mirări în serie
oare de ce lu’ lume îi place să discute evenimente curente?
Am decis sa ascult un pic de Yann Tiersen si a sa Comptine d’un autre ete: L’ apres midi.
Dar de ce simte lumea nevoia să-şi pună producţiile pe youtube? Am găsit cam un milion de mâini pe piane, încercând să cânte piesa lui Tiersen.
Şi de ce Romanian keybord layout inversează y şi z? Uite de ce: căutând Yann pe iutube, am dat de Zann, şi muzica sa
Şi m-am mai uitat la nişte dance quotes dintr-un post mai vechi.
Aruncă un ochi aici:
http://www.secarica.ro/html/ro_keyboard.html
şi foloseşte layoutul Romanian (programmers) ca să nu mai faci typo-discoveries.
danke. E mult mai bine acum – si mai logic
Ce tare! Mie mi le schimba compul de la servici dupe cum viseaza el noaptea. Da’nu stiu daca m-o lasa sa descarc asta ca ne-a cam taiat adminul legaturile
hehe, io la calcu de la birou am formatat parola de admin from the beginning. E un program (mai multe) in Linux pe care il pui pe CD, buteaza de pe CD si ii spui sa stearga sau sa schimbe parola de admin. Cum era setat, nici iconurile de pe desktop nu le puteam sterge.
Da’ asta e academia americana unde si asa nu prea se prinde nimeni de nimic, I can play dumb, la tine probabel ca e mai altfel.
Probabil pentru unii, a fi pe “zoutube” înseamnă să exişti. Până la urmă, şi blogul este un rezultat al producţiilor proprii, un fel de youtube mai individualizat, specializat pe dactilografiere. Un fel de fotografiere a noastră, cu scopul rămânerii în viaţă în mintea posterităţii, la fel ca misteriosul om din Amelie cu tenişi roşii. Asta, aşa… ca privire din exterior. Realitatea e uneori alta…
sunt de acord, dar blogul este o pagina personala, pe cand youtube nu. Exista si variante de video-blog (vlog cica se cheama), si iti poti face chiar pe iutube.
Oricum, nu conteaza, stii cum e, cand te enerveaza ceva te enerveaza fara logica
De bucurie că tocmai mi-am cinstit tastatura cu-o secărică, dau şi eu aci cu commentu’, ca să zic că aprob pozitiv, şi respectiv recomand cu căldură.
Cu multe mulţămiri tapirului, care m-a urnit pe calea de faţă.
(Am pus întâi pe aia cu sedile, da’ mi s-a părut ridicol să folosesc juma’ de tastatură standard şi juma cum vru Microsoft în ‘99, aşa că am pus-o pe aia cu virgule sub ş şi ţ – ca să ştiţi de ce apare textu cu găuri dacă n-aveţi fonturi care să suporte Latin-10.)
Numa’ să nu păţeşti ca mine care tot apăsam din greşeală pe Ctrl în loc de Alt, cu tot felul de efecte (odată am reuşit să închid fereastra cu totul, la o dublă greşeală)