azi la alimentara, la raionul de legume, în poziția clasică: io împingând căruciorul, toshiko în fața mea la vrun metru jumate, decizând încotro să împing io căruciourul.
la radio în toate difuzoarele cânta un radio
când dau colțul după lăzile de banane, gata să intru într-un cărucior al altui tip, și el în poziția clasică: cu nevasta la vrun metru jumate în fața lui, luând decizii.
și io și el cântam along, plini de osârdie, cu radiolul din difuzoare: gimme hope joanna, gimme-hope!
ne-am uitat o secundă unul în ochii celuilalt și am continuat, oleacă mai jos, “hope! jo’anna gimme…”