amintiri de la alegeri

Europarlamentare, carevasăzică.

Am reușit cumva să mă autohipnotizez cu ideea că nu o să fie așa de aglomerat la secția de votare, că haidea, sunt europarlamentare, prezența e redusă de obicei, acum trei ani la parlamentarele naționale coada a fost rezonabilă (am fost observator independent acum trei ani).

Primul tren de 9:43 e anulat, că nu’ș ce probleme de semnalizare. Asta apropo de performața căilor ferate din Marea Britanie. Următorul tren – un personal – la 10:15. Partea bună e că cică pot să fiu rerambursat parte din prețul biletului, că mi-a întârziat călătoria mai mult de 15 minute.

Ajung în Stratford pe la 11:40, și mda, codălău de nu-i vedeai capătul. Plus că venea dinspre două laturi, cel din dreapta (cum te uiți 🙂 ) fiind cică ăla de femei gravide și cu copii mici. O iau pe lângă coada din stânga și după vreo juma’ de kilometru găsesc și capătul, unde mă așez cu osârdie și pregătit de așteptare lungă. Mă sună Toshiko să mă întrebe cum e, cât va dura, vreo jumătate de oră? Că poate vine și ea în Londra. Zic, fată, stai liniștită, în șase ore nu scap (eu optimist, tocmai avansasem un val de 5 metri). 

Frumos, lume entuziastă, se scandează lozinci de încurajare și propășire a PSD-ului și iubiților săi conducători.

Între timp apar la coadă și băieții de la publicitate.

 

Primele ore trec ușor se pare că merge repede, zic hai să vezi că tura asta am noroc (tura trecută la prezidențiale în 2014 n-am avut, am stat 10 ore la coadă degeaba). La un moment dat apare un băiat cu o cameră pe băț, înconjurat de un fel de echipă, filmând de-a lungul cozii, vorbind, discutând, întrebând. Agitație mare, oamenii își scot telefonul din dotare și încep să filmeze de zor. Aflu că tipul este Mălin Bot, face live stream pe youtube (cică nu i-a ieșit, calitatea imaginii foarte proastă). Îi remarcă pe băieții cu publicitatea, face pauză să-i întrebe ce și cum, ce mesaj transmit ei PSD-ului, d’astea.

Încep zvonurile – răspândite, se pare, de domnul Bot chiar el – cum că s-au pierdut deja patru ștampile și că sunt numai trei, caz de indignare, da dom’ne, ăștia o fac special nu vezi? Ne fură ștampilele. 

La coadă lume din toate categoriile sociale, lângă mine niște băieți tineri de undeva din Moldova – Pașcani – care nu prea știau precis dacă alegerile astea îl vor da jos pe Dragnea direct, dar jos îl voiau. Lucrau pe undeva pe un șantier, unul spunea că a făcut pectorali ridicând toată ziua țevi d’alea de făcut schelă de construcții. 

Vremea, cu capricii, când ajungem în dreptul unui pub (Queen’s Dead) începe să cam picure, din pub se auzea muzică live faină (reggae și rock an’ roll, începusem să dăm din umeri și în coadă).

 

Eeee, se face aproape patru, mai avem un pic și dăm colțul. Băieții trimit pe doi dintre ei la bere – mi=au oferit și mie una, zic lasă că mă duc să-mi iau singur că vreau să iau și ceva de mâncare, când mă întorc îmi fac cu mâna “gata, am dat colțul, de acum ne apropiem” – colțul fiind undeva în stânga, sub Betfred ălea. 

Entuziasmul încă în floare, e patru și ceva, gata, doo ore maxim intrăm și noi, păi uite cât am făcut până acum și cât mai avem, se vede deja ușa secției dacă ești mai înalt așa.

Și dă-i și luptă și dă-i și așteaptă. Ce are bă de nu ne mai mișcăm? La 30-40 minute se face un val înainte de 3-4 pași numărați. Păi ce să fie, am constata mai târziu, pe lângă ineptitudinea organizatorilor care nu au asigurat suficiente stații de votare, proces mai fluid, etc., românul tot român. Care cum mai venea cu trenul sau autobuzul și vedea aglomerația aia mare în fața secției de votare, se lipea și el acolo la buluceala de pe trotuar, că de, acu’ că am venit să votăm și noi, ne băgăm noi un pic în față dar și așa nu e coadă organizată. Iete cam așa arăta coada.


 
Și începe zvonistica și conspirația: că în comisie sunt numai pesedei și împiedică votul; că e o doamnă de la pesede în comisie care face propagandă pesede înăuntru; că nu mai sunt buletine de vot; că se prelungește votul, că nu se prelungește, ba da se prelungește. Că ștampilele – zvonul mai vechi – că alea, că alelalte, în față unul cu portavoce ne tot spunea cum ne abuzează pesedeul. Am explicat că nu e vina celor din comisie de degringolada asta, cel mai probabil sunt reprezentanți de la toate partidele și muncesc de le sar capacele, și că nu prea au cum să blocheze ei votul. Balamucul e dat de organizarea proastă generală, nu de munca lor. O tipă gata să sară la mine. 

Amuzamente mici, spre sfârșit se adunaseră nori de ploaie, nu toți aveau umbrele dar aveau suficienți cât să acopere pe mai mulți. Un băiat din spate tot anunța “nu mai plouă!” – pac, închideam toți umbrelele, apoi “plouă!” – le deschideam sincron. Băiatul era cam invidios că în jurul lui nu erau umbrele.

Din când în când mai ieșeau unii din coadă să stea jos pe trotuar, printre ei un nene care se cam abțiguise tot omenindu-se în cinstea alegerilor, vine la un moment dat către coadă, clătinat, să-și găsească rândul, îi întreabă pe băieții cu șantierele că ei cu cine votează? “cu PSD-ul tataie!”. Ăla dă din mână scârbit și pleacă să-și găsească rândul. “I-ați stricat ziua măi băieți” strigă unul. Adevărul e că în total, din 2083 câți au votat la Stratford, cu PSD-ul au votat în total 10 alegători. 

Tot felul de lume în coadă, familii, copii, bătrâni. Un cuplu cu o fetiță de vreo doi ani, bucurie mare să fie la lume multă, s-a jucat pe păturică, s-a cocoțat sus deasupra lumii, total e bine

După ce am dat colțul și am dat de buluceala din fața clădirii coada se restructurase deja – m-am trezit, încet încet, lângă persoane pe care nu le mai văzusem, băieții cu șantierul erau undeva î stânga mai în față. Am  nimerit lângă o fată singură ce mai tot timpul a citit o carte – Ursula Le Guin, Rocannon’s World. Uite, zic, dacă eram student era moment perfect de agățat, am comentat că e o serie foarte bună, mi-a zis că i-a recomandat-o cineva să o ia la coadă. Eu eram și eu cu Kindle-ul în  brațe, mai erau și alții de făceau lectură, dar în general erau pe telefoane sau la taifas.

Pe la opt apare și poliția cu mașini și se răsfiră în dispozitiv la marginea bulucelii. Alte zvonuri, iote PSD-ul ce face, ne face ca-n România să ne bată jandarmii, nu bre, zic, este procedură standard a poliției locale, este o crowd situation care are și șansa să degenereze (era deja clar că nu o să mai apucăm să votăm, lumea era din ce în ce mai nervoasă), așa se face pretutindeni, nu i-a trimis Dragnea. 

Pe la 8:30 zic “gata, bag buletinul la loc” (îl aveam în buzunar că completasem un formular d’ăla că nu am mai votat în alta parte, formular donat de o doamnă distinsă, încă de pe la prânz, care a spus că le-a tipărit pe banii ei) – “gata, îl bagi la loc?” zice unul cu o mutră mucalită, cam moldovean părea, “gata”, zic, “azi nu mai am ce face cu el.

Încă câteva poze de despărțire și hai la tren, ca s-a făcut 9 deja.

Și asta este povestea lui “n-apucai nici de data asta să votez”

 

sa iecsplic de ce am votat candidatul ard la senat (horribile dictu)

simplu. din pragmatism calculat. sau calcul pragmatic.
deci avem urmatoarele:

– doo formatiuni politice  majoritare, ambele la fel de patate, ambele la fel de necinstite, ambele la fel de lipsite de credibilitate.
– un numar de formatiuni politice cu care nu as vota nici impuscat: dan diaconescu, vadim tudor, scl.
– un numar de formatiuni politice mici despre care stiu aproape sigur ca vor face o alianta cu una din formatiunile politice mari
– despre una (USL) stiu ca are prognostic de 60%, despre ailalta (ARD) ca are prognostic de 15%

sunt nevoit sa votez raul mai mic. dar ambele rele fiind egale, decizia e mai complicata, asa ca aplic o alegere matematica. NU VREAU ca una din cele doua formatiuni sa obtina o majoritate majora, vreau ca voturile sa fie disipate intre formatiunile majore si alea minore.
recte:
– nu o sa votez cu formatiunea despre care stiu ca va obtine 60%;
– nu o sa votez cu formatiunile minore despre care stiu ca sunt oportuniste si se vor alia cu invingatorii.
deci:
– nu votez cu usl, nu votez cu udmr, nu votez cu ecologistii.

Prin urmare: la camera deputatiolr imi pot dispersa votul votand cu germanii (o solutie neutra in opinia mea); la senat, insa, am ca optiuni DOAR formatiunile indezirabile pentru mine, descrise mai sus (usl, oportunistii-gen-udmr-ecologisti, vadim si dan diaconescu); pe cale de consecinta imi dispersez votul catre formatiunea care are prognostic slab SI care este putin asteptata sa se alieze cu aia cu prognostic mare. recte, ARD
clar?

prin urmare, mai spun inca o data: sa votezi cu USL STIIND ca sunt lipsiti de credibilitate si STIIND ca vor obtine o majoritate covarsitoare este un vot neinspirat.
sa anulezi votul (neparticipare sau “stampilat pe toti” sau “stampilat bruce willis”) este SI MAI neinspirat, pentru ca astfel votezi de fapt 60% cu USL, 16% cu ARD, etc. votezi indirect ca voteaza altii pentru tine.

domnule prim ministru

from:Dogaru Cristian
to: drp@gov.ro
cc: office@agerpres.ro; danielaroman@agerpres.ro; redactie@hotnews.ro; redactia@ziare.com
subject: conferința “Diaspora in Cercetarea Stiintifica si Invatamantul Superior din Romania”

Bună ziua,

Mă numesc Cristian Dogaru și sunt cercetător științific la Universitatea din Berna; prin urmare conferința “”Diaspora in Cercetarea Stiintifica si Invatamantul Superior din Romania” mă privește în mod direct.

Consider o insultă majoră faptul că o astfel de conferință are loc “sub inaltul patronaj al Primului Ministru, Dl. Victor Ponta”, așa cum reiese de pe site-ul guvernamental care anunță acest eveniment (http://uefiscdi.gov.ro/articole/3083/Cea-de-a-treia-editie-a-conferintei-Diaspora-in-Cercetarea-Stiintifica-si-Invatamantul-Superior-din.html).

Domnule prim ministru Victor Ponta, dumneavoastră vă aflați sub suspiciunea de plagiat academic. Din punctul meu de vedere – și din punctul de vedere a unor organisme abilitate – acuzația este validă. Prin urmare nu aveți dreptul etic și moral de a prezida, sub înalt patronaj sau nu, o astfel de conferință.

În semn de protest am inițiat petiție de boicotare a conferinței. A fost deja semnată de un număr mare de oameni, mulți din diaspora, mulți cercetători. O găsiți aici: http://civitas.dogaru.net/boicotarea-conferintei-diaspora-in-cercetarea-stiintifica/

Vă rog să vă opriți un pic și să reflectați.

***************************************************
Cristian Dogaru, MD, PhD
Research Fellow
Division of International & Environmental Health
Institute of Social and Preventive Medicine
University of Bern
Finkenhubelweg 11 – 3012 Bern – Switzerland
Tel +41(0)31 631 36 16
Fax +41(0)31 631 3520
www.ispm.ch
**************************************************

mergem la referendum?

mă frământă o chestie. dacă nu se aproba chestia cu cvorumul de prezență, oare aș mai fi fost îndemnat de toți să mă duc la referendum “pentru că de aia au murit tinerii”, “pentru că este responsabilitatea unui cetățen democratic”, pentru că aia, pentru că ailaltă, știut fiind că nu aș fi votat demiterea?
*curios*

scrisoare de suport a deciziei comisiei de etică

http://civitas.dogaru.net

Semnatarii aceste scrisori își exprima suportul categoric pentru decizia Comisiei de Etică a Universității din București referitoare la acuzația de plagiere a tezei de doctorat, adusă actualului prim ministru al României, Victor Ponta. La aceeași concluzie – și anume că peste o treime din teza de doctorat a fost plagiată – ajunsese și Consiliul general al Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, desființat abuziv de către ministrul interimar al Educației, Liviu Pop, aflat în subordinea primului ministru desemnat, Victor Ponta.

Materialele realizate de Comisia de Etică a Universității din București, referitoare cazul plagiatului lui Victor Ponta, au fost puse la dispoziție pe pagina de internet a Universității

Reamintim că acuzația de plagiat a fost inițial publicată și suportată de prestigioasa revistă Nature, care este în afara oricărei posibile suspiciuni de partizanat.

Guvernul și parlamentul, în frunte cu Victor Ponta, sunt vinovați de abuz în încercarea de a obstrucționa și manipula procesul de evaluare a acuzației de plagiat.

Condamnăm pe această cale politizarea și scăderea standardelor în educația superioară din România.

legal versus legitim

vladimir tismaneanu a facut, zilele aste, o remarca extrem de pertinenta, si anume diferentierea intre “legal” si “legitim”.
sa-l ascultam

in aceeasi linie mi permit sa dau copy-paste textului lui Adrian Papahagi de pe contributors.ro, Farsă sinistră, caut legitimitate | Contributors, cu mentiunea ca eu nu voi urmari sfatul de la final. alegerea mea, de nevalidare a unei invaliditati, este sa nu ma prezint la vot:

Referendumul din 29 iulie este încercarea disperată, dar dibace a unei puteri abuzive de a legitima o procedură la limita legalității printr-un vot popular.

Am auzit în ultimele zile, ad nauseam, următoarele argumente useliste mincinoase: 1) că majoritatea care susține actualul guvern ar fi fost legitimată de votul românilor și al labilelor dar suprareprezentatelor noastre minorități; 2) că Parlamentul ar fi cel mai legitim reprezentant al poporului, dacă nu singurul; 3) că Președintele și-ar fi piedut legitimitatea populară.

Toate aceste argumente doresc să legitimeze în ordine politică, dar și simbolică, în imaginarul colectiv, referendumul de demitere a Președintelui. Adevărul este însă altul.

În primul rând, singurul vot legitimant a fost pentru aleșii locali, în 10 iunie, și în niciun caz pentru o nouă majoritate parlamentară. USL nu se poate așadar prevala de un vot favorabil al românilor la alegeri legislative care încă nu au avut loc. Ce-ar fi să mai așteptăm nițel?

Apoi, așa cum ne-a reamintit recent ambasadorul Regatului Unit, un parlament cu zeci de pușcăriabili, incompatibili și traseiști nu are cine știe ce legitimitate. Eu însumi am votat în cartierul Mănăștur din Cluj pentru un deputat care s-a dovedit traseist – cu alte cuvinte, a deturnat mandatul încredințat. Eu l-am trimis în Parlament ca să susțină o majoritate de dreapta, el a răsturnat-o, abuzând de mandatul pe care eu și alte mii de clujeni i l-am acordat.

În fine, Președintele Traian Băsescu a fost legitimat de majoritatea electorilor prin vot popular direct în 2009, cu un mandat de cinci ani. În nicio țară democratică – Franța, SUA, bunăoară – nu se schimbă președinții după cum variază sondajele sau după cum se reconfigurează majoritățile parlamentare. Chiar dacă majoritățile se schimbă în Congresul american, Președintele rămâne în funcție până la expirarea mandatului. Chiar dacă au loc alegeri legislative în cursul mandatului Președintelui Franței și se instalează majorități din opoziție, acestea coabitează cu Președintele în funcție până la expirarea mandatului. Președintele, popular sau nu, e legitim timp de cinci ani, spre deosebire de guverne – numite! –, care se fac și se desfac în funcție de moțiuni și de sprijinul parlamentar.

Așadar, nici actualul guvern, care nu provine dintr-un vot popular recent, ci dintr-un joc parlamentar murdar, nici un parlament plin de incompatibili, condamnați penal și traseiști nu pot legitima politic sau moral un referendum pucist împotriva unui Președinte legitim ales, indiferent cum stă acesta în sondaje. A dori să acoperi o lovitură de palat prin votul poporului nu poate fi numit decât ticăloșie.

Pe lângă aceasta, nu doar principial, ci și tehnic acest referendum este viciat de abuzuri binecunoscute. Doar lipsa de legitimitate justifică nenumăratele lovituri murdare ale USL și faulturile la jucători, arbitri și spectatori. Le enumăr cu silă, căci ne-am săturat cu toții să le facem pomelnicul: înlocuirea fulgerătoare a Avocatului Poporului; schimbarea nestatutară a șefilor Camerelor; restrângerea atribuțiilor Curții Constituționale prin ordonanță de urgență; trecerea Monitorului Oficial în subordinea Guvernului pentru a permite grăbirea sau întârzierea publicării textelor legislative; suspendarea din senin, în doar trei zile, a Președintelui ales; lungirea duratei de vot (dacă nu s-a putut două zile, sunt bune și 16 ore); încercarea de reducere a corpului electoral și a secțiilor de votare din străinătate, etc., etc. Politic, dar și tehnic, referendumul din 29 iulie este o farsă, pe care noi, cetățeni de bună credință suntem chemați să o legitimăm în fața întregii Europe.

La rândul lor, cei care au declanșat Referendumul sunt infinit mai puțin legitimi politic și moral decât Președintele ales, Traian Băsescu.

Cum poate fi mai legitim decât Traian Băsescu, votat de peste 5 milioane de români, Crin Antonescu, intrat în Senat de pe locul al doilea, cu puțin peste 9000 de voturi? Cum poate fi mai legitim un om care nu a fost în stare să câștige nici măcar un colegiu, dar a fost instalat în doar câteva zile Președinte al Senatului și Președinte interimar? Cum poate fi mai legitim întâiul chiulangiu al Parlamentului, un om care se răstește cu mânie proletară la Occident, ca un trist avatar al lui Nicolae Ceaușescu?

Cum poate fi mai legitim decât Traian Băsescu, moralmente sau ca om de stat, Victor Ponta, acuzat de plagiat, chemat la raport de Europa, pus la colț, renegat chiar de socialiștii europeni prin voci precum Președintele Parlamentului European, Martin Schulz, fostul ministru german de externe și vicecancelar, Frank-Walter Steinmeier sau viceprim-ministrul luxemburghez Jean Asselborn?

Cum pot fi mai legitimi politic decât Traian Băsescu senatorul penal Cătălin Voicu, traseiștii de la UNPR, incompatibilul Mircea Diaconu și alții?

Ceea ce ni se pregătește în 29 iulie este o farsă sinistră. Poporul român este chemat la urne pentru a legitima politic o procedură viciată, un referendum la limita de jos a legalității, smuls prin siluirea instituțiilor statului și batjocorirea Constituției, legilor și regulamentelor Camerelor. Suntem chemați să legitimăm cea mai ilegitimă mișcare politicianistă împotriva unui Președinte legitim, că ne place sau nu de Traian Băsescu. Suntem chemați la vot ca să oferim alibiul perfect tuturor politrucilor useliști, udemeriști și uneperiști speriați de lege, intimidați de un Occident care joacă după reguli și aplaudați doar de Moscova și de Vladimir Voronin.

Răspunsul cetățenilor onești nu poate fi decât unul singur: NU trebuie să legitimăm acest simulacru de referendum. Președintele Băsescu rămâne legitim până în 2014 prin votul din 2009, prin aprecierea internațională de care se bucură, prin lupta pe care o duce pentru Justiție, un Stat modern și o Românie europeană. În 29 iulie nu protestăm împotriva lui Traian Băsescu, ci a unei agresiuni împotriva Statului de drept. Singura acțiune legitimă este boicotarea votului sau, dacă chiar debordăm de elan referendar, punerea ștampilei pe NU.

ale dracu comisiile astea

bre, toate comisiile, alea de la revista “Nature”, aia de atestare a diplomelor, “Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare”, chiar si aia a universitatii unde s-a comis plagiatul, “Comisia de Etica a Universitatii Bucuresti”, sunt facute special, da’ special pentru don ponta ca sa-l discrediteze, in schimb aia din subordinea sa, prin ministerul Educatiei, “Consiliul National de Etica”, nu este facuta special pentru don ponta

Reactia lui Victor Ponta dupa decizia de plagiat: Decizia este politica. Este o comisie ad-hoc facuta special pentru mine
Universitatea din Bucuresti: Victor Ponta a plagiat

cenzura veche

am încercat să comentez, la articolul Stilistica plagiatului de pe contributors, cu o referire la plagiatul (și al) doamnei procuror general kovesi, prezentat în mare detaliu de către grupul de investigații politice.
comentariul meu nu a fost aprobat, deși am încercat trei variante.

am trimis acum un comentariu simila aceleiași scrieri, publicată de dilema veche (cel de jos). deocamdata mi se spune “comentariul tău este pus în coada de aşteptare pentru a fi moderat de administratori şi va fi publicat după aprobare.”

oare există o stilistică a cenzurii?
dacă menționez cuvântul-cheie “Kovesi” legat de celălalt cuvânt, “plagiat”, oare va trece comentariul de filtrul cenzurii? – pentru aceeași scriere pe contributors.ro, cenzura a funcționat în triplicat.

mă numesc cristian dogaru, sunt cercetător la universitatea din berna și nu am nicio simpatie politică. până recent (alegerile locale 2012) am fost semi-ignorant despre situațiunea politica din românia; nu sunt deci nici băsist nici anti, deși o să votez împotriva unei suspendări ilegale și abuzive. bolșevismul grupării politice de la guvernare și, mai ales, dezvăluirea furturilor intelectuale de la nive  inalt m-au făcut, însă, mai dornic de a fi la curent cu ce se întâmplă în țara care, totuși, este a mea.

problema furtului din educație, însă, mă interesează în mod deosebit. lucrarea de plagiat a doamnei procuror general kovesi este la fel de plagiată ca a primului ministru, dincolo de orice îndoială, dacă citești “istoria comparată” prezentată, cu migală, de grupul de investigații politice. personal nu mă uit la culorile lor politice – oare dilema veche se uită?

mergem la referendum

dar, domnilor, știți despre ce este referendumul ăsta? știți ce veți ștampila acolo? nu, nu ștampilați susținerea nimănui;

referendumul ăsta este despre o alegere între a sancționa un rău din trecut și a sancționa un rău din viitor. trecutul nu-l mai poți schimba, iar sancționarea sa – ca alternativă la sanționarea răului ce va să vină, ce a venit deja – este un gest futil și fără consecințe mari. în trei luni, sau doi ani, răul trecutului va fi fost. viitorul, însă, da, viitorul îl poți schimba

eu nu votez anti-băsescu, pentru că vreau să sancționez un rău al viitorului.

cotele apelor dunării

eu prognostichez că băsescu nu va fi suspendat. nea zambilă (antonescu, n.r.) și-a văzut juma’ de vis și întrezărește și jumatea ailaltă (plus că iote, pesedeul se ține de cuvânt), și va fi lăsat să iasă la bară de doo ori pe săptămână să urle la băsescu (“șo pă ei crinule!”), vorba lui Pleșu, transmiţîndu-i lui Băsescu al 3547-lea „avertisment serios“.

mă bazez pe oareșce logică – deși nu știu dacă logica e o boală de care suferă ponta și pesedeul lui (apropo, se cheamă PSD, nu USL, partidul liberal nu mai există, e doar aripa mai de dreapta a PSD-ului)

– ponta are nevoie de un țap ispășitor despre care să urle “păi da! noi vrem să facem bine țării, da’ uite nu ne lasă dictatorul!”
– publicul care acum îl urăște încă pe băsescu (și din care mulți stau într-un fel de exepctativă și pe jumate aprobă pe ponta) nu ar mai avea altă țintă a nemulțumirii și s-ar îndrepta – firesc – către putere
-e mai bine să ai un președinte la putere dar în lesă, izolat și fără multe pârghii (aici ponta poa’ să se înșele, de fapt), decât să-ți asumi tu responsabilitatea. nu uitați, austeritate este și va fi în continuare (PSD-ul a uitat brusc toate promisiunile de acum trei-patru luni și au trecut pe șestache legi pe care le opuneau), populația va fi în continuare nemulțumită
– ponta i-a arătat lui băsescu mușchii, a zdrăngănit din săbii, pentru a-și ușura lupta pentru prim ministru de la toamnă
– calculele lui ponta și ale PSD-ului său (sau mai degrabă invers, ponta e de fapt un fel de pion repede lepădabil dacă e cazul, vezi cazul geoană – numai că e prea idiot, plin de el și cu caș la gură ca să realizeze asta) au fost stricate de băsescu și asul lui din mânecă cu plagiatul. l-au forțat să ia niște măsuri care l-au compromis, și l-au compromis în afară, acolo unde contează. ponta si pesedeul, cred eu, au mizat pe o imagine externă bună, de prim ministru tânăr și energetic și modern, imagine care e țăndări acum
– legat de punctul de mai sus, opinia publică internă și mai ales internațională a reacționat (mai) prompt; america și europa au dat primele semnale. cum ziceam, PSD-ul se bizuia pe liniște afară și imagine frumoasă, în timp ce-și fac mendrele în țară. nu le-a ieșit, iar asul din mâneca lui băsescu a fost perfect, pentru că l-a compromis pe ponta cum nu l-ar fi compromis acțiunile proprii, și a declanșat un bulgăre de zăpadă.

om trăi și om vedea

întrebări pentru indignados

domnilor, așa este, politicienii și conducătorii sunt de vină. ei nu ne propășesc material și spiritual cum au promis, ei nu ne dezăpezesc cum au fost plătiți să o facă. ei sunt sistemul care ne încurajează să fim necinsiți și bețivi.

sunt de acord, fără ironii. politicienilor li se aplică, prin definiție (în democrația modernă de oriunde), prezumția de vinovăție. din simplul motiv (briciul lui occam) că pentru el a fi politician este, în sine, mai important decât a face lucruri bune. lucrurile bune le face, politicianul, numai dacă este forțat să le facă. prin urmare este vulnerabil minciunei, demagogiei, oportunismului, orice îl pune sau îl ține în meseria asta de politician, de conducător. o concluzie este că politicianul nu o să se schimbe, de la sine.

prima întrebare, deci, este: date fiind cele de mai sus, care e următorul pas? ce facem, noi, nevinovații?

și urmează alte întrebări. indicat a se răspune fără google.

  1. cine este reprezentantul tău în parlament? dar local? cum îi cheamă?
  2. din ce partid sunt reprezentații tăi în parlament și locali?
  3. este cel pe care l-ai ales tu? de ce l-ai ales? de ce nu l-ai ales?
  4. care e platforma economică și socială a partidului respectiv?
  5. care e platforma personală a reprezentantului tău?
  6. ce a promis, concret, că va face?
  7. ce a făcut din ce a promis? cum? când?
  8. ce ai făcut tu când nu a făcut ce a promis?
    • câte petiții i-ai scris?
    • câte semnături ai strâns pe o petiție, dintre vecini, concitadini, etc?
    • unde se pot depune aceste petiții?
    • care este ora lui de audiență cu alegătorii?
    • la câte audiențe te-ai dus?
  9. ce idei mai bune decât ale lui ai avut, și cum le-ai comunicat reprezentantului tău?
  10. câti oameni cinstiți și muncitori, ca tine, cunoști să fi făcut astea? cât reprezintă ei, procentual, din masa totală de alegători?
  11. lista poate continua

domnilor, politicianul, conducătorul, nu este în poziția unui părinte, față de tine. este în poziția unui copil: tu, care l-ai ales (făcut), tu, față de care el are o responsabilitate (și nu invers) trebuie să știe ce a promis că va face (vine acasă înainte de 10? nu se apucă de fumat? își face lecțiile înainte de a se juca pe calculator?), tu trebuie să fii ăla care îl trage de urechi (sau încearcă), nu odată la patru ani, ci zi de zi și săptămână de săptămână. nu văietându-te la vecini că ce copil nemernic am, nu dând vina pe copil că e scăpat din mână.

aici e o mică parte din vină, domnilor.

 

de ce uiti, darie?

“dictatorul de basescu” (sau boc, sau ponta sau care o mai fi venind)

la cei tineri, nascuti dupa ’80 incoace, ferm instalati in capitalismul consumerist, e hilar doar, la fel cum hilara este defilarea cu tricouri cu che guevara sau secera si ciocanul (era un banc cu tricoul ce proclama “capitalismul e mort!”, iar inventatorul tricoului primeste un telefon “mai trimite 5000 de bucati, se vand ca painea calda”), declamatia ca karl marx a emis niste adevaruri care au fost prost aplicate, doar. este “vrem si noi falitii nostri”, vrem si noi un dictator, alminteri viata e cam stearpa, intre smartphone, facebook si starbucks. e “cool” sa ai un dictator, ain’t it?

la cei mai putin tineri nici hilar nu mai este. la cei ce au trait pe stalin, pe gheorghiu dej, pe ceausescu, gherla, jilava, fenomenul pitesti, colectivizarea fortata, canalul, beciurile securitatii, frica respirata cu fiecare suflare, la ei nu mai e hilar. e doar de prost gust.  este uitare. este “hai sa avem si noi dictatorul nostru”, chiar daca l-ai avut pe al tau.

frați români

de dincolo și de dincoace

înainte de a arăta cu degetul. sau degete.
înainte de a vocifera plin de righteous indignation
înainte de’a o da’n bășcălie

întreabă-te, tu însuți, tu însăți:
ai o etică a muncii după care te ghidezi?
ai o etică în general după care te ghidezi?
ai un simț adevărat al responsabilității și al responsabilizării?

fără mâini întinse, “să mi se dea!”
fără șmechereală?
fără “lasă că merge și așa”?
fără “i-am păcălit!”
fără victimizare nenecesară?
fără văicăreală?
fără complicitate comodă?