ieri am lămurit o mică dilemă lingvistică; în Elveţia cea mai comună formă de întâmpinare este “grüezi”, care vine de la o formă prescurtată de “I greet you.” Acuma, am remarcat că unii oameni aici pronunţă “griuse”, alţii “griuţi”, şi credeam că e doar diferenţă fonologică. Am aflat acum că diferenţa vine de la faptul că în germana berneză persoana a doua de politeţe este “euch”, pe când în rest este “sie”. Prinurmare, “Ich grüsse Sie” se aglutinează în “griuţi”, pe când “Ich grüsse Euch” se aglutinează în “griuse”.

Ieri a fost sărbătoare Toblerone în piaţa nu-ştiu-cum din Berna. Care ciocolată a fost creeată, acum o sută de ani, chiar în Berna (cine nu ştia, că io nu ştiam, şi brânza Emmental – Swiss cheese for the rest of the world – tot din cantonul Bern provine).
Program mai mult pentru copii, cu ciocolată la gratis, tot felul de activităţi (inclusiv topit de ciocolată şi turnat în forme). De la 7 a fost şi un concert cu formaţia nu-ştiu-care (“Seven”), dar nu l-am mai prins.

Am aflat că Bosch s-a apucat să facă şi maşini de cafea. Fete frumoase oferind cafea şi ciocolată caldă gratis, din masinile Tassimo.

Apropo de sărbători şi de copii, se pare că bernezii îşi iau în mod serios sărbătorile. De câte ori ies în oraş văd cel puţin patru-cinci gravide, toate cam în luna opt aşa.

Ieri am văzut şi un sport mai aparte – bungee surfing? Râul Aare este foarte curat şi foarte iute. Cum weekend-ul ăsta au tot fost vro 30 grade, bernezii au ieşit cu mic cu mare la scăldat. Scăldatul ăsta se face aşa, te duci mai în susul râului, îţi dai drumul în unde, apa te duce repede în jos, ieşi, mergi înapoi la cearceaf, şi tot aşa.
Bungee-surfing ăsta se face aşa: legi o coardă elastică de pod, lungă de vreo 30 m. Îi dai drumul în apă şi te agăţo de capătul ei, având la picioare o placă de surfing. Poţi face doo chestii: te ţii de coarda, cu faţa spre amonte, râul e suficient de iute să te ţină cu placa de surfing la suprafaţă – practic surfezi stând pe loc. Mai elaborat şi mai spectaculos este să te scufunzi până la gât, cu placa ţinută perpendicular pe curent (cu picioarele), sub apă. Curentul te împinge cu putere, şi coarda se lungeşte (aproape că se dublează, ăsa de puternic e curentul). La momentul de întindere maximă ieşi cu placa de surf la suprafaţă, şi elasticitatea coardei te va propulsa contra curent cu putere. Spectaculos.

În faţa clădirii parlamentului, în square, dăduseră drumul la artezienele de pornesc direct din caldarâm – nebunie de copii şi părinţi.

…apropo, noi românii suntem printre singurii (nu?) care denumim Elveţia după numele ei oficial (şi anume Confederatio Helvetica), chiar şi italianii o denumesc Svizzera, ba chiar şi cei mai latini dintre latini, comunitatea Romansh o denumeşte Svizra….

Azi prin oraş am făcut poză la doi călugări budişti, care la rândul lor făceau şi ei poze. Poza am făcut-o precum 007, pe sub mână aşa, scurt şi rapid.