întrebări pentru indignados

domnilor, așa este, politicienii și conducătorii sunt de vină. ei nu ne propășesc material și spiritual cum au promis, ei nu ne dezăpezesc cum au fost plătiți să o facă. ei sunt sistemul care ne încurajează să fim necinsiți și bețivi.

sunt de acord, fără ironii. politicienilor li se aplică, prin definiție (în democrația modernă de oriunde), prezumția de vinovăție. din simplul motiv (briciul lui occam) că pentru el a fi politician este, în sine, mai important decât a face lucruri bune. lucrurile bune le face, politicianul, numai dacă este forțat să le facă. prin urmare este vulnerabil minciunei, demagogiei, oportunismului, orice îl pune sau îl ține în meseria asta de politician, de conducător. o concluzie este că politicianul nu o să se schimbe, de la sine.

prima întrebare, deci, este: date fiind cele de mai sus, care e următorul pas? ce facem, noi, nevinovații?

și urmează alte întrebări. indicat a se răspune fără google.

  1. cine este reprezentantul tău în parlament? dar local? cum îi cheamă?
  2. din ce partid sunt reprezentații tăi în parlament și locali?
  3. este cel pe care l-ai ales tu? de ce l-ai ales? de ce nu l-ai ales?
  4. care e platforma economică și socială a partidului respectiv?
  5. care e platforma personală a reprezentantului tău?
  6. ce a promis, concret, că va face?
  7. ce a făcut din ce a promis? cum? când?
  8. ce ai făcut tu când nu a făcut ce a promis?
    • câte petiții i-ai scris?
    • câte semnături ai strâns pe o petiție, dintre vecini, concitadini, etc?
    • unde se pot depune aceste petiții?
    • care este ora lui de audiență cu alegătorii?
    • la câte audiențe te-ai dus?
  9. ce idei mai bune decât ale lui ai avut, și cum le-ai comunicat reprezentantului tău?
  10. câti oameni cinstiți și muncitori, ca tine, cunoști să fi făcut astea? cât reprezintă ei, procentual, din masa totală de alegători?
  11. lista poate continua

domnilor, politicianul, conducătorul, nu este în poziția unui părinte, față de tine. este în poziția unui copil: tu, care l-ai ales (făcut), tu, față de care el are o responsabilitate (și nu invers) trebuie să știe ce a promis că va face (vine acasă înainte de 10? nu se apucă de fumat? își face lecțiile înainte de a se juca pe calculator?), tu trebuie să fii ăla care îl trage de urechi (sau încearcă), nu odată la patru ani, ci zi de zi și săptămână de săptămână. nu văietându-te la vecini că ce copil nemernic am, nu dând vina pe copil că e scăpat din mână.

aici e o mică parte din vină, domnilor.

 

23 thoughts on “întrebări pentru indignados

  1. MBadragan

    Cu chestia asta m-ai lasat mut. Aaaa…

    Dupa cum banuiai, nu stiu raspunsul la nici una dintre intrebari (nu ca m-ai fi intrebat pe mine in mod special), iar la cele la care stiu raspunsul acesta este “niciuna/niciunul”. Nici nu mi-a trecut prin cap vreodata sa stiu sau sa fac ceea ce sugerezi.

    Rationalizarea e ca “lasa-ma frate cu prostii d-astea, oricum nu s-ar rezolva nimic”. Da’ asta e doar atit, o rationalizare.

    Multumesc mult pentru lectia de “cetatenie”. Promit sa incep sa o pun in aplicare.

  2. Dragos B

    “cine este reprezentantul tău în parlament? dar local? cum îi cheamă?”

    Irelevant. In Romania e irelevant. Oricum dupa ce se vede cu sacii-n carutza pleaca la alt partid. Sau partide.

    Altfel, mai mult in gluma si mai putin in serios
    ar trebui sa-ti spun ca-n bancul ala cu calatorul din trenul ajuns la Caracal…
    Bine ca esti tu destept, ca-ti permiti, ca voi sinteti putini si confederatzi de 1000 de ani si va convine si puteti sa faceti referendumuri pentru orice… 🙂

    Serios pot spune si eu “Multumesc mult pentru lectia de “cetatenie”! Promit sa incep sa o pun in aplicare!”

