“dictatorul de basescu” (sau boc, sau ponta sau care o mai fi venind)
la cei tineri, nascuti dupa ’80 incoace, ferm instalati in capitalismul consumerist, e hilar doar, la fel cum hilara este defilarea cu tricouri cu che guevara sau secera si ciocanul (era un banc cu tricoul ce proclama “capitalismul e mort!”, iar inventatorul tricoului primeste un telefon “mai trimite 5000 de bucati, se vand ca painea calda”), declamatia ca karl marx a emis niste adevaruri care au fost prost aplicate, doar. este “vrem si noi falitii nostri”, vrem si noi un dictator, alminteri viata e cam stearpa, intre smartphone, facebook si starbucks. e “cool” sa ai un dictator, ain’t it?
la cei mai putin tineri nici hilar nu mai este. la cei ce au trait pe stalin, pe gheorghiu dej, pe ceausescu, gherla, jilava, fenomenul pitesti, colectivizarea fortata, canalul, beciurile securitatii, frica respirata cu fiecare suflare, la ei nu mai e hilar. e doar de prost gust. este uitare. este “hai sa avem si noi dictatorul nostru”, chiar daca l-ai avut pe al tau.
nu degeaba a fost inventat termenul de bo(urgeois)bo(heme), desi parca in cazul asta ar merge mai bine co(munist)co(ol) 🙂
apropo de boboi: ce parere ai despre critic atac?
Tapire, pe de alta parte ai putea sa interpretezi asta si ca pe un exces de sensibilitate la potentialitatea unei dictaturi, efect a ceea ce nu de mult societatea a trait. Un fel de anticorp inca umblind de bezmetic prin corp desi germenul infectant a disparut. Poate ca nu e asa rau, chiar daca este ridicol si isteric.
Ce e de preferat, o multime placida sau una cam isterica?
(si da, sint de acord cu tine, foarte de acord, asta numai dictatura nu e)
romanii nu cauta neaparat dictatori, cauta tapi ispasitori pentru ceea ce li se intampla; poate fi oricine, vecinul de la cinci, vremea, basescu, steaua polara, doar propria neputinta nu!
lektor, îmi mărturisesc ignoranța, nu’ș ce e aia critic atac.
MBadragan, e de preferat o mulțime ce critică constructiv și realist 🙂
Grand projet, vorba lu’ de Gaulle. Si eu prefer acelasi lucru, da’ mi-e teama ca e printre lucrurile greu spre imposibil de obtinut.
Da-i un “critic atac site:.ro” pe google si-i gasesti repede.
găsit. o să citesc
Poveştile actuale despre dictatură sunt ridicole. Eu îmi amintesc cum a fost tata “ridicat” de doi securişti şi cum eu, neînţelegând prea mare lucru din toată povestea, o întrebam pe mama când se întoarce. Am avut noroc, l-au ţinut numai două săptămâni.
Amintirea nu ajunge însă, trebuie să şi înveţi din ea. Şi după cum omul nu prea învaţă din propriile greşeli, nici popoarele nu învaţă din istorie.
vezi tu, astia mai tinerei, care traiesc din like-uri si poke-uri si alte cele, nu mai au timp sa citeasca despre cine a fost che guevara, sau karl marx.
da, numa’ ca moda cu che guevara si marx e mai veche, erau ei tinerei da’ chestiile nasoale se intamplau peste gard de ei.
oricum, nu o faceau din vro convingere, ci din teribilism tipic varstei. tricou cu metallica sau cu che guevarra, e cool si te scoate in evidenta