bre fraţi români de dincolo şi de dincoace:
1. vinetele se coc, bre, pe flacără, sau cel mult pe jar. NU în cuptor, că nu iese acelaşi gust. pe aragaz pe flacără. tre’ să aiba oleacă de miros de fum, altminteri nu e salată de vinete. şi, apropo, se coc pe toate părţile până când coaja se face scrum
2. după ce le decojeşti, lasă-le pe un fund de lemn, înclinat, să se scurgă. presară nişte sare pe ele – mai extrage din zeamă – şi un piculeţ de lapte
3. odata coapte, vinetele NU se dau prin maşina de tocat, leneşilor. NU. se toacă la mână şi – atenţie – cu cuţit de lemn sau de plastic sau (dacă te simţi modern) cu spatula aia de silicon. de ce? de aia, maşina de tocat şi cuţitul de fier vor sparge seminţele şi salata va deveni amară
pofte.
PS apropo de decojit: trebuie decojite cât sunt înca fierbinţi, şi pentru asta faci aşa: laşi un fir de apă rece să curgă la chiuvetă; spinteci cu un vârf de cuţit ascuţit vinetele, pe lung, la 2 cm una de alta. mâna o înmoi în apă rece, tragi de pieliţe, o înmoi iar în apă rece să nu te arzi, si tot aşa
si eu care le dadeam cu blenderul, cu tot cu ceapa netaiata, ca le toca blendarul ala vertical super super albe cu maioneza si putina lamaie, restul nu’ti mai zic,ca stii matale mai bine decat mine 😀
credeam ca amareala vine de la faptul ca nu le lasi pe fund dupa ce le curati sa se scurga de ‘uleiul’ ala al lor…
ia încearcă şi cum zic eu să vezi.. scursul nu-i aşa important, eu cred ca le-am lăsat nici 10 minute, că ne cam grăbeam cu masa….
pai stiu, e exact cum le facea bunica.
dar ale mele ies ca icrele de fine, fara sa simti semintele alea printre dinti 😀
un alt punct forte pt vinete (parerea mea), e sa le prepari si sa le consumi reci. adica sa le bagi la frigider inainte sa le mananci.
si fara rosii d’alea de gradina, parca n’au acelasi gust. (nu de alta, dar am gasit o piata in franta, de unde le iau si au un gust de..rosii de gradina)
un alt punct forte (asta asa mai de design) se intind vinetele (eu am lingura din lemn-bambus- ca ai dreptate cu chestiile din metal, stiu din batrani ca le innegresc), apoi rosiile se taie in rondele si se orneaza painea cu una, eventual 2 rondele de rosii.
ps: asteptam acum ca tot ne’ai facut pofta, reteta cu zacusta cu vinete 😀
mama le cocea pe o plita pusa pe flacara de la aragaz si ieseau foarte-foarte bune (inclusiv cu un pic de miros de fum).
Ai uitat sa le spui ca atunci când aleg vinetele e bine să le strângă un pic de bază, să nu fie prea tari, dacă sunt tari e clar că au multe seminţe, şi să nu te lăcomeşti să cumperi vinete mari. Cele de mărime medie şi cu coaja foarte neagră sunt cele care au miezul foarte alb, puţine seminţe şi sunt mai dulci.
După ce s-au scurs de zeamă se pune ceapa tocată mărunt mărunt, nepisată.
Şi ca un ingredient în plus, cea mai bună salată de vinete e cea în care se pune şi ceva maioneză,din cea făcută în casă.
Poftă bună! 😀
corect. alesul vinetelor e o arta in sine. chestia cu alesul legumelor/fructelor de marime medie (si nu mari) e destul de general-valabila. adaosurile ulterioare depind apoi de retete, gusturi si tolerante. mie-mi place sa pun ceapa rosie tocata marunt si zdrobita cu sare, dar asta depinde daca ceilalti agreeaza ceapa cruda. maioneza, da, e tare buna (mai ales facuta in casa – asta e alta reteta). oricum, trrebuie sa freci vinetele cu ulei dupa ce le-ai tocat. deasemeni, eu pun si un strop de suc de lamaie cat sa taie un pic din ulei (si sa albeasca vinetele) fara sa devina gust preponderent. poti sa tai si felii de rosii in salata, dupa ce e gata
Mircea Dinescu spunea ca el coace si toaca si ardei (gras sau capia) cu vinetele
Ceapa roşie şi lămâia sunt ingredientele care dau o anume fineţe gustului şi o anume savoare salatelor în general. Sunt ingrediente, printre altele, care trasează frontiera între mâncăcios şi gurmand 😀
Am să mai trec Tapirule pe aici să văd ce mai spui, iar dacă simt nevoia că e de adăugat vreun “condiment” am să o fac nestingherită 😀
mitzaabiciclista, multumesc pentru vizită şi sper să mai vii! condimente, da, adaugă, eu sunt genul care improvizează oricum (si nu folosesc cântar), aşa că or să fie bine primite orice idei.
pe vremea când lumea scria şi pe “prima vizuină” (înainte de blog am avut un forum), aveam o secţiune întreagă dedicată bucătăriei, numită chiar “Bucate, vinuri şi obiceiuri”.
n-a mai scris nimeni demult acolo, dar discuţiile şi reţetele au rămas pentru posteritate
Corect, nu le dai prin mașina de tocat.
Iese amară salata.
Ustensile de lemn obligatorii – io mi-am făcut tocător special dă unu’ singur (m-am cam chinuit…).
Lamâie… da!
Maioneză… mdeah… da’ e mai mult de culoare, prefer gustu’ de salată, nu de maioneză.
Ceapă roșie… e de dezbătut, fin’că contează ce fel dă ceapă e ea – unele cepe roșii este… DULCI!
Ca și treaba cu rosiile. Care unele doar arată ca roșiile, da’ au gust de vată udă.
ei şi tu acuma, ce dacă ceama e dulce…aroma coteaza
maioneza, da, se pune doar un picuţ; aţii recomanda gălbenuş de ou (se face maioneza în salată cu uleiul, cumva.
roşii, la fel, din grădină de la tapirul.
iete tocător o să îmi fac si io – am primt cado de la toshiko de ziua mea un briceag d’ ala swiss army de la mama lui. ma apuc de cioplic ca’n copilărie.
unii aruncă si oleacă de usturoi, aşa la risc.
Maică-mea face salata de vinete aşa, cu un gălbenuş aruncat în compoziţie, cu ulei, întrucît mie mi-e prea lene să fac maioneza, care este…îhm, cînd mă îndemn. O bat cu lingura de lemn şi cu muştar şi sare şi zeamă de lămîie şi un gălbenuş de ou fiert şi o idee de apă minerală, dacă se încheagă prea tare, de zici că sunt reactorul de la Geneva, nu alta.
Nu ştiu voi, băieţi, dar mie nu mi s-a tăiat maioneza niciodată şi e delicioasă. Maică-mea o mănîncă pe pîine.
bunica-mea punea la copt si ardei grasi. si punea in salade d’aubergines putin ardei din ala copt. prea bun, prea ca la tara.
da, aşa recomanda şi dom’ Mircea Dinescu, cu ardei copt. n-am încercat incă, ce-i drept.
Este delicioasă cu ardei gras/kapia/gogoșari copți și servită cu salata de roșii + ceapa rosie frecată cu sare!
Iar vinetele e bine sa fie curățate fe semințe.