Nu mai stiu unde am citit-o sau cine a scris-o. O povestire SF de jumatate de pagina de carte normala. In esenta e cam asa (aproximare personala): "Civilizatiile intergalactice lucrasera, pentru mii de generatii deja, la crearea Supercomputerului, o masinarie de calcul dincolo de orice imaginatie, o minune a ingineriei si stiintei acumulate de mii de civilizatii in nenumarati eoni de evolutie. Supercomputerul se intindea peste galaxii si nebuloase, intinzandu-si tentaculele computationale prin subspatiu si hyperspatiu. Dupa terminarea constructiei un alt efort gigantic a fost inceput si terminat cu succes: introducerea in memoria supercomputerului a uriasei cantitati informatii pe care civilizatiile galactice o acumulasera in eonii de evolutie. Absolut orice fărâmă de informatie acumulata a fost integrata in circuitele supercomputerului. Marele moment solem a sosit: Supercalculatorul este pornit, consumand, in fiecare…
Citeşte mai departe

iarna asta o sa fiu (aproape) scutit de eternele colinde americane care incep sa se auda imediat dupa Thanksgiving pe oriunde te duci. "Let it snow", "Have yourself a merry little Christmas", " 'tis the season to be jolly, fa-la-la-la-la" et ceteraAAAAAAAAAA. Uite asa ceva as face Poate dumneavoastra v-ati saturat de Hrusca, dar credeti-ma suna mult mai bine, chiar la saturatie…

Asa se intituleaza o povestire scrisa de Stephen King (sub pseudonimul Richard Bachman). Este vorba de un concurs cu reguli simple. Este un concurs de mers pe jos, la care participa tineri intre 14 si 18 ani (18 ani e varsta limita in sus). O suta de tineri sunt alesi, prin tragere la sorti, dintre aplicantii considerali eligibili. Regula e simpla, pornind de la granita cu Canada, in Maine, toata trupa incepe sa mearga spre sud. Cine termina cursa este invingator, iar the winner takes all. Premiul cel mare este la latitudinea invingatorului - poate cere orice, absolut orice. Regulile sunt simple, participantii nu nu au voie sa coboare sub viteza de 4 mile pe ora (cam 6.5 km). Nu ai voie sa te opreasti din mers. Deloc, sub…
Citeşte mai departe

Unul din posturile lui Ştefan a stârnit un şir de comentarii mai mult sau mai puţin acide (mai mult), începând cu falsa asumpţie a lui Radu Iliescu cum că Ştefan ar "lua in seama propaganda nazismului american impotriva islamului" (Radu probabil nu e obisnuit inca cu stilul zeflemitor al lui Stefan). Discutia a pornit de la mentionarea, de catre Stefan, a unei oarecare fatwa a unui oarecare muftiu saudit care spune, zice-se, “Pământul e plat. Cine susţine că e rotund e un ateu şi merită pedepsit”, mentionare care a generat replica lui Radu. Dupa un schimb elegant de injurii mascate (sau mai putin mascate) am intervenit si eu (fleonc), nu in schimbul propriu-zis de injurii, ci ca sa notez (boala a mea cronica) o oareşcare scapare de logica…
Citeşte mai departe

acum o saptamana sau mai bine am primit in dar un crab proaspat, prins de Ali in una din turele lui de scuba duving pe coasta Pacificului. O delicatete, dupa bucataria japoneza (si dupa gusturile mele). L-am spalat, l-am curatat (venise fiert deja, cred ca i-au fiert in barca), i-am dezghiocat, si l-am mancat cu sake si un sos de care nu pot sa spun decat ca era bun si elegant (ceva borcanase si sticlute aduse de Toshko ultima data din Japonia tot in perioada aia am iesit la o plimbare pe malul râului nostru, râul Willamette (care se pronunţă cu accent pe a, nu pe e... suna similar cu "dam' it"). Am făcut câteva poze cârfului de 50+ de raţe care sălăşluiec aici, plus cele cinci gâşte. PS later... nu's…
Citeşte mai departe

am descoperit recent un autor de proza fantastica (stiintifico-fantastica mai exact, desi nu neaparat), un autor de care nu auzisem inca dar de care m-am lipit urgent. Se numeste S.M. Striling, este de origine francezo-canadiano-ceva, stabilit in America. Are si fan club http://www.smstirling.com/ L-am descoperit pe Stirling intamplator; eram in aeroportul din Baltimore, intre doua avioane, si cum aveam ceva timp de pierdut, m-am oprit o secunda la o taraba a lui Borders sa arunc un ochi la carti. Si un titlu, pe un paperback standard cu o poza cam colorata si cam ireala mi-a sarit in ochi: "A Meeting at Corvallis." Am luat cartea si am am citit plot-ul de pe spate, si am fost cucerit pe loc: "In the tenth year of the Change

Am revazut aseara un film care, desi nu a facut mare vâlvă (sau cel putin nu stiu eu), e un film ce se deosebeste, in mod discret, de altele din aceeasi categorie. Filmul se cheama "The Score", din 2001, cu Robert de Niro si Edward Norton (si Marlon Brando). Filmul intra in categoria... cum se cheama, cu criminali profesionisti care dau spargeri spectaculoase, boşi, ceva Mafia in the mix, coctail destul de clasic. Oricum, ce il deosebeste de alte filme din gen: - absenta aproape totala a violentei. In afara de doua momente (o bătaie scurtă cu o bâtă de baseball şi un moş împins cu forţa intr-o debara), nu mai vezi nici un moment violent. - corolar cu ce zic mai sus, absenta aproape totala a gloantelor. La fel…
Citeşte mai departe

aveam vreo 10-12 ani cred, era duminica pe la 9 dimineata. Eu, inca in pat, semi-dormind. O aud prin somn pe mama imbracandu-se de iesit si apoi deschizand usa sa imi spuna: "Mă duc până la ăla să iau nişte d'alea"…

am regasit o insemnare de a mea scrisa in 1995...E interesant cat de actuala este (pentru mine of course): asteptare, singuratate in decizii, rabdare....Imi trebuie rabdare acum, si notita asta imi aduce aminte. Eu nu pun interogativul, ca Eminescu: "...Pot ca sa re-inviu, luminos, din el, ca pasărea Phoenix?...". Ştiu că pot. Nu e neapărat o calitate, dar am descoperit-o - si poate am dezvoltat-o - pe masura ce cunosteam lumea si realizam ca sunt predispus sa pierd. Dar totodata mi-am dezvoltat - sau mi-am creeat mai bine zis - si o filozofie (sa-i spunem) a asteptarii. A stii sa traiesti inseamna a stii sa ai rabdare. Indienii spun, deasemeni, ca orice posesiune implica aservirea fata de ceea ce posezi. Total de acord. Trebuie sa stim sa fim liberi (caci libertatea

Calatoria temporala exista si e posibila, se lucreaza in secret la ea (eu cel putin), dar sa va spun un secret (care rezolva paradoxurile cu omoratul lui bunicul): datorita caracteristicilor spatiu-timpului, noi putem fi martorii evenimentelor din Timp, dar nu putem interveni pentru ca nu suntem fizic acolo. Suntem intr-o alta dimensiune din care putem accesa elementele de baza (câmpurile) unui timp anume. Este ca si cum am privi ceva la televizor. Sau mai degraba holovizor. Suntem un fel de fantome imateriale care bantuie prin spatiu si timp, chibiţi si voyeuri, limitati la un singur simţ si văduviţi de celelalte (in calatoria temporala nu auzim, nu mirosim, nu gustam, nu pipaim… dar interesant, simtim gravitatia, pentru ca, nu-i asa, gravitatia si electromagnetismul - lumina - sunt intre cele patru campuri…
Citeşte mai departe

It began with the four of us locking ourselves out. Monday, that is. November 12. I've been visiting a friend from far away (I like to joke and say that most of my friends here in America are three hours distance from me. On the clock). Ioana left for school at around 8:05, on the school bus (the yellow contraptions Americans invented - one of the few things that's on my whitelist of American things); we were supposed to give Adina ride to her new job place and then the three of us (me, the husband, and a friend of the husband) to spend some hours browsing car dealerships and stuff. We got to the car and realized we left the key inside (the door autolocks). Good start, we say…
Citeşte mai departe

...mitizare, si demitizare. Nu e vorba de mitologiile babiloniene, nu, ci de unele mituri vis-a-vis de America. Si americani. Cred ca am mai batut eu apa in piua pe undeva pe tema asta, da' si ce daca? Pentru mine este o problema de eterna actualitate. Cam aşa: 1. Mitul ca americanii sunt obsedaţi de muncă. Fals, fraţilor. Americanii, mai mult ca alţii zic eu, sunt obsedaţi de câştig (care, din păcate, se obţine şi prin muncă). De "American Dream" (care constă în a avea o casă cât mai lăbărţată cu un garaj cât mai mare şi mai la vedere în care să intre o maşină cât mai SUVistica şi mai mare, eventual şi şalupa, apoi călătorit in Europa şi tot felul de cruises unde ghizii ('tu-le muma lor de ghizi/