi place mie la ikea e ca totul se potriveste de minune. lucrul e mai de calitate ca la conforama si mai durabil. mi’am luat o mobila de tv si a durat cam 30 de min sa o ansamblez…
deh, mie cel putin imi place sa fac pe mesterul din cand in cand iar prietenei ii place cand ii cer ajutorul, da si mie surubelnita, impinge’mi si mie ciocanul (ca nu pot de burta, etc).
dar, ce’i drept, dupa ce ansamblezi cate chestii, ai o viziune in spatiu de cum trebuie sa o faci, pai merge rapid.
imi aduc aminte prima oara, a fost un dulapior de baie, cu 4 usi si un sertar. 3 ore frate si cu nervi si alea alea.
apoi, am devenit mai relaxat, ca’n reclama aia, cu gandim problema, cu un pahar de vin langa, sau o bere, etc, lucruri devin mai prietenoase.
ps: astept cu nerabdare ziua de miercuri.
domle, asta e, dacă dulap în perete nu am? bun şi ăsta de pefeleu… de mutat, ziceam şi io aşa, din camera asta nu-l mai scot (apropo, a venit şi piesa a patra, am montat-o plus sinele, mai am uşile acum.
pat în schimb mi-am luat de lemn masiv de pin, de la conforama, mulţumit de el (mai putin timpii de livrare)
@tapirul: Ei, ziceam și io așa, ca să te agasez…
Normal că n-ai de ales.
Zice Holliday de relaxare și alea: asta-mi amintește de o discuție pe un alt forum (crez că era cerbu) ceva cu schimbat uleiu’ la mașină și alea.
Activitate masculină, care dă naștere la întruniri bărbătești, cu bere și grătare. Chestii mioritice, nu știe vesticii de alea…
Normal că o să coste de 8 ori cât te-ar costa să schimbi uleiul la mecanic… da’ vorba e: te distrezi?
🙂
pai aici problema e ca nu poti arunca uleiul ala in canal, sau in spate la bloc. si te costa reciclatul mai mult decat berea.
dar sa revin la subiect, sincere admiratii pentru asamblarea unui dulap asa de inalt. partea naspa e, atunci cand pui partea superioara, ca nu ai loc (ca e prea inalt) sa insurubezi chestiile alea cu bormasina (asta daca nu’s gandite sa se insurubeze pe lateral). dar oricum, e naspa, felicitari tapirule.
insa nu’mi spune ca l’ai ansamblat fara ajutor, ca nu te cred.
ps: cea mai naspa chestie la conforama asta, e ca daca iei 2 articole mai voluminoase, cum luasem eu canapeaua si un dulapior in bucatarie si vrei sa ti le livreze acasa, iti ia de 2 ori taxa pentru livrat. adica, 180 de franci pentru chestia mai mare si inca nu mai stiu cat (parca vreo 80) pentru dulapior. evident ca m’am enervat si am luat dulapiorul in masina.
canapeaua nu ar incapea, nici daca as lua un mare avant si as incerca cu o mare viteza…
da stiu, nu’mi ziceti, m’ar fi costat cam 200 de franci inchiriatul unei masinute de la ei, dar, cum astia sunt in Lausanne, pana la mine in Neuch, tre sa: merg pana acolo, sa las masina mea, sa iau aia, sa incarc marfa, sa ajung acasa, sa descarc marfa, sa o urc in apartamanet, sa ma intorc, sa predau masina (asta in 4 ore, ca daca e mai mult, creste pretul) si sa revin cu masinuta mea inapoi acasa. so, 2 drumuri de cate 2 ore (dus’intors), plus energia si timpul pierdut, merita sa’i injur pe astia de la conforama si sa astept sa mi’o aduca ei si sa mi’o urce in apartament.
dar da, m’am gandit la diverse chestii pe care le’as scrie, dar iar, time is money. chestia idioata e ca am dus vechea canapea la deseuri (nu ca ar fi fost necesar, dar stiti voi, astea’s chestii dictate de femei, nu ca as fi vrut eu neaparat sa iau o canapea noua)
da stiu, am vrut sa fac loc si acu stau cu un mare gol in casa si ne uitam la tv de pe covor…
holliday, am montat şifonierul 98% singur. singura treaba la care m-a ajutat Toshiko a fost să ţină placa de sus 10 secunde până vin io cu ultima laterală (asta suită pe masă şi abia ajungea…). şifonierul fiind înalt nu l-am putut asambla la orizontală (dădea colţul de tavan când îl ridicam – scrie în instrucţiuni că dacă tavanul e mai jos de 2.44 tre’ montat la verticală). montezi o laterală şi partea de jos la orizontală, în “L”, ridici, cineva ţine placa de sus şi vii repede cu ultima laterală şi îmbigubezi. nu-i nevoie de bormaşină sus, ai trei piese care trebuiesc rotite 180 grade cu şurubelniţa. la ultimul corp (ăla de a venit ieri) mi-a venit o idee şi mai bună, am ridicat primul “L”, şi am asamblat al doilea “L” tot la podea (laterala şi partea de sus), aşa că nu am avut decât să le îmbin ca pe un puzzle.
ieri am reuşit să prind corpurile între ele (tare mândru ca s-au aliniat) şi am montat şinele; azi asamblez şi uşile şi le montez (un milion de piese la uşile glisante…)
evident că Toshiko a documentat procesul
http://goo.gl/EB61l
blegoo, io în america schimbam singur uleiu’ şi mă costa cam 30% mai puţin (de obicei găseam câte o reducere la ulei cu filtru) – asta plus distracţia. amicului lică i-am salvat la toyota lui vreo 300$ la un maintenance – i-am schimbat io uleiul, bujiile şi încă ceva (filtrul de aer parcă), în loc de 400$ l-a costat 90$ cu tot cu bere. porcii de mecanici te taxează 85-100$ pe oră numai manopera (nici avocaţii nu taxează atât), şi au timpi standard, ce dacă uleiul se schimbă în 10 minute, ei taxează juma’ de oră
ah, holidayulle, te uşuram io de canapeaua veche 🙂
Sifonierul este locul unde se depoziteaza hainele atunci cand nu mai ezista clante de usi libere!
nah, la mine nu merge, mi le strange Toshiko si le pune de nu le mai gasesc dupa aia
acu’ ceva vreme imi cautam o camasa de inebuneam.. era impaturita intr-o cutie frumoasa cu capac, pusa sub pat ca nu mai aveam unde…
mda, m’au sunat azi sa’mi confirme si sa’si ceara scuze pentru intarziere. aparent tipa de la recetie marfa a facut incurcatura, ca in loc sa marcheze de livrat, a marcat predat. 🙂
deci maine intre 13.30 si 14.00 astept sa vina baietii. l’am auzit pe tip cum ofteaza de doua ori, o data cand i’am zis ca nu am lift iar a doua oara cand i’am zis ca stau la 1.
tocmai de aia ziceam tapirule ca te stimez, ca la cat e de inalt dulapiorul lu’ matale, cam greu sa’l ansamblezi in picioare.
ps: en tout cas, poti sa dai un apel de urgenta daca e si vin cu berea ca nu stai departe (nu garantez pentru mana de lucru)
ps2: evident ca nu tre sa’ti dau pont, ca am vazut in poze ca ai surubelnita electrica. scuteste cu 90% din nervii/timpul pe care ti da/ia o surubelnita normala.
bafta mare cu canapeau azi hollidayule, sa vina aia cere trebuie 🙂
mda, jos palaria, in 10 minute au montat’o, a venit super ambalata si protejata.
plus ca mi’au dat un bon in care am 25 de franci reducere (la urmatorul achat peste 100 de chf) cu scuzele de rigoare.
deci da, mi’a trecut supararea cu mita asta :))))
ps: au adus’o p’aia care trebuia, insa pare mai mare in sufragerie decat parea in conforama. nu va temeti, a incaput la fix, o sa scriu si eu pe blog cum am stat si m’am uitat la aia cum o ansambleaza. cel mai fain a fost cand au carat’o 🙂
Da’ te-au si trecut neste ape…Cred ca te-ai luptat ceva cu el, pare destul de mare pe ambele directii.
GATA!!
GATA… ce?
sticla de Bordeaux 😀
pefeleul, blegoo, pefeleu’… e gata, sunt tare mândru de el, pentru cei cucuriozităţi nemăsurate, procesul tehnologic e ilustrat aici (să vedeţi şi ce înseamnă să trăiţi cu o japoneză apropo de mania făcutului de poze…bucata de o desfac cu sârg la poza o sută e fix aia proastă, mă vedeţi cu scociul pe ea în pozele următoare… fiind ultima nu am mai avut răbdare să o desfact elegant, am tras ca la cai de carton…
Bordeaux, da, holiday, cum m-ai citit? – Bordeaux şi Chianti.
dar trebuie să recunosc că pefeleul a fost lucrat cu ţuică de Ploştina (ţuică de Tapirul, dacă îmi permiteţi modestia)
holidayule, ce canapea ţi-ai luat? – la tine pe blog nu poci intra deocamdată 🙂 şi io am pe listă o canapea, da’ vreau canapea-pat
şi, neuroanchiloza, da, m-a cam transpirat şifonieru’, dar pe de altă parte io transpir uşor, mă fac ca la duş din te miri ce.
:)))))))…
râzi, ai?…
Mă bucuram, pentru holliday și pentru tine.
Încă o lovitură dă moarte la adresa capitalismului, cum se zice.
🙂
Hai că mă duc că văd pozele.
pai tre sa va dau invite mai intai pe blog. (done pt tapirul, undone pt blegoo ca nu’i stiu mailul)
mama frate, cate pooooze, asta’i chestie de femei, ca si sufletelului meu ii place sa faca o gramada de poze.
dar ai avut totusi si tu tapire de muncit…moaama, dar e mare..
e canapea lit, neagra, semi’cuir, ca nu am avut bani de de piele originala, dar merita pentru pretul dat. o sa scriu candva si pe blog, ca acum l’am cam lasat in ignoranta…
Pozele e grăitoare la procesu’ de transpirație: a dat jos tapirul cel puțin 500 de grame de apă – d-aia e bine să pornești la trebi d-astea cu bere și vin, că organismu’ cere!
Vă zic io, dân ecsperiență!
Serios acuma: am admirat răbdarea cu care ai reconstituit ambalaju’… I felt the pain, bro.
Da, e impresionant. Dulapul. Mi-au plăcut barele de atârnat nădragii – o rețin ca idee.
holliday, e simplu să dai de mine. numele la iahu punct com. Ca la tine, de altfel, doar pui blegoo la adrisant.