am intrat in randul lumii (elvetiene)

adicatelea mi-am luat bicicleta.
dar nu am fost suficient de patriot local sa o iau din elvetia unde e de doua ori mai scumpa. m-am dus in Basel la amicii G. si L. (sa le vad noul bebe) si amicul G. m-a dus in plimbare pe jos in partea germana a orasului unde se afla si un magazin de de toate, inclusiv biciclete.

asta sambata; duminica am scos-o la probat si m-a prins cea mai torentiala ploaie de am vazut pana acum.
dar merge bine. tre’ sa petrec cateva ore să o reglez, ca are vitezele cam vraiște (mi-am comandat carte de reparat biciclete pe amazon dot com); mi-am luat ceva scule, ulei de uns lanțul, o șa mai moale cu gel nu’s-de-care. numai casca nu iau, iote asa. am luat si o cazatura deja, am incercat sa sui pe o bordura (scunda) cam oblic si roata nu a dorit. dar avand io reflexe bune polizate in ani si ani de catarat copaci si bolovani la plostina, am controlat frumos caderea (nu am cazut de fapt, doar bicicleta sub mine s-a pus pe o parte)

deci, dom’le, gata, nu-mi mai este rusine sa ies in lume. aici daca nu ai bicicleta e ca si cum ai umbla fara pantofi – posibil, dar pffffff!….

mai urmeaza sa-i dau un nume. ma gandesc la “zoica” in amintirea pisicii mele petrecarete din garsoniera.

23 thoughts on “am intrat in randul lumii (elvetiene)

  1. imi loam mai demult, dar locuiesc la fix 684 metri de locul de munca (masurat cu google maps), asa ca nu prea am fost motivat.
    ce m-a determinat acum este faptul ca marzilibad este ceva mai departe… mai multe amanunte in postul urmator…
    PS: masurand mai precis, sunt 701 metri….

  2. păi m-or fi spămuit italienii
    deși de la o vreme văd că lucrează manual, captcha or not. cre’ că iar dau drumu’ la toate ip-urile

    șa siliconată – da, că pavimentul bernez e zdrăngănit în multe locuri, cât despre cască, la ce trafic e aici și la ce “king of the road” sunt bicicliștii, nu prea e cazul. pe stradă cred că văd cam 10% cu cască, dacă stau și mă gândesc

  3. Chestia cu şaua e un pic counter-intuitive – cu cât e mai moale cu atât creste suprafaţa de contact cu părţile moi şi te doare mai tare fundul. Idealul e o şa mai dură cu care să vină în contact doar tuberozităţile ischiadice. Dacă mai e şi un şanţ longitudinal să nu strivească ţevile e perfect.

    Casca poate să fie incomodă, dar e singurul lucru care te diferenţiază de un donator de organe.

  4. Bicicleta care ma duce pe mine la tren dimineata are vreo 25 de ani si are sa de-aia larga de-ti sta tot fundul pe ea si arcuri, creca e buna de pus in muzeu.
    O las in parculetul de langa gara, 8 ore pe zi, nimeni n-o fura… rad singura de fiecare data cand o leg, inca nu stiu de ce mi-o fi luat P. lant, pesemne e legat sentimental de ea(el a construit-o in adolescenta).
    Mi s-a parut potrivit s-o numesc Gogu.

  5. păi, ștefan, la școală am învățat că presiunea egal forță pe suprafață, recte e mai bine să fie suprafață de contact mai mare, plus că gelul, fiind elastic, oferă și amortizare. problema era tocmai presiunea numai pe tuberozități.

    cu șeile comode e problemă mai degrabă de dimensiuni (lățime); șeile cele mai comode sunt alea late ca un scaun, dar asta împiedică pedalatul “de performanță” (ăla cu genuchii strânși); șaua mea nouă, însă, are aceleași dimensiuni ca ala veche. și da, are șanțul mai adânc.

    probabil m-aș fi obișnuit și cu șaua veche.

    treaba cu casca e și ea relativă – nu există studii care să confirme, clar, că te-ar proteja mai bine. relația (găsită de unele studii) “purtat cască” = “accidente mai puține (mai putin grave)” se datorează, mai degrabă, unui confounder; ăia care poarta cască sunt ăia care biciclesc mai atent și mai puțin riscant to start with (adicătelea, caracteristica asta de personalitate îi face și să poarte cască, și să aibă accidente mai puține/mai putin severe).

    mai sunt și alți factori de luat în considerare: casca îti poate oferi un sentiment de (exagerată) siguranță, si să te facă sa pedalezi un pic mai neatent; casca poate oferi șoferilor un sentiment de siguranță, cu aceleași consecințe.
    în final, ce relații există la nivel de grup nu se pot traduce, direct, la nivel de individ (tot menționez ecological fallacy prin discuții); recte, riscul de a-mi sparge capul ține de mulți alți factori decât purtatul de cască si, cel mai important, riscul de a fi implicat intr-un accident NU depinde de casca (daca depinde, casca e factor agravant cum ziceam mai sus).

  6. pai e un fel de hibrid, cu inclinatii spre city bike (zic astia hibrid cred ca din cauza ca are viteze ca aia de munte, aia clasica de oras nu avea). de fapt seamana tare mult cu a ta, din poza cu pisica, or fi surori. chiar, o sa ii fac si poze.

    are portbagaj in spate (trebuie sa imi mai iau cos, pisici sunt prin cartier), aparatori de noroi d’alea rotunde in jurul rotii, 18 viteze si tot vreo 18 kilograme… i-am luat si oglinda, cred ca sunt singurul din berna cu oglinda la bicicleta (fenomen interesant… odata am lasat-o la gara ca ne duceam in thun sa petrecem o gagica ce pleaca din institut si la intoarcere mi-am recunoscut-o de departe, desi era o masa de biciclete)
    am luat scule, bibilesc la ea, i-am reglat saua-ghidonul la dimensiunile corespunzatoare, frana pe spate ca era cam slaba (chiar, ai citit pe facebook teoria franei pe spate la biciclete, de ce e pe partea dreapta a ghidonului? – stefan trebe sa stie). merge bine la deal (o sa fac curand picioare de atlet olimpian, pante sunt destule in berna). s’tem prieteni buni intr’adevar.

  7. Ohoo, asta înseamnă că fundul ţi s-a bătătorit deja şi a devenit insensibil 🙂
    Pe mine nu prea mă ajuta retrovizorul aşa că l-am scos. Pare frumoasă bicla ta din ce zici, şi de oraş.
    Nup, nu ştiu cu frâna pe dreapta ce e. Eu nu am frână de mână, ci doar de picior, ceea ce e ilegal în multe ţări UE 🙂 Marghioala mea e Giant. Am prins drag de bicicletele Giant, mi se par foarte mişto.

  8. pai d’aia mi-am luat sa cu silicoane de nu i-a placut lui stefan 🙂 sa ma vezi prin centrul vechi al Bernei, unde au piatra cubica, cum trepidez.

    aia cu frana de spate pe dreapta e asa: frana de spate se poate aplica singura (fara sa o aplici si pe cealalta), frana de fata nu (ca pici in cap, se aplica numai impreuna cu aia de spate cand vrei sa opresti brusc). acum, in Ro si toate tarile europene de pe continent, unde se circula pe dreapta, cea mai periculoasa manevra a biciclistului e virajul la stanga (tai intersectia). virajul asta il iei (sau incepi) cu mana stanga ridicata de pe ghidon (ca sa semnalizezi). asta iti lasa numai o mana pe ghidon – dreapta. daca tre’ sa pui o frana brusca o pui cu mana dreapta deci, prin urmare frana de pe spate (singura care poate fi aplicata singura…) e pe dreapta. in UK cica e pe stanga

  9. Explicaţia cu curba la stânga e bună, dar pare post-factum. Bicicliştii experimentaţi nu bruschează nici una din frâne iar când iau o curbă au ambele mâini pe ghidon şi câte două deşte pe leviere. Poţi să foloseşti doar frâna faţă dacă vrei, dar în combinaţie cu cea din spate e mai eficientă. Frâna de spate singură e utilă în derapaje controlate şi mai puţin în oprirea bicicletei.

    P.S.: chestia cu “nu brusca frâna din faţă” am învăţat-o the hard way când am instalat prima dată nişte saboţi de soi 🙂

    P.P.S.: “amortizarea” din şa nu poate să înlocuiască o amortizare cum trebuie la nivelul cadrului. De asta recomand un MTB full-suspension pe post de city-bike în majoritatea oraşelor.

  10. păi știi că majoritatea sistemeleor de protecție sunt cu extra-redundanță pentru ăia mai bătuței în cap. dacă se verifică că în anglia bicicletele sunt pe invers, înseamnă că teoria e corectă (io am citit-o în cartea lui Mel Allwood). îl întreb pe amicul R. din Metz care a hălăduit prin Ingland vro doi ani și e beciuclist și el.

    cu amortizarea din șa de acord, da’ am pus asta în balanță cu prețul (cam dublu la un MTB, portbagajul mai serios pe spate, etc).

    frâna pe față da, acționată ușor e okey, dar la frână bruscă nu mai e. iar cu “nu brusca frâna de față”, biancas povestea ceva similar pe feisbuc si i-am zis că povestea asta îmi sugerează mereu scena asta (din Tom și Jerry, mninutul 5:23, ar trebui să intre acolo):
    http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=dLhxxMHRlqM#t=323s

  11. cadrul? – nu stiu, dar nu e din materiale sofisticate. pe ea am dat 150 euro.
    nu e performanta pen’ ca nu mi-am dorit o bicicleta “performanta” (whatever that means), am vrut o bicicleta de oras cu care se ma frec de colco colo si cu care sa pot urca un deal (ca berna e in panta)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *