teoria conspiratiei

wikileaks au scurs niste informatii zis secrete, guvernele si companiile au sarit de cur in sus si l-au aranjat pe assange (arestat pe motive dubioase dar tratat ca un terorist, blocat cont in banca de catre PostFinance, blocat plati cu VISA si MasterCard, blocat donatii prin PayPal, etc) pen’ ca nu prea au putut sa aranjeze saitul wikileaks, iar mai apoi un grup de haiduci hacheri informatici internauti au sarit in apararea lui wikileaks, blocand la randul lor VISA, Mastercard, PostFinance cu niste chestii de hacher si cu refrene de revolutie a la che guevara (“libertate!!” “poporul si guvernul”), etc (pot sa o spun din sursa sigura ca au reusit, pentru ca sunt direct implicat, nu pot face plati cu VISA sau Mastercard pe internet, si nu imi pot accesa contul PostFinance online).
este o ciorba mondiala

cum stim, insa, niciodata bufnitele nu sunt ce par a fi. cam cate teorii ale conspiratiei putem construi de aici?

prima ar fi bufnita care pare a fi, cea descrisa in primul paragraf:
guvernele de peste tot, marile companii, lumea corporatista, etc, se balacare in secrete si actiuni secrete, este intr-adevar o conspiratie a puterilor impotriva “poporului”. assange (si wikileaks) e un martir care elibereaza lumea de sub povara secretelor, companiile si guvernele sunt diavolesti, si grupul ala de hacheri sunt niste haiduci autentici, moderni si romantici, care – numai ei – ne pot apara de relele puterilor. in cadrul acestei prime teorii avem totusi o lectie a istoriei, revolutionarii se transforma intotdeauna in ceea ce opuneau ei la inceput, si devin la randul lor, mai devreme sau mai tarziu, niste mai mici sau mai mari tirani aristocratizati, aserviti sau aservind puterea. istoria e plina de coriolan draganescu. astfel, puterile-care-sunt-ele vor continua sa fie puteri (cu noi lideri recrutati intre coriolani) iar “poporul” va continua sa “sufere sub cizma asupritoare”. nimic nou sub soare, ciclul se va repeta cu o noua generatie (stiti teoria revolutiilor sincronizate cu schimbarile de generatie, nu?)

sau, a doua teorie:
guvernele de peste tot, marile companii, lumea corporatista, etc, se balacare in secrete si actiuni secrete, este intr-adevar o conspiratie a puterilor impotriva “poporului”. assange (si wikileaks) e un martir care elibereaza lumea de sub povara secretelor, companiile si guvernele sunt diavolesti DAR grupul ala de hacheri nu e ceea ce pare a fi. cum spuneam pe alt blog, nu trebuie sa fii Sun Tzu ca sa stii ca pe un inamic puternic si mai ales foarte public nu il martirizezi ci il discreditezi. prin urmare puterile-care-sunt-ele (guverne, etc) au initiat o tactica de denigrare: sub masca revolutionarilor hacheri si che-ghevaristi (si, probabil, folosindu-se de multi naivi care chiar cred ca-s haiduci) ataca companiile de care “poporul” depinde tare mult. in ce scop? – pai ca sa transforme simpatia indiferenta a poporului fata de wikileaks si assange (“mama ce misto le-a tras-o!”) in problema personala si sursa de suparare (john doe nu’si va mai putea cumpara filme online, si de vina este, evident, wikileaks si trupa lor de haiduci). voila, dintr-un popor simpatizant si suportiv ai realizat un popor atins la ce’l doare si, prin urmare, furibund. denigrare ca la carte. puterile-care-sunt-ele vor primi legitimizarea poporului pentru a mai cheltui niste miliarde in proiecte de securizare, vor mai vota un Patriot Act iar poporul va aplauda voios. coriolan draganescu e si el prezent in teoria asta, pentru ca cei ce au fost folositi, cei ce erau sinceri revolutionari se vor transforma, mai repede sau mai tarziu, in micii tirani aserviti puterii etc. astfel, puterile-care-sunt-ele vor continua sa fie puteri (cu noi lideri recrutati intre coriolani) iar “poporul” va continua sa “sufere sub cizma asupritoare”. nimic nou sub soare, ciclul se va repeta, etc

