on breasts and lungs, reloaded

scuze pentru stersul postului precedent, ar fi trebuit cica sa astept pana e publicat oficial, alminteri embargou si alea.
acum, deci, e oficial: Breastfeeding and Lung Function at School-Age: Does Maternal Asthma Modify the Effect?
Yes, it does…
Citeşte mai departe

necredințele mele

**********
nu cred în mașina de spălat vase
argumentele aduse sunt doo, de regulă: “e mai comod” (sigur, îndeși vasele acolo și gata) și – ăia de se simt mai economi – “e mai economicoasă” cu varianta environmentaliștilor “e mai bună pentru mediu”
pah
mai comodă nu este, că vasele trebuiesc în general răzuite și, de cele mai multe ori, limpezite înainte de a le pune în mașină. adicătelea faci juma’ de treabă oricum. apoi, în genere tot acumulezi vase murdare în mașină, că nu îi dai drumul pentru două farfurii, și se întâmplă doo lucruri, resturile de mâncare se usucă și ies mai greu (cu extrema că se împut), și doi te poți trei fără vase suficiente fix când ai nevoie

nici mai econoamă nu este, un ciclu…
Citeşte mai departe

frați români

de dincolo și de dincoace

înainte de a arăta cu degetul. sau degete.
înainte de a vocifera plin de righteous indignation
înainte de’a o da’n bășcălie

întreabă-te, tu însuți, tu însăți:
ai o etică a muncii după care te ghidezi?
ai o etică în general după care te ghidez?
ai un simț adevărat al responsabilității și al responsabilizării?

fără mâini întinse, “să mi se dea!”
fără șmechereală?
fără “lasă că merge și așa”?
fără “i-am păcălit!”
fără victimizare nenecesară?
fără văicăreală?
fără complicitate comodă?…
Citeşte mai departe

personaje celebre

de care m-am ciocnit

********
la mare, prin anii…hâm, cât să fi fost? anul în care a cunoscut-o Marian P. colegu’ de cameră pe viitoarea nevastă. eram vro anul patru, să zic.
cum am ajuns la mare vara aia e altă poveste
eram la brațetă cu Simona, sora viitoarei neveste a lui Marian P., prin Costinești. mă trage brusc de mânecă și-mi tot șoptea ceva cu colțul gurii, încercâd să (men)țină o față impasabilă. “uite, uite, în față… nu colo, dreapta.. lângă jipul ăla..”
“hă?”
un cot în coaste; îi urmăresc privirea, treceam pe lângă unul mai namilă așa (cam toți sunt namile pe lângă mine, înălțimic vorbind), sucesc gâtul și mă uit în ochii (ochelarii) lui, de aproape. era ăla de la Timpuri Noi, Artan, deja zâmbea că…
Citeşte mai departe

fiat lux!

…par a zice bananierii mei, aplecați cum pot și ei spre fereastră.

(de aceea le țin seara la “lux” de la veioză)

(apropo, am mutat puii de mușcate în ghivecele mici; sper să se prindă toți)

Citeşte mai departe

dilematice

LinkedIn (un facebook al profesionistilor, cica) reuseste uneori sa fie extrem de filozofic.

uite tocmai ce primii un mesaj sub forma de intrebare: “do you know Cristian Dogaru?”

now, that’s a tough one. and deep. do I know myself? really know myself?

Citeşte mai departe

mituri

de exemplu ala cum ca femeile sunt mai ordonate, curate, aranjate, dichisite, igienice (etc) decat barbatii
vorba lui Dem Radulescu, Dumnezeu sa-l odihneasca, “vax Albina, crema Puca”

am acumulat suficienta experienta. nu acasa (nici nu ar fi semnificativ statistic). la camin in E in Grozavesti, de exemplu (sa spuna amicii cerbul si coiotul cum s-a modificat igiena la dusuri si toalete dupa ce caminul a devenit mixt); la departament in Oregon de exemplu; la institut aici, de exemplu.
ba frate, suntem doi barbati pe palier, si dooj de femei. avem o bucatarioara ingusta, cu chiuveta, frigider, etc. ce e frate (de fapt soro) asa greu sa-ti speli cana dupa ce bei cafea, sa o stergi si sa o pui la loc? de ce tre’ sa o lasi in chiuveta…
Citeşte mai departe

impozit progresiv

aud că este discutat la mare modă. unul din argumentele celor ce se împotrivesc este că nu e corect să îi taxezi pe ăia bogați mai mult ca pe ăia săraci, că ei nu fură, muncesc cinstit, pă sudoarea lor, și atunci de ce să dea ei, proporțional, mai mult?

eu zic ca acest argument se bazează pe doua premise incorecte.

prima are de a face cu filozofia din spatele taxelor. cetățeanul plătește taxe către stat pentru a primi ceva în schimb (niște produse, să le zicem), ceva-uri pe care el singur, în societatea complexă de azi, nu le mai poate creeă/asigura pe cont propriu; simplificând: infrastructura (drumuri, poduri), servicii (poliție, armată, funcționărime), etc etc etc. un sistem de taxare egal (procent constant) pleacă de la premisa că…
Citeşte mai departe

somnul lui procust

Citeşte mai departe

alternate endings

This entry is part 2 of 3 in the series vrăjitoreli

The Order of the Phoenix

Chapter 28
Snape’s worst memory

“You will not tell anybody what you saw!” Snape bellowed
“No,”, said Harry, getting to his feet as far from Snape as he could. “No, of course I w-”
“Get out, get out, I don’t want to see you in this office ever again!”
And as Harry hurtled toward the door, a jar of dead cockroaches exploded over his head. He wrenched the door open and flew away up the corridor, stopping only when he had put three floors between himself and Snape.

[ALTERNATE]
….
“Get out, get out, I don’t want to see you in this office ever again”
Harry hurtled toward the door, and almost tripped over his robe. He managed to catch himself on the…
Citeşte mai departe

toamnă (și) în berna

complementând pozele vladului, din bucurești
și, nașpa: au pus deja, pe stradă, cutiile cu materiale pentru iarnă.

[Show picture list]

The Flash Player and a browser with Javascript support are needed.

Citeşte mai departe

vrăjitoreli

This entry is part 1 of 3 in the series vrăjitoreli

sunt în plin prim puseu Harry Potter. Am trecut de jumate deja, volumul cinci carevasăzică (pă kindle, blegule, pă kindle, citesc în orice pozitie anatomică, pe budă, în alimentara, cu un pic de practică si pe bicicletă)
până acum cel mai mult și cel mai mult mi-a plăcut de Pigwidgeon, bufnitoiul lui Ron (primit de la Sirius), cel ce topăie de bucurie că primește un pachet de dus undeva, și apoi cade câte trei metri cu pachetul înainte de a-și lua zborul cum trebuie, că e prea greu pentru el.

ideea unei lumi paralele în care functionează legile magiei nu e nouă, totuși. în 1971 Poul Anderson scria o colectie de povești delicioase, grupate sub “operatiunea haos” (pdf-ul se găsește aici). actiunea se petrece în america unui univers…
Citeşte mai departe

leapșă cu cariere

este cam așa (scurt):
1. ce ai vrut “să te faci când te faci mare” – când erai la grădiniță
2. ce meserie ai învățat în școală?
3. ce meserie practici acum? (cât de departe este de cea învățată?)
4. dacă ai putea schimba brusc cariera (lăsând partea financiară și pe aia de prestigiu la o parte), ce ai face?

și să răspund:
1. prima mea memorie despre “ce vrei să te faci când te faci mare” este macaragiu. aia că mă fac doctor a venit mai târziu, după ce începusem să citesc cărțile de educație sanitară găsite prin subpatul de la Ploștina
2. medicină am învățat la școală să fac
3. cercetare în diverse, științe sociale, sănătate publică, epidemiologie…
Citeşte mai departe

fără cuvinte

Citeşte mai departe

uneori urăsc legile fizicii

aia a gravitației, când mă aplec să leg/dezleg șiretul și borseta de umăr – împinsă din timp către spate – vine rostogolindu-se și sfaârșește atârnând in fața și ochii mei

aia termodinamică (?) care face să mi se aburească ochelarii când intru undeva

aia a tensiunii superficiale a apei (cred) care face să mi se lipească de degetele ude, insistent, bucățele de mărar și pătrunjel, în procesul de tocare

legea lu’ bernoulli (sau care mă-sa e) care face să se îmbulfoaie, spre înăuntru, perdeaua de duș când fac duș (și dușul curge, carevasăzică)

mai adăugați…
Citeşte mai departe

biciclete de la B la A

în Berna biciliștii au un aer mai atletic, cumva. folosesc în general biciclete cu ghidon drept sau d’alea cum-le-zice, drop parcă și stau aplecați – sportiv – peste ghidon. mai e si faptul că în mai toate orașele găsești o pantă în sus sau n jos, iar elvețienii sunt cam fanatici cu bicicletele – -îi vezi pe orice vreme, în orice anotimp, pe orice înclinare de pantă, meticuloși și conștiincioși, pedalând. se’mbracă în general “outdoor”, cu jachete de fleece sau similare, ca de mers pe munte. așa vin și la servici, în general.
amicul Ben – elvețian fiind – îmi spunea odată că elvețienii, din generația lui cel puțin (care este și a mea) sunt cam nemulțumiți, subliminal, de “domesticirea” de care dă…
Citeşte mai departe

secretul fericirii

l-am aflat în amesterdam acu vro doo zile

Citeşte mai departe

“da’ parcă tot hârtia…”

…cu variantele (senzoriale) de rigoare: olfactive: “da’ dacă nu simţi mirosul de hârtie (cu variante: veche-îngălbenită de timp, nouă-abia-ieşită-din-tiparniţă), nu’i tot aia…”; auditive: “da’ dacă nu aud foşnetul hârtiei când întorc pagina parcă nu e carte”; tactile: “da’ dacă nu simţi cartea, pagina, hârtia, cu degetul, parcă nu e tot aia…”

bre, o fi. dar, pentru mine, “a book is a book is a book”. eu vreau să citesc, cartea e înăuntru ei, nu înafară ei. senzaţiile senzoriale le am când mă cufund în acţiune, în poezie, nu când dau pagina.

prin urmare şi aşa deci, sunt totalmente îndrăgostit de noul meu Kindle. uite, tocmai am descărcat integrala (sau aproape) Isaac Asimov. are 25 megabiţi, şi e la îndemâna degetelor mele în orice secundă…
Citeşte mai departe