  3. MBadragan

    Dragos B, cu riscul de a fi etichetat (pe drept) drept lup-moralist, o sa apar ideea Tapirului sugerind doua lucruri.

    Primul ar fi ca tocmai asta e farmecul uninominalului, ii scrii unui anumit individ pe care tu l-ai ales sau a fost ales in locul aluia pe care l-ai votat tu si nu unui partid. Ca pleaca sau nu de la partidul initial, el e acelasi timp de 4 ani, indiferent de miscarile lui din perioada asta.

    Al doilea, habar n-avem daca functioneaza sau nu. E genul ala de situatie in care mai bine incercam intii si abia dupa aia spunem ca e irelevant, inutil, pierdere de vreme. E o cale de actiune la care nici dracu’ nu s-a gindit pina acum la noi(exceptind, probabil, doar o mina de “petitionari” excentrici, e plina lumea de ei).

    Eu unul am tot vazut pe la fizicienii mei din State ca fac asta (cind cu fondurile NASA, cu creationismul in scoli, cu PIPA si SOPA si alte ocazii) da’ nu mi-a dat nici un moment prin cap ca ar putea fi o metoda aplicabila si la noi.

    Acum, in noua lumina, imi dau seama ca pe aici prin Romania avem doua defecte ale stilului de “lupta cu Puterea”. Nemultumirile noastre sint foarte difuze, ne e greu sa definim concis, punctual, argumentat, ce ne doare si ne adresam direct institutiilor “bloc” (Guvern, Parlament) in raport cu care avem ceva mai putine sanse. Sugestia articolului de fata ar rezolva, aplicata corect, ambele probleme, macar de una din partile baricadei. In timp… cine stie? 😀

  4. Dragos B

    @ tapirul:

    Am uitat sa pun 🙂 🙁 cand am zis chestia cu irelevantza…

    Altfel, T are dreptate cand ne “trage de urechi”.
    Mie-mi vine s am bat singur cand ma gandesc la cate lucruri usor de facut as fi putut sa fac (in sensul celor scrise mai sus de T) si n-am facut… … … 🙁

  5. tapirul

    apropo de nemultumirile difuze, imi aduc aminte cum in 1993, dupa meciul cu Tara Galilor de ne-a calificat la mondialele din ’94, am iesit studentimea cu mic cu mare pe strazi sa ne bucuram, scandam “Hagi”, “Raducioiu”, dar din cand in cand strigam, de control asa, “jos iliescu!” 🙂

    alt’ data am pornit cu un miting de suport pentru Ilie Ilascu, prin regie, urlam “jos nedreptatea” sau ce-om fi urlat noi, si unu’ a deschis repede geamul urland si el “jos iliescu!!” – “nu, ba”, am urlat noi de jos, “e pentru altceva, ‘jos iliescu’ e programat maine”

  6. Dragos B

    ” și urmează alte întrebări. … lista poate continua ”

    Am si eu o intrebare.

    Educatia civica post ’89 cine trebuia s-o faca? Si s-o faca cat mai simplu si exact si grupat si pe intelesul tuturor, cu modele si exemple s.a.m.d.

    Sa nu fie obligat boborul sa alerge pana i se face rau prin muuulte carti, texte de lege, cazuistica s.a.m.d.

  7. Adriana

    OK, sunt de acord, conducatorul nu e parinte. Este si el un functionar la fel ca vanzatorul, maturatorul de strada, profesorul…si sta in functia de conducator atat timp cat se califica, cat timp reprezinta pe cei care l-au ales. Ca lucrurile sa mearga bine trebuie ca fiecare sa se straduiasca sa-si faca treaba cat mai bine acolo unde este. De fapt problema nu cred ca se pune cine trage de urechi pe cine. Trebuie doar sa avem o norma ( reguli, legi )coerenta,care sa reprezinte si sa respecte pe toti.

  8. MBadragan

    Dragos, problema este ca aici vorbim despre masse. Adica, pentru a face acea educatie civica, ai nevoie de institutii, de o depersonalizare a procesului de educatie, in sensul in care procesul trebuie sa nu mai depinda de exceptionalitatea unor indivizi anume, ci de performanta procedurilor care reglementeaza procesul. Ori astfel de institutii nu puteau sa se nasca din nimic, cu atit mai putin din societatea nou-post-comunista.

    Din pacate pentru noi, procesele de aculturatie, pentru ca despre asta este vorba, pina la urma, aici (trebuie sa deprindem institutii si reflexe noi aici, dar vechi si functionale la ei), sint procese lungi si presupun perioade frustrante de tranzitie ca cele in care ne aflam noi acum. Cultura civica, de felul celei din vest, apare si o sa mai apara si odata cu ea or sa apara si educatorii (suna a “oul sau gaina”, nu-i asa?). Dar o sa mai dureze.

    Pe de alta parte, indivizi “civilizati” avant la lettre exista, pina si la noi. Credeam ca fac parte dintre ei 😀 Pina a venit Tapirul cu intrebarile lui incomode si m-a linistit.

  9. Madelin

    1. Teodor Melescanu. Gratiela Gavrilescu. Pe Melescanu nu il plac in mod deosebit, nici nu inteleg ce legatura are cu Ploiestiul. De la doamna Gavrilescu am primit program insa marturisex ca nu l-am pastrat.
    Local habarnam, pe prahova a iesit PDL majoritar.
    2. PNL
    3. Nu am ales uninominal, am ales partidul.
    4. Pai, liberal.
    De la 5 incolo m-ai prins.

    Iete, chestiile astea sunt bune de pus pe to-do-lista de aci incolo.

  10. tapirul Post author

    @ Adriana:
    Adriana a zis:

    OK, sunt de acord, conducatorul nu e parinte. Este si el un functionar la fel ca vanzatorul, maturatorul de strada, profesorul…si sta in functia de conducator atat timp cat se califica, cat timp reprezinta pe cei care l-au ales. Ca lucrurile sa mearga bine trebuie ca fiecare sa se straduiasca sa-si faca treaba cat mai bine acolo unde este. De fapt problema nu cred ca se pune cine trage de urechi pe cine. Trebuie doar sa avem o norma ( reguli, legi )coerenta,care sa reprezinte si sa respecte pe toti.

    păi cred că, cel puțin teoretic, norme avem

  11. toeamuresan

    dragi tovarăşi, în întreaga lume democraţia a devenit ceva desuet deoarece ea funcţionează la comunităţi mici, ca în Atena, unde ştii precis cine te guvernează şi de ce. acum, la noi, mai degrabă te guvernează administratorul de bloc, dar populaţia este tentată să arunce vina pe vodă. iar vodă e vinovat că pentru el e mai simplu, el cunoaşte, chipurile, pe cine conduce.

  12. Dragos B

    @ MBadragan:

    >vorbim despre masse. Adica, pentru a face acea >educatie civica, ai nevoie de institutii, … >Ori astfel de institutii nu puteau sa se nasca >din nimic, cu atit mai putin din societatea >nou-post-comunista.

    Intr-adevar. Insa in doua decenii se facea. Daca se dorea. La atata amar de ONG-uri & stuff. Din afara Romaniei sau din interior. Dar nu s-a vrut, poporul trebuie tinut tampit si nu tre sa fie servit cu mai mult de un bol de orez pe zi, ca-i vin idei…

    Uite, asta se poate legifera:

    Grătarele, definite şi legiferate
    http://www.romania-actualitati.ro/rrapages/view/38287

    P.S. “Nu trebuie să schimbați tot timpul guverne, ci să educați populația ca să știe ce să ceară acestor guverne să facă.”
    http://www.dollo.ro/2012/02/nu-trebuie-sa-schimbati-guverne-ci-sa-stiti-ce-sa-le-cereti/

  13. biancas

    :-)) La mine nu se aplica nici una dintre intrebarile tale, ca finca fiind io ziarizda lui peste prajit nu numai ca-i stiu pe toti, da’ i-am si sunat de cincimilioanepatrusutecinzeci si sapte si un pic de catralioane de ori, nu numai ca am – acuzat – deconspirat cazuri de coruptie, nu numai ca am scris cu atita pathos cetatenesc ca am reusitt sa-l schimb pe cel mai vechi primar din tara – ala de la Intorsura-Buzaului – nu numai ca, in calitate de ziarist i-am tras de urechi de ajunsesera sa arate ca niste magari, dar am intins toata poanta pina in punctul in care am inceput sa primesc telefoane de amenintare cu moartea. (Scirt, Marito, ce sa zic, m-am speriat fix in cursul saptaminii viitoare). Si, da, stiu multi oameni care se implica, intreaba, asteapta raspunsuri.
    Sunt monarhista dintr-un motiv absolut odios: mai mult de 80% dintre romani au declarat ca Biserica e una dintre cele mai de incredere institutii, regele, fiind miruns – asa se zice? – la incoronare, are SI o autoritate morala si religioasa, ceea ce inseamna o societate stabila, pe ale carei fundamente sa poata incepe construirea unei societati si nu vesnica scirboasa,tranzitie – e ca moartea si ca impozitele tranzitia asta -. Sunt liberala in ceea ce priveste partidele pentru ca vreau ca piata sa se regleze prin concurenta si nu prin “nu te supara, nu stii pe cineva, care stie pe altcineva” si mai sunt liberala pentru ca liberale sunt unele drepturi fundamentale astazi in orice democratie si pe care le luam cam granted, cum ar fi separatia puterilor in stat. Na, asa.

    La mister reprezentant al mieu pi zona: nu sunt de acord sa-mi asum sa-l dadacesc eu toata ziua-buna ziua. Ar fi trebuit sa fie o win-win. Nu-sh’ cum se face ca avem angajati hoti, mincinosi, lenesi, oportunisti si tupeisti. E ca-n bancul ala cu tipul care lucra la o fabrica de facut biciclete si tot fura el asa, cite o piesa, azi asa, maine asa si s-a apucat de montat bicicleta si nu-sh cum dracu’ se facea ca tot o mitraliera ii iesea. Asa si cu politicienii nostri, noi credem ca fac biciclete, da’ ei lucreaza la o fabrica de armament. Solutia – dupa mine – ar fi alesii sa aiba dead-line-uri. In primul an imi faci asta si asta din agenda ta politica. Sa zicem 25% anual pentru patru ani de mandat. N-ai facut? Ti se retrage dreptul de a candida cel putin un mandat. Stiu, pare complet nerealist, dar trebuie sa existe o solutie pentru a pedepsi alesii care nu fac ce au promis.

  14. Mihai Lungu

    Simplificând un pic lucrurile, pot să consider lista de mai sus ca un prim pas în direcţia creerii unui “Manual de Utilizare a Politicianului”, sau mai bine zis a “Democraţiei”. Necazul cu instrucţiunile de utilizare este că nu le citeşte aproape nimeni. De folosit, bineînţeles, nici atâta. Se recurge la ele doar în cazuri de excepţie, cu totul individuale. Mă îndoiesc că acest tip de control al alegătorului asupra politicienilor poate să fie aplicat pe o scară destul de largă, astfel încât să se obţină o schimbare la faţă a clasei politice.
    Pe de altă parte, oare suntem noi, cei care protestează, cu adevărat nevinovaţi ? Eu cred că nu. Noi comitem în mic aceleaşi mizerii pe care clasa politică le face în mare. Iar dacă noi chiar ne considerăm părinţii acestor politicieni, după cum ne sugerează Tapirul, atunci suntem nişte părinţi bezmetici, prin exemplul fatal pe care-l dăm.
    Avem deci de-a face cu o meteahnă a întregii societăţi. Platitudinea “avem clasa politică pe care o merităm” este în acelaşi timp un adevăr ignorat sistematic.
    Ajungem din nou la întrebarea cu oul şi găina? Eu zic că nu e cazul.
    Putem tăia nodul gordian prin civilizaţie. Cu toate că este un scop nobil în sine, democraţia nu este, după mine, o condiţie suficientă pentru a deveni civilizat. Îmi pot închipui o societate civilizată şi în afara democraţiei. O democraţie fără civilizaţie este însă o farsă.
    Eu cred în civilizaţie. Poate scrie unul dintre voi, ăştia mai tineri, un manual de instrucţiuni…

  15. Dragos B

    Mihai Lungu a zis:

    Simplificând un pic lucrurile, pot să consider lista de mai sus ca un prim pas în direcţia creerii unui “Manual de Utilizare a Politicianului”, sau mai bine zis a “Democraţiei”. Necazul cu instrucţiunile de utilizare este că nu le citeşte aproape nimeni.

    Prin 2002 am strans o gramada de adrese de e-mail de la parlament, presedinte, presa, ONG-uri s.a.m.d. si m-am rugat de ei periodic sa faca un soi de ‘ghid al cetateanului’, cu toate drepturile pe care le are cetateanul in raport cu autoritatile centrale, locale si altele si sa spuna clar conform carui act normativ are cetateanul respectivul drept. Eventual cu exemple scurte, clare, pe intelesul tuturor. Sa stie tot amarashtenul ce drepturi are cand il salta Politia sau cand si cum poate sa se adreseze … parlamentarului.

    Dartoate astea intr-un singur set, intr-o singura editie, sa nu ma trimita sa mai caut
    pe nu stiu unde nu stiu ce.

    Sa fie republicat anual si sa se gaseasca macar in bibliotecile judetene si in bibliotecile publice din orasele mai mari. Si in cele universitare.

    Evident ca le-am zis ca ar fi foarte util un site cu continut de felul asta. Mai usor de actualizat, mai usor de luat dupa tine s.a.m.d.

    Am primit o gramada de raspunsuri de felul “Vai, ce idee buna!”. Si atat.

    Si asa, ca fapt divers…

    Multi admira publicul care iubeste jocul de rugby si nu scapa ocazia sa zica vai, ce necivilizati sint romanii ca nu se uita la rugby si prefera exclusiv fotbalul.
    Dar nimeni nu-si bate capul sa traduca, sa publice un regulament al jocului de rugby pe intelesul tuturor. Nimeni dintre cei care au practicat si iubesc jocul de rugby. Ca de tradus pot sa traduc si eu dar intr-un fel o face acela care si a jucat sau joaca si altfel un simplu amator. La rugby sint vreo 7 soiuri de offside…

  16. Dragos B

    Ii dau dreptate doar pe jumatate. Inainte de a ne lua pe noi la rost tre’ sa-i ia la rost pe educatorii natiei sau cum naiba sa-i numesc…

    Sigur, acum mi-e ciuda si cumva mi-e rusine* ca n-am pus eu mana sa fac mai mult daca cine ar fi trebuit n-a facut-o. Pe partea cealalta, cand vad dezinteresul general, parca-mi trece si din ciuda si din rusine.

    Ce-am fost invatat la scoala, riguros, am invatat. Literatura, limbi straine, civilizatie s.a.m.d. … Nu-s mai prejos decat cetateanul mediu dintr-o tara civilizata. Daca cineva s-ar fi obosit sa ne educe dpdv civic dupa ’89…

    * – “… si-am privit razand cum ai mei se stingeau de sete pe ziduri …”

    http://www.youtube.com/watch?v=3qc_QVenWv0

    Cu Lacrimi,

    Bastus

  17. impricinatul

    vad cam tarziu postul asta, fir-ar sa fie.
    hai sa-ti pun si eu doo intrebari, ca asa-i romanu, jucaush:
    1) ce ne facem noi, aia care am votat mereu pentru raul mai mic si nu pentru ca am fi tinut cu labarii care au dobandit puterea?

    2) ce ne facem noi TOTI daca democratia, negocierile, conventiile, ba chiar bunul simt, fratili meu, mai sunt doar MIMATE dupa punerea acelor intrebari pe care eu unul chiar li le-am pus politicienilor, inclusiv celor pe care nu i-am ales?

    baaah, ce intrebare lunga e asta a doua, pfuai!….

  18. tapirul Post author

    impricinatule, pai facem ce zic mai sus, ii intrebam si ii batem la cap si ii sanctionam pana se educa. la fel ca pe copii. politicienii sunt (ar trebui sa fie) copiii nostri (vis-a-vis cine are autoritate), si nu invers. avem varianta idealista (si utopica) sa asteptam sa vina fat frumos calare pe cal alb, sau varianta mai realista (dar mai greu de implementat) sa stam cu bata pe ei si sa-i educam, prin mecanismele, vechi de cand celulele, de recompensa si pedeapsa.

    daca faceau toti treaba asta, in loc de numai tu si inca alta mana de oameni, am fi fost in alta situatie acum.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *