acu’ ceva vreme (sa tot fie un an si ceva) am cumparat, la insistentele lui Toshiko, un ceas d’ala radio care proiecteaza imaginea pe pereti
cam ca asta:
asa. l-am luat, l-am pus pe tablia de la capul patului, si acum proiecteaza frumos, in culori albastre, ora exacta pe tavan, asa ca incat daca stai in pat pe spate, te poti uita la ora ca la film, toata noaptea.
asaaaa. ei, dupa ce am instalat ceasul cu pricina s-a intamplat ca am avut doua randuri de musafiri care au dormit in patul respectiv. si: in ambele cazuri doamnele au fost cele incantate de ceasul pe tavan, nu domnii (care au declarat ca e de fapt cam enervant, ca daca au insomnii si mai vad si cat e ceasul, e deprimant).
deci, doamnelor, curiozitatea mea: care e faza?
deci, desi nu sunt doamna…
eu zic ca orice producator serios cand da drumul unui produs trebuie sa se-ntrebe pluridisciplianar “da’ daca?!”; da’ daca scapa ala micu ceasu pe jos… da’ daca e lumina prea difuza… da’ daca ceasul de noptiera arata o ora si ala de perete alta…
cam asa… asta pentru a preintampina orice neplacere cauzata de utilizarea produsului…
asa ca ma gandeam… vezi tu de n-are cumva un buton PLICTIS pe acolo prin stanga jos, in cazul in care domnii au insomnii si mai vad si cat e ceasul si se simt teribil de deprimati; ma gandesc ca trebuie sa mai proiecteze pe tavan si altceva in cazurile astea….
mmm…. si s-ar putea sa fie un buton PLICTIS DOMNI si unul PLICTIS DOAMNE…
ba tapire si noi avem unu de asta si desi nu-s muiere imi place frate. mi-am tras unu d-ala facut de oregon scientific, sa-mi aduc aminte de vremurile bune din pehasdeu.
păi nu zic, și mie îmi place (în plus dă și o lumină de noapte faină), da’ m-a mirat reacția comună a doamnelor, care au fost tare încântate.
…și zi, ai devenit nostalgic cu oregonul….
moșule, n-am găsit butonul de “plictis”, da’ nu-i o idee rea; oricum, in cazuri extreme poate fi folosit butonul “snooze” ca în reclama cu vacile californiene
am vazut o alta varianta..proiectia unui ceas cu cadran si limbi: secundarul se misca in mod continuu (nu sacadat),din cauza proiectiei cadranul luminos era alungit- timp devenit material dar totusi imaterial .
Un singur cuvant: gugulutze.
Stelele si luna pe pereti, deastea.
io nu stiu ce-s alea gugulutze, dar la ele ma gandeam si eu…
stele pentru doamne si lune pentru domni… 😉
Oi fi eu vreo doamna – sau nu, depinde de sexul care e in ochii celuilalt -, dar sunt total in asentimentul domnilor. Dupa ce ma perpelesc ca o rima in cirlig si numar oi si fluturi, si iar ma perpelesc ca tre sa dorm, ca altfel sunt un zombi neadaptat la lumina zilei, in timp ce restul lumii doarme normal, sa imi mai si arate cineva pe pereti cam cite ore sunt o loserita sarita din sistemul gindirii pozitive, ma scoate din minti! Deci eu nu stiu de ce nu arunci cu acela pe podea. Pe podea, da, cred ca ar fi linistitor, pot sa calc linistita pe ore.
reactia diferita la culori o avem si ziua nu numai noaptea (mai ales in ceea ce priveste imbracamintea; voi barbatii cunoasteti 3 culori pe lume : alb, negru si gri (parca ati fi radiografii) pe cand femeile au inventat nuantele (lila, turcoaz, bleu))
n-as vrea sa te dezamagesc,pentru ca oricum le stii pe toate..tapirule,dar..pentru priapism exista tratament specilizat au suferit si beneficiat si altii..mai buni;iar pentru erotomanie..asta e boala grea fara leac..cu orele ar fi o problema ca albastre cum sunt ,nu prea s-au intamplat..un fel de Maitreyi..dar chiciurizat…asa ca-solutii exista,dar nu sunt suficiente..medicamente.in rest,recunosc…bani de datorii.
icssi igrec, nu prea înțeleg ce zici și de ce, da’ probabil ca nu-i bai
lebăda, păi și ce e rău în asta? voi cuculorile, noi cu parcatu’ lateral, deh. ni se trage de la ievoluție.
e simplu: Bilili invinge! stie toata lumea, toate femeile din lume stie ca bilile invinge! pentru conformitate:
http://www.radioguerrilla.ro/uploads/Tamango_Bilili_invinge_3776_a.mp3
nu e, tapirule, nimic rau
era doar o constatare
dar la picturi e vreo diferenta de cromatica intre EI si ELE? (nu ma pricep, intreb doar, ma lovi asa o curiozitate)
la ce le place să privească sau la ce pictează?
Domne’, gugulutzele sunt neste chestii minore icstrem da importante.
Ar trebui scrise tratate lungi si alambicate pe tema lor: trandafirul uscat din a 11-a zi cu luna noo de cand v-ati tinut de mana prima data; desenele mazgalite de la varstele fragede ale copiilor (banale si dispensabile dar nah!); cadouase de orice ocazie; cadouase fara nici o ocazie; armatele de animalute de plus or ceramica; fundele, pungile de cadouri, lumnaricile parfumate.
In spatele astora probabel ca sta si cauza placutului orelor pe tavan.
Dar io zic ca Biancas: pe podea nene, sa le calcam in picioare! Na! (ca si io am tras cu insomniile)
Madelin :-)) Eu mai am numai un teanc de scrisori – vaaaaiii, ce scrisori frumoase – si mai gasesc din cind in cind cite un trandafir uscat printre file. Dar ma holbez la el si-l pun la loc, sa stea acolo pina la parousie, ca abia atunci daca mi-oi aduce aminte de unde-l am.
Pentru Mosu.
Lune!
mi’emi place ceasul extraordinar de mult. mai ales cand il proiectez la vecina pe bloc. sa vada tot cartieru’ sa deprime de cum trece timpul.
serios acum, la cate ceasuri au astia la fiecare colt de strada, de zici ca aici s’a inventat timpul, un ceas cu proiectie pe tavan mi se pare un mizilic. eu unul, prefer ceasurile cu cuculetz 🙂
da, la asta mă gândeam și io, unu mai laser așa să-l proiectez la vecina de la peste stradă.
Laser, frate!
@tapirul: la CUM/CE picteaza ma gandeam.