mai e si a treia teorie:
guvernele de peste tot, marile companii, lumea corporatista, etc, se balacare in secrete si actiuni secrete, este intr-adevar o conspiratie a puterilor impotriva “poporului” DAR assange (si wikileaks) nu sunt niste martiri (sau sunt folositi fara stirea lor), ci tot o agentura a puterilor-care-sunt-ele (diavolesti), in cadrul unui plan mai elaborat dar pe o formula simpla (da poporului ce-i place, un pic de “jos guvernul” la inceput urmat de un plan care’l face pe el, pe popor, sa sustina voios masurile puterilor-care-sunt-ele). argument in favoare? – cam prea multe cablograme secrete (sa dau numai ultimul exemplu) in mana unei agentii. doua sute de mii? cine are acces la douasute de mii de documente secrete? john manning ala? cam ciudat. argumentul doi, la o inspectie mai atenta marile secrete scurse pe wikileaks nu sunt asa secrete mari, nu sunt chiar critice. un risc calculat al puterilor diavolesti, “o sa iesim un pic sifonati pe termen scurt, dar pe termen lung sunt numai beneficii”. puterile-care-sunt-ele vor primi legitimizarea poporului pentru a mai cheltui niste miliarde in proiecte de securizare, vor mai vota un Patriot Act iar poporul va aplauda voios. nimic nou sub soare, ciclul se repeta, etc.

care e mai plauzibila, hmmm?

15 thoughts on “teoria conspiratiei

  1. Așa cum spune principiul briciului lui Occam, cea mai plauzibilă teorie e cea mai simplă: guvernele, marile companii, lumea corporatistă se bălăcăre în acțiuni secrete mai mult sau mai puțin legitime și necesare (pentru că nu toată lumea trebuie să știe cum se face o bombă atomică, de exemplu), iar Assange, wikileaks și haiducii sunt niște dobitoci exaltați care nu prea înțeleg consecințele a ceea ce fac dar se bucură la publicitate. Problema wikileaks este că aruncă în ochii opiniei publice o varză din care nu se înțelege mare lucru. Multe putem ști, dar nu toate ne sunt de folos, ca public. Dacă tot ce știm s-ar putea interpreta și folosi într-un singur fel n-ar mai fi nevoie de secrete, dar realitatea e mai complexă și, de când lumea, de aceea alegem oameni să ne conducă pentru ca să-și bată ei capul cu chestii care ne depășesc nu pentru că suntem proști ci pur și simplu pentru că nu le putem ști pe toate.

  2. am două argumente la argumentele tale, nu la tema lor neapărat, şi anume că, unu, principiul briciului lui Occam, chiar dacă sună frumos şi cu face validity, nu este adevărat în mod neapărat, sau nu se aplica în mod necesar tuturor situaţiilor. Doi, chiar potrivit principiului briciului lui Occam, scenariul descris de tine nu este neapărat cel mai simplu. Aş putea argumenta că scenariul doi al meu e mai simplu.
    Oricum, eu nu cred ca lucrurile sunt aşa de clare, guvernele şi restul, e mai degrabă un amestec indescifrabil de detoate.

  3. m-m mai gândit între timp la Occam’s razor… cred că e o greşeală de interpretare, Occam’s razor nu spune că dintre trei teorii care explică un fenomen cea reală (cea mai probabilă) e cea mai simplă, ci spune că o teorie complexă poate fi redusă (cu atenţie şi cu artă, evident) la un număr mic de principii simple (“razi” excesul nesemnificativ).

    prin urmare, dintre teoriile mele nu o alegi pe cea mai “simplă” (howver you define that), ci le iei pe fiecare, le aduci la nişte principii simple, şi le analizezi, lor, plauzabilitatea.

  4. nu prea cred in conspiratii. zau!
    despre astea se scrie in literatura sci-fi politik, dar conspiratiile in sine sunt prea dificil de controlat. de fapt: ce actiune asa-zis planificata din istorie (sa zicem 1789 sau 1968) au ajuns intr-o zona alba, evidenta, prezumtiv planificata ab initio?
    io cred asa:
    decidentii sunt hoti, asta e punktul 1), sunt hoti si au tot soiul de treburi pe care le palmeaza public.
    2) julian assange nu e de capul lui. e sustinut financiar si cu manpower. el se da la decidentii urati, axiomatic, de john doe.
    pana aici, cred ca asistam la ceva natural, de cand lumea, numai ca acest ceva se desfasoara intr-un mediu nou, global, adica in http://www., deci intr-un mediu ultravizibil.
    3) urmeaza reactiile. decidentii dau la oase ca prostii (nici securitatea sau kgb nu si-ar fi permis sa vina cu asemenea acuzatii prostesti, nici macar in fata unor colhoznici). in consecinta, cei care gandesc ca lassange reactioneaza la reactie si izbesc cum pot. nu mai au furci, topoare, deci dau atacuri virtuale, mai ales ca se pot ascunde usor in hatisurile broad-band.
    cam cati hakceri or fi worldwide? ma refer la hakceri pe bune, care pot sa i-o traga lu’ Visa si lu’ Mastercard?
    nu prea multi. mai degraba, fffff putini, raportati la numarul utilizatorilor.
    asa ca, asistam la un conflict asimetric, aia e. caftangii putini, dar multe collateral damages.
    da’ pana si asta a fost mereu: cand alexandru machidon a plecat pana in Afganistan (mai tare ca Pentagonul!), treaba a fost a lui – hoplitii erau doar carnea de tun care manca, bea, regula si prada, urmandu-l pe barosanul care avea interesele lui personale. darius III avea si el treaba lui de rezolvat si tara dupe el carnea de tun persana care se trezea la mijloc desi, poate ca avea interese deosebite raportat la decidenti.
    in sfarsit. vreau sa zic ca societatea e prea asemanatoare cu un organism aflat in stare de soc cronic – adica greu controlabil si cand ai de a face cu un SINGUR pacient, ca sa suporte o imbolnavire programata pentru a obtine a brave new world.
    asta cred eu, da’ poate ca-s doctor prea prost de zic ca treaba nu e controlabila si ca doza de hazard e nemaipomenit de mare ca sa duci lucrurile igzact acolo unde poftesti.
    in concluzie: unde-s’ hangerele alea, bre, tapirule? da’ acaemurile?
    intreb pentru ca societatea actuala, mult prea money driven si prea putin meritocratica in raport cu dobandirea cunoasterii, trebuie fracturata cumva.

  5. io zic sa “sit and wait”. deocamdata assange e la izolare – de ce?, in fine poate nu e important, sa nu moara pe acolo, poate…

    sa vedem ce alte chestii serioase vor dezvalui si daca intr-adevar pagina aia criptata contine nasulelii…chestii care chiar ar putea sa intoarca lumea upside down.

    @impricinatule, din cat am citit, hackerii aia folosesc un soft care e facut in asa fel incat aproape orice il poate folosi – nu e nevoie de mari cunostinte de hackerism. e un articol pe “Wired” despre asta – daca nu l-ai citit si ai vrea sa vezi ce si cum, caut linkul.

  6. păi în şviţera e pace şi prietenie, preocupări cu schiurile şi alea

    we, ştiu că softul ăla e uşor de folosit (de fapt se foloseşte singur odată instalat pe computere inocente), dar totuşi…softul o fi uşor de scris şi de folosit, dar de implementat, coordonat, ca să dai jos un server care face oricum milioane de tranzacţii pe zi, nu mai e chiar aşa uşor… dacă era aşa de uşor de coordonat, hacherii controlau lumea demult.
    de aia zic, mie îmi miroase a campanie de discreditare din partea celor ce au şi banii şi mijloacele să o facă

    nici io nu cred în teorii ale conspiraţiei, cred în acţiuni determinate de necesitate (sau percepţia necesităţii). guvernul vrea să-şi păstreze secretele (orice guvern devine o aristocraţie, ne zic Bene Gesserit 🙂 ), poporul vrea iluzia că are şi el acolo un control, şi tot aşa. io nu cred nmici în maniheism, pe de alta parte, guvernul-răi, haducii buni etc. e o ciorbă în care sunt implicaţi toţi

  7. toate cele trei variante sunt plauzibile; a doua si a treia stau in picoare pentru ca lucrurile astea “mari si complexe” nu apar just like that ci se clocesc binisor la caldurica, iar prima pentru ca america are prea mult de pierdut ca sa fie un joc de glezne pe terenul propriu…
    oscilez intre prima si a treia
    prima cu amendamentul ca assange nu e un martir care elibereaza lumea de sub povara secretelor ci un tip cu balluri mari cat cupolele catedralei sfantul vasile din piata rosie care trage cu ochiul prin cablesurile lu big sam…
    as merge pe prima prin prisma faptului ca america are prea mult de pierdut ca sa fie ceva din interior; mult prea mult! pierde in primul rand ca imagine “ia uite-o si pe nevasta lu vecinu, dupa ce ajunge acasa dupa miezu noptii se mai si pipaie cu ala in scara blocului” cam asa si cu americanii, dupa ce ca o fac de oaie (ceea ce e absolut firesc, ca toti o fac si de oaie si de vaca) o mai lasa se se si scurga agatata de burlan in fata casei, sa se intinda zeru pe tot trotuaru pana la casele alea mari cu feresti frumos luminate…
    americanii mai pierd teribil si la credibilitate; “pai daca astia au putut noi de ce sa nu incercam?!” o sa-si spuna multi; iar cei care sunt “parteneri” ai americanilor o sa inceapa sa sufle in iaurt cand vine vorba de intins dulceata peste iaurtu din farfuria comuna
    daca ar fi fost coapta-n casa pe test n-ar fi trebuit sa creasca asa cacoca de gogosi cu drojdie proaspata si sa intinda cat vezi cu ochii; deja “scaparile” au suparat multe guverne care s-au vazut in wikilicsi ca in oglinzile alea de la balci, ba cu gusa, ba cu burta, ba asa cum sunt de-adevaratelea… daca era o lucratura a bijutierului casei lovitura ar fi trebuit sa fie mai precisa ca un o executie a cristinei neagu si mai eficienta decat messi
    as merge pe varianta trei doar cu o conditie, ca lucratura sa fie babana tare (si cand spun babana ma gandesc la BABANA, cum sunt una doua intr-un mileniu de istorie) si in orice caz NU un produs al acelorasi invechite structuri decise sa-l inlocuiasca pe alde icsulescu cu dubluvelescu… as accepta de exemplu ca indaratul instrumentului poate fi o mana fina dotata la capat cu ochi mici si oblici… sau chiar o mana din interior dar din cele ce n-au mai atins bisturiul si care vor sa faca pacientul cu adevarat de nerecunoscut…
    dar nu cred

  8. pai de aia as merge io pe varianta a doua, aia in care guvernu’ a fost prins cu chilotii jos (intrebarea ramane, cum ajung 200 000 documente in mana unui om care le depune, coordonat, pe site-ul wikileaks?) si face tot posibilul sa ii puna la loc, inclusiv intorcand revolta populara impotriva lui wikileaks (are mari precedente, mai recenta fiind asta cu “arabii e rai” propagata spalator-pe-cap asa de subtil si insistent; e o tactica veche, surprinsa asa de frumos in filmul “wag the dog”). mie mi se pare cam suspect de bine coordonat atacul asupra lui VISA et comp ca sa fie treaba unor cititori de manga. ca daca niste cititori de manga pot da jos niste giganti precum Mastercard cand li se tuna lor sau li se termina chipsurile, e cam scary.

  9. Frank Herbert:

    ‘It’s not an ordinary rebellion,’ he says.
    That brings me back! Fool. All rebellions are ordinary and an ultimate bore. They are copied out of the same pattern, one much like another. The driving force is adrenalin addiction and the desire to gain personal power. All rebels are closet artistocrats. That’s why I convert them so easily

  10. Dar de ce nu s-ar bate corporaţiile între ele? Mă rog, corporaţiile cu Guvernele? De ce să credeţi, în mod naiv, aş zice io, că toată treaba are ceva de-a face cu popoarele? Corporaţiile – să spunemm bancare, mă rog, să afirmăm răspicat – arată pisica Guvernelor care vor să-şi schimbe politicile financiare.
    De altfel, eu nu am pic de încredere în ce zice We, n-o să schimbe nimic, nu va ieşi nici un mare secret la iveală. E doar cancan ce au dat ăia din documente, amuzante, e drept, dar, repet, tre’ să fii uşor naiv să crezi că nu există conspiraţii – care se văd cu ochiul liber – şi să crezi că pupi vreun gram de putere. Democraţia este pentru naivii noştri ficiori care se angajează la Secu şi-ţi rup oasele cu convingerea fermă că sînt patrioţi.

    By the way, briciul ăla al lui Occam e nodul gordian, da? Vorbiţi şi voi pe înţeles.

  11. teoria conspiratiei ne arata ca mintea noastra vrea sa simplifice.
    asta e. doi insi s-au luat la bataie. noi nu stim cine sunt cei doi, dar credem ca lassange si guvernul usa. nu cred ca e planuita in amanunt. asa a iesit pentru ca aia vor sa si-o traga. e o escalada de lovituri, pur si simplu.

  12. În Economist a pus unul o întrebare bună. Oare de ce toți Assange ăștia se ocupă să expună ipocrizia americanilor în loc să atace, mult mai interesant, corespondența diplomatică a Chinei sau a Coreei de Nord, de pildă. Să fie oare pentru că e mai simplu să ataci o democrație ca să demonstrezi că nu e perfectă știind că, în imperfecțiunea ei, e mai puțin probabil să vină cineva să îți ia gâtul decât dacă ataci o non-democrație? Nu cred că există om sănătos la cap să își imagineze că democrația americană e perfectă. Nici nu există om sănătos la cap care să își imagineze că e mai bine în China decât în America din punct de vedere al libertății de expresie (dacă făcea asta în China, Assange era de mult în pârnaie și nu avea posibilitate de cauțiune, dar avea posibilitatea unui proces rapid încheiat cu o execuție la fel de rapidă). Dar asta e, e mai simplu să te dai luptător pentru libertate acolo unde deja e destulă libertate, ca și să te dai erou pe net, unde beneficiezi de anonimat.
    Nu mai căutați conspirații. E vorba pur și simplu de slăbiciune umană, să obții maximum de celebritate cu minimum de risc.

  13. Împricinatule
    Greşeală. Mintea mea vrea să complice, să zică toată ziua că sunt puteri care mă depăşesc, alea, monştrii ăia, care hotărăsc peste capul meu cel sublim.
    Presa le zice conştiincios pe ale ei – cu riscul, desigur, de manipulare, însă trebuie să fii tîmpit să vezi doar o singură parte a problemei – şi, pînă la urmă, ne trezim, stupefiaţi, că singura conspiraţie mondială am făcut-o noi nouă înşine, că, mai întîi am vrut, şi că, mai apoi, ne-o plăcut tare ce e în căpăţîna noastră.
    Io, as usual, repet: oricine îşi imaginează puterea se înşeală cu totul amarnic. E chiar o labă şi citeam, amuzată totalmente de primele cinci cadavre ale anului 2011.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *