..că la dumnealui pe blog sunt proscris se pare.
pe cafeina.ro am ajuns la recomandarea amicului R., care mi-a spus că e un blog scris bine, analize politice lucide și la obiect. mă rog, analiza politică nu prea este interesul meu, dar am încecat.
şi mi-a atras atenţia – printre altele – o discuție despre monarhie, asta pentru că și puck scrisese ceva pe tema asta, în contra monarhiei (destul de serios), iar la articolul mai sus citat o comentatoare (Lumi) şi-a exprimat nişte opinii anti-monarhie. comentatoare căreia i-am răspuns și eu, răspuns la care am primit o replică tare agresivă (deși cu nişte miștouri cam infantile, gen “tu nu ai învățat la școală?”) de la abbadon, şi care face subiectul (şi cauza ) postului de faţă.
nu prea am înțeles agresivitatea lui abbadon la adresa mea (în esență m-a făcut prost), pentru că de fapt susțineam punctul lui (sau al blogului, autodeclarat promonarhist). o explicaţie ar fi că deja comisesem păcatul de a-l contrazice pe abbadon (şi comparaţiile lui cam puerile – pe lângă atitudinea la fel de agresivă, “tapirule, eştit total pe lângă”) la postul despre obama şi osama.
recte abbadon a atacat direct persoana, şi nu ideea.
ceea ce i-am spus şi în răspunsul meu – citez din memorie:
nu e vorba de asta; dar am presupus că regulile pe care le-aţi postat cu atâta sârg vor fi respectate şi de autorii blogului. mă refer la regula argumentului “ad hominem”, aka “argumentul cocoşilă” – mai pe scurt, argumentul “bă, eşti prost”, ca in comentariul dumitale anterior.
dar asta într-o lume ideala. în realitate este blogul tău, şi aici eşti mai egal ca alţii.(bănuiesc că acest comentariu va fi considerat înjurătură şi nu va trece de moderare)
ceva pe ideea asta.
adicătelea, răspund aici, chiar dacă degeaba.
şi dedic (oarecum) postul ăsta lui alş, de la care am învăţat că nu bine să (sau că e bine să nu) înghiţi rahat de la alţii.
Sunt convinsa ca ALS a citit deja si rade pe sub mustata. Cred insa ca ti-ar fi facut observatie ca ai mancat vro’ doo litere. :)Pe blogul lui Stash intram acum un an si ceva foarte des, atmosfera era super. Stash chiar m-a invitat la masa, am mancat la pranz intr-o zi(mi-a facut cinste he, he) si am constatat ca lucram in acelasi building.
Cu Abadon am avut replici pline de miez si chiar am facut glume. La un moment dat, la niste discutii despre politica am fost luata la misto in acelasi stil, impreuna cu alti cativa care-si spusesera parerea. Nu s-a discutat parerea, ci s-a atacat persoana. N-am mai intrat o perioada si peste ceva vreme m-am gandit ca n-are rost sa fiu ranchiunoasa… i-am raspuns din nou si atitudinea acestuia a fost agresiva de-a dreptul. Am inteles ca daca cineva are vreo problema, nu sunt eu aia… Ceea ce mi s-a parut bizar e ca si pe Stash l-a atacat la fel si acesta nu a ripostat, stiu ca nu e treaba mea, dar a fost naspha tare. Ca posturile cele mai misto erau ale lui Stash, nu ale celuilalt.
Tapire, cand am vazut schimbul vostru de replici, il vedeam venind(sfarsitul) si pe de o parte ma amuza sa vad ca am dreptate, pe de alta ma intrista ca stiam ca si eu ma enervasem inutil…De-aia zic, ia-ti o bere, scrie o reteta pe blog(vezi sa fie ceva usor) si relaxeaza-te! 🙂
Cum iti spuneam in celalalt post, de la pomul laudat s-ar putea sa fii cu sortul gol… mai ales daca te alearga cainii. :))
Stash, nu e nimic personal, o stii bine, chiar mi-ar placea sa-ti gust visinata sau sa bem un vin cu familiile. Insa pe blog ii las pe altii sa vina sa experimenteze… nu stai tu in loc de un comentator in plus…
bang
cora_, de enervat să știi că nu m-am enervat, m-am iritat doar. mă irită genul ăsta de atitudini superioare, chiar și atunci când sunt justificate, ceea ce la abbadon nu e cazul (io întotdeauna am avut o problemă cu atitudinile). și mai am și fixul cu explicatul, de aia am scris articolul ăsta. în rest, it’s dust in the wind, blogul cafeina punct ro, de-aia nu mai plouă.
PS m-a amuzat (după iritarea inițială) faptul că addadon mă ironizează cu “românii se cred toți profesori,” asta pe un blog al unor români care fac (nefiind specialiști) analize politice et comp, recte se cred ei înșiși profesori. a, și apropo de virgule și litere, fix pe pagina lor “despre”, unde scriu cu sârg “Apreciez calitatea sub orice forma si din acest motiv nu veti gasi articole dezlanate, cu greseli de gramatica sau de logica.“, au o virgulă pusă aiurea.
scuze ca ma bag ca musca-n lapte, dar cafeina ramine un blog care merita sa fie citit chiar daca unul sau altul taie si spinzura in comentarii. Uite un exemplu de post definitoriu pentru spiritul cafeinic, care m-a facut sa-l am pe stash in blogroll ani de zile, ca sa nu zic ca era primul blog pe care dadeam click in fiecare dimineata:
http://cafeina.ro/2009/07/05/aventurile-6/
citititul de blog e o chestie de alegere și preferințe personale. eu mă refer la participat în discuții. blogul cafeina se declară fi foarte deschis discuțiilor, dar dacă un autor taie și spânzură după cum i se scoală lui, ăsta nu mai este un blog deschis. până și faptul că orice comentariu intră întâi la moderare e un semn că blogul nu e un blog de discuții. la fel și narcisismul și aroganța de prezentare a întregului blog (ai citit “regulile” și “faq”?) – nu îl prezintă ca pe un blog de discuții.
de gustibus – eu prefer blogurile unde pot discuta (și în contradictoriu, sau mai ales în contradictoriu), fără să fiu atacat la persoană. articole descriptive, de călătorie și de opinie (mai ales de opinie politică) sunt milioane pe net, nu trebuie să mă rezum la a citi un singur blog pentru asta.
PS nu contest dreptul autorilor cafeinei de a face ce vor pe blogul lor, dar îmi apăr dreptul de a-l judeca și de a participa sau nu
noi sa fim sanatosi, pentru discutii exista mahalaua:)
referitor la subiect: cred ca eu si cu fluture am fost printre primii dati afara cu invective si in suturi grele de abbadon, asta pe la sfirsitul lui 2009. Partea buna e ca am uitat de ce:)
Lektore, foarte bine ca te-ai bagat, io n-am vrut sa amintesc incidentul cu voi ca nu era treaba mea, da-mi amintesc bine ca ti s-a reproasat ca “vorbesti fara sa spui nimic interesant”(a fost mult mai dur decat atat). Am retinut reactia ta… i-ai spus “asa e, ai dreptate… o sa revin cand o sa am ceva interesant de spus”.
Nu te-am revazut niciodata dupa incident pe blog chit ca eu am revenit… Si Fluture la fel, stiu ca i-a zis lui Stash ceva de genul “nu stiam ca ai dat drumul la caini”…
Imi amintesc de asemenea ca mai era un tip Radio care scria niste posturi excelente pe blog la Stash, la un moment dat n-a mai scris.
In fine, exact in aceaesi perioada au fost meciurile cu mine, inseamna ca 2009.
Acuma ca blogul e bun, ca nu e bun, pentru mine nu mai conteaza in clipa in care ti se baga pumnul in gura. Il aprob 100% pe Tapir aici. Lektore, daca vreodata participi la comentarii acolo, sa ma anunti si pe mine dinainte, ca vreau sa savurez spectacolul. 🙂
ps- da’ da, pentru comentarii, luat de par, de nas, de… pancreas, ramane mahalaua.
Am uitat sa-mi fac un pic de reclama… va rog, ma mine pe blog sa va purtati cuviincios, ca e un blog zen. Daca veniti insa, va servesc cu un piscot si cu vin bio(he he). Iar la Lektor va asteapta cateva cucoane cu maturile pregatite, daca nu sunteti cuminti…
radio, numit radio33, este intr-adevăr printre autori, și este “amicul R.” care mi-a spus de blog (îl unosc personal și este un prieten drag). nu (prea) scrie nu pentru ca a avut meciuri, ci pentru că scrie rar că zice că ii este lene să scrie. a scris recent un articol foarte frumos despre de ce crede el că ziua natională a româniei ar trebui să fie pe 10 mai, Pentru o nouă zi de sărbătoare națională
nu știam că fenomenul abbadon e așa răspândit. ‘s oleacă mai liniștit acum 🙂
Ai luat-o peste trompă…
Hehehe… ®™©
Cora_ a zis:
Las’că-i hăcuiesc io culișolu’… :))
Îi fac zarzavat la manșeta dă glugi, zic.
:))
lektor a zis:
Sigur ați fâcut voi 2 o boacănă, ceva… mai ales fluturele, care este. :))
Deci… bre… serios:
Am citit comentariul tău – precum și răspunsurile abbadom-ului, care este ele.
Greșala ta (așa mi se pare mie) este că încerci să fii serios pe un glob de miștocăreală.
Ceva gen… cum am încercat io să mă dau serios în mahala.
Nu merge.
La valoare de 2 bani vechi… eu am apreciat ce-ai zis tu acolo.
Dar.
Trebuie să calibrezi intervențiile în funcție de mediu, nu?
Cam ca pe imed, ca să nu zic altfel.
:))
păi, blegule, doo greșeli. trei, de fapt.
– cafeina. ro se pretinde (și mi-a fost recomandată) drept blog serios, nu de miștocăreală, recte am comentat corespunzător. că abbadon are pitici pe creer, asta nu știam, am aflat in timpul procesului
– la fel este și mahalaua
– tu încerci să te dai serios într-un fel mistocar – e confuzator. și când ți se adresează întrebări serioase, faci pe niznaiul.
1) Definiția ta de “seriozitate” nu e tot aia care e acceptată de bobor. Ești cam de prea mult timp pân streinătățuri, zic.
2) Mahalaua nu-i serioasă… ar fi cartier dîn Paris, ori samsin’…dac-ar fi serioasă.
3) Evident. Altminterea… lumea o să se uite cruciș la mine… ori io vreau să fiu parte din gășcuță, nu?
ei na! că știi tu precis care e definiția “acceptată de bobor” a seriozității. ai făcut vrun studiu a la turmabar? șî’n plus, ce treabă am io cu bobobrul? io trăiesc în mijlocul subiectivităților mele, așa că “definiția” mea e mai importantă pentru mine decât cea a “boborului”
nu’ș ce’i ăla un blog “ca un cartier din paris” (are și parisul mahalalele lui, nu mi se pare vro comparație grozavă), dar mahalaua nu e loc de miștocăreală; depinde și de definiții, evident. parte din gășcuță? păi nu știu, mai ești parte? sau, tu crezi că ești parte din gășcuță datorită miștocărelii? că io am senzația că lumea s-a cam plictisit de miștocăreala dumitale, c-o fi ea asumată sau naturală. eu unul m-am plictisit, cel puțin. e hazos o vreme, și în anumite corcumstațe, dar, aplicată la nesfârșit, își pierde hazul.
iar cu “prea mult prin străinătățuri” zic numai “hai siktir”
Citat:
“… nu prea am înțeles agresivitatea lui abbadon la adresa mea (în esență m-a făcut prost), pentru că de fapt susțineam punctul lui (sau al blogului…”
Mișto cum se repetă formula… cu altă țintă.
🙂
păi citezi scos din context, nu-i nici o filozofie. “punctul lui” se referă la poziția lui abbadon din postul respectiv, “sau al blogului” la comentariul lui stash (al proprietar al blogului) care zice, citez, “Poate ar trebui sa scriem undeva ca blogul Cafeina.ro e un blog pro-monarhie (engleza, româneasca, greceasca sau suedeza). Nu stiu de ce au unii cititori impresia ca am fi republicani”
da’ acu’ că te-am prins, zi-mi și mie cum definești tu “miștocăreală”? – de ce mahalaua lui vlad s-ar încadra acolo?
PS: apropo de narcisism, “Daca v-a placut acest articol, va invit sa lasati un comentariu ” – deci, dom’ne, comentăm numai dacă ne-a plăcut. sau poate că “ne-a plăcut” o fi de la sine înțeles
Ei… și tu acuma…
🙂
Mie mi s-a părut amuzant cum tu îl dai în vârfu’ peniței pă abandon ăla (ori cum îl cheamă) după care purcedezi să mă iei pe mine la înjurături, deși eu susțineam punctul tău.
:))
Ar fi fost mișto să trântesc și io un post… fix ca al tău, doar că te condamn io pă tine, că mă faci prost și alea, fin’că am comentat serios la postul ăsta.
Citatul din postul meu (ipotetic) ar fi cam așa:
“… nu prea am înțeles agresivitatea tapirului la adresa mea (în esență m-a făcut prost), pentru că de fapt susțineam punctul lui (sau al postului în care se plângea că a fost maltratat de către abbadon)…”
Mai pe românește, tu te vaiți că ăla te ia de prost, după care mă iei pe mine de prost, deși eu susțin postul tău.
:))))) ….
Mahalaua… dacă ar fi să fac procentaj DOAR la comentariile tale care se pot încadra la miștocăreală… se califică cu succes la blog de amuzament.
Doar nu crezi că mă apucă pe mine miștocăreala așa, din senin, hâh?
Despre narcisism: io am comentat aici (la obect) după ce am citit schimbu’ dă replici de dincolo. Mi s-a părut bizară neînțelegerea… da’ poate așa o fi la români, se ceartă fără motiv, mai știi?
PeSeu: Cred că ar trebui să-ți schimbi avatarul, fiindcă induce în eroare: avatarul pare un tapir vesel, cu simț de umor și alea, amator de bancuri și mâncare bună.
Ori… tu ești prea serios pentru avatarul ăla.
Un tapir serios, cu cravată, pălărie și ochelari, cu o borsetă dă chiele în mână s-ar potrivi mai bine, cred eu.
🙂
păi fie ca tine blegule, ce pot să mai zic acu’? să o iau iar comentariu cu comentariu să demonstrez cine zice ce, de fapt? ai comentat serios, am răspuns și io serios, nefiind de acord cu ce ai zis (nu cred ca ai sustinut punctul meu). si poate nu ai realizat ca prima “injuratura” vine de la tine, care declari ca vrei sa fii serios pe mahala dar “nu merge” (recte ce? comentatorii de pe mahala sunt niste puncte puncte. nu?). ti-am raspuns punctual (si serios) , tu mi-ai bagat alta “mistocareala” (aia cu strainatatzurile care, desi stiu ca o sa zici ca e o gluma, m-a enervat si o sa ma enerveze intotdeauna, exista glume bune si glume proaste)
o singură constatare, io nu te-am făcut prost aici, în nici un fel. că mă iriți uneori, asta-i altceva.
si da, m-oi fi făcut mai serios, că mi s-a cam luat de miștocăreli, din senin au ba, de orice gen or fi ele (a la blegoo, a la A., a la grrl, a la abbadon, ca sa vorbesc numai de ultimele interactiuni), de “imedizare” et comp. mahalaua poate fi (si este) un loc foarte frumos si nemiștocar dacă unu-doi-trei comentatori s-ar abține de la niste chestii.
io’s miștocar reactiv, blegule, atâta tot.
PS si fix ce ziceam, pe de o parte zici ca vrei sa vorbesti “serios” (da’ nu ai cu cine), dar cand ti se adreseaza o intrebare serioasa nu raspunzi (si nu e prima data).
tapirule,
da-i abandon lu’ abbandon! scrie ceva pe pripor si-ti regasesti linistea!
Corect!
Se face. Tre’ sa povestesc cum am aruncat lada de bere (goala) intr-un nuc, de un Paste
Adevarat grait-a nelu copacel!
Tapire, baga o poveste-amintire despre Plostina si plostinari (de ex io ramasesem datoare cu o poveste despre Mos Placinta, tu stii?).
Sau o reteta misto inventie proprie, cum zice si Cora.
PS
Blegoo, Mahalaua i-o ceva aparte, nu se-ncadreaza DALOC la mistocareala.
tapirul a zis:
Ei…
Eu am folosit termenul în sens metaforic/alegoric/poetic, alea.
(aici unii cititori vor reacționa cam așa: “…păi, blegule, nici nu era nevoie să te facă tapirul prost, fiindcă tu erai prost mai dinainte…”)
Dar schimbul de replici mă face să mă gândesc la un posibil subiect de discuție – fie aici, fie pe mahala, ori pe vreun forum medical – anume:
CUM DEFINIM MIȘTOCĂREALA?
Ca să exemplific:
Uneori am tendința să scriu fonetic, mai degrabă decât ortografic – “io” în loc de “eu” și altele similare – cred că m-am inspirat de la Madelin.
🙂
Oare acest mod de exprimare poate fi caracterizat ca fiind “neserios”?
Ori chiar “miștocar”?
Modul de exprimare poate fi detrimental mesajului care se dorește transmis?
Personal, înclin să cred că da.
În orice discuție care se dorește “serioasă”… a face rabat la ortografie echivalează cu a nu lua în serios subiectul; un fel de “las’că merge și așa…”.
Desigur, nu includ aici pe cei care practică în mod constant stilul ca parte din personalitatea online – vezi alș și alții. Dar întrebarea rămâne deschisă pentru restul exemplelor.
Se poate echivala “miștocăreala” cu “trolling”-ul? Unde tragi linia între glumă, replică cu joc de cuvinte și “miștocăreală”?
Ca să merg un pic mai departe… să luăm un exemplu publicat recent:
http://dulce-mahala.tapirul.net/2011/04/26/ipoteza-lumilor-multiple-in-mecanica-clasica/
și 2 comentarii diferite:
Comentariul #1:
“tapirul
26/04/2011 AT 9:01 PM
ezapt, pisica care poate fi în trei categorii deodată ca electronul ăla de l-au teleportat nește oameni de știință. sau cam așa ceva.”
Comentariul #2:
“Blegoo
27/04/2011 AT 2:18 AM
Într-o lume paralelă… Vlad e un critic dă manele recunoscut și acceptat la nivel național.
Cu rubrică săpămânală la gazetă… și alea; bemveu ’98… cruce dă haur la gâtlej… și puzderie dă maneliste care-l aleargă pân mahala, zic.
Grătaru’ dă mici din spatele blocului… aia e altă lume alternativă.”
Care din comentariile de mai sus se califică ca fiind “miștocărie”?
Întreb cu toată seriozitatea și umilința posibilă; oricine citește textul lui Vlad o să recunoască (și aprecieze) un exercițiu poetic, nicidecum o invitație la discuții despre “mîțe” ori pisici în general.
Toate comentariile postate sunt (în opinia mea) cam 1,3 km mai departe de limita numită popular “offtopic”.
Oare e “miștocăreală”? Ori o simplă reacție instinctivă de autoapărare psihică? Atunci când cititorul e confruntat cu întrebări incomode?
Revenind la subiect:
Oare cum definim “miștocăria”?
“Miștocăreala” e similară cu “miștocăria”?
A face “mișto” e dependent de modul de exprimare?
Există o tendință de a echivala ironia și sarcasmul cu “miștocăreala”?
Atâta vreme cât nu avem reguli clare de definiție a “miștocărelii” vom continua să ne acuzăm reciproc și ne vom scuza la nesfârșit.
(lătrătura mea, dîn cotețu’ meu).
🙂
Madelin a zis:
Depinde de definiție, nu?
Majoritatea textelor pe care le publică Vlad nu se încadrează, desigur – cu excepții notabile – vezi postul cu Mircea Eliade și covrigii, ori postul meu de musafir despre comentatori și comentarii (cel care a fost șters).
Dar exemplele de mai sus ce reprezintă?
Miștocăreală ori glumă/ironie/sarcasm?
Evaluând la modul serios, așa cum ar vrea tapirul – textul lui Vlad mi se pare mai aproape de definiția de “miștocărie” decât al meu – care era o simplă transpoziție de situație apropo de comentariile adresate recent.
N-am să intru în subiectul “miștocărelii” prezente în comentarii – dincolo de a oferi o mostră:
“tapirul
14/01/2011 AT 1:09 PM
HeeeEEeei…Macarena!”
Mingea la tine în curte, Madelin.
🙂
(ia să vedem dacă se cenzurează termenul echivalent cu “bucată de teren împrejmuită de un gard, considerată ca extensie a proprietății imobiliare”…)
LE: nu s-a cenzurat – dar nici editarea de ajax nu funcționează.
asa mai vii de acasa, blegoole. incepem sa ne’ntelegem, sa stim ce vrea alalalt sa zica cucuvantul ics. obsesia mea veche cu definitiile, neh?
exemplele tale, blegoo-ule, eu nu le categorisesc drept “mistocareala,” dar daca tu extinzi definitia asa, inteleg de ce ai bagat mahalaua in categoria asta. exemplele tale, deci, sunt (pentru mine) tentative de a pastra o doza de umor intr-o discutie ce este (sau poate fi) serioasa, de a te indeparta un pic de la paradigma “discutie serioasa=limbaj academic, de lemn”, sau de a incerca impiedicarea unor certuri (acel hei macarena al meu). putem discuta serios si pe un ton glumet.
asa e, e greu de tras linia, pentru ca liniile astea sunt subiective (am mai avut noi o discutie despre relativitatea/non-relativitatea definitiilor); eu o pot trage pe a mea, tu pe a ta.
mistocareala, pentru mine, e ceva ce merge dincolo de incercarea de destindere a unei conversatii sau de gasirea unor jocuri istete de cuvinte/situatii. mistocareala este ironie infantila (si gratuita), printre altele (diferenta dintre sarcasm si tachinare), si deviat discutia in replici scurte a la imed; mistocareala este un trollism mai benign.
pe de alta parte trebuie sa definim si ce e aia discutie serioasa; pentru mine mahalaua nu este un blog “serios” cum se vrea cafeina.ro de exemplu (care se vrea un blog de opinie politica, profesionist si profesional) si probabil acest lucru, aceasta caracteristica este incadrata de tine la mistocareala (desi tot nu inteleg de ce zici ca cafeina este un blog de mistocareala)
@tapirul:
Păi:
1) Chestia cu definiția o fi obsesia ta, dar pentru mine (care nu-s român) are o importanță mult mai mare. Practic… eu pășesc printr-un câmp minat – nu știi niciodată când explodează în nas ceva total nevinovat (aparent).
2) N-am extins definiția, doar am pus întrebări. Da, în general recunosc încercările de a păstra o doză de umor în discuții serioase (exemplul meu cu macarena a fost necinstit – DAR! valabil…)
3) Problema de a discuta un subiect serios pe ton glumeț e una dificilă, cred eu. Personal, eu subscriu la banner-ul cu “Da’ lasă-ne frate să scrim cum avem kef” – dar pe de altă parte, nu poți să nu recunoști că te expui la acuzații de “miștocăreală”.
4) Normal că o s-o tragem fiecare pe a lui; suntem oameni diferiți, cu experiențe de viață diferite. Acuma… o să ne împăcăm întotdeauna la sarmale… 🙂
5) Termenul de “tachinare” e ceva care îmi scăpase. Știam că mai e ceva… dar nu găseam cuvântul. Tachinarea e ceva prietenesc… gen când tu mă iei la siktir și alea… știu că nu e cu ură și vălmășag. Cred că 85% din ce se percepe ca “miștocăreală” e de fapt “tachinare”. Gen… cum îl tachinez eu pe Vlad apropo de țigani și manele. Știu foarte bine ce spune el… dar nu mă pot abține să nu îi arăt reversul medaliei. Trăim în prezent, nu între cele 2 războaie… ori pe vreme lui Matei Caragiale, nu?
6) “…mistocareala este ironie infantila (si gratuita), printre altele (diferenta dintre sarcasm si tachinare), si deviat discutia in replici scurte a la imed; mistocareala este un trollism mai benign…”
Agreez la definiție… (un eveniment rarisim). Există tendința de a caracteriza replici de imed forum postate pe blog ca fiind “miștocăreală”… chestie la care eu nu agreez. Cumva… mi se pare o “dezbatere vie”… unde anumite replici “miștocare” sunt de fapt un îndemn la reîntoarcere în topic. Macarena vine în minte.
7) Mahalaua nu a fost, nu este și n-o să fie blog serios… câtă vreme o să amușin eu pe acolo. Orice încercare de seriozitate în mahala trebuie să înceapă cu eutanasia maidanezilor.
🙂
Decît că io n-am citit nimic, şi decît că chiar mi se rupe în curentul electric. Bre, un dialog presupune doo părţi. Acu’, se pare, virtualitatea, recte blogăreala lu’ peşte prăjit, are standarde de atins, cestiuni de moralitate. Mă depăşeşte. E prea mult.
Taps: pe blogul meu nu trebuie să fiu deşteaptă sau să scriu corect – mă rog, pe al meu, da, însă nu pot garanta că nu beau o mie de beri şi scriu tîmpenii incoerente, asta e – însă, dacă eu spun aşa, nu pot avea pretenţia de la altcineva. Blogul nu e decît – hehehehe, Leo – un chat o idee mai elaborat, eventual cinic, eventual scîrbos, eventual romantic. Eşti prea deştept pentru faza asta adolescentină de “sat universal”. Mie, una, mi se pare muuuuuuuuult mai fain să îmi spună unul sau una în faţă că mănînc căcat, decît să mă mursece în realitate pe la spate că mănînc căcat. Drept dovadă nu citesc cafeina lu’, dar nici nu mă îndes prin alte părţi. E o prostie, oricum.
Iar Regele Mihai I şi regalitatea, mai ales după declaraţia de astăzi, au devenit un reper de moralitate absolut incredibil. Sigur, doar să nu vină actorul Duda, duda, ho.
Blegoo
Sper să nu îţi provoc reacţii alergice, însă Taps are o tonă de mişto-uri, nu e cazul să vii cu abecedarul mişto-lui. Dacă sunteţi o tonă, nu înseamnă că sunteţi 1 gram. Hai sictir.
biancas a zis:
Păduchii nu m-au deranjat niciodată… te scarpini și aia este. Ei cade după ce s-a umplutără de zeamă, zic.
biancas a zis:
Hai.
:))
Nu mai comentez despre un dialog care presupune două părți, din care una e electrocutată la cap.
Dar sunt de acord cu ideea că standardu’ dă blogeala lu’ pește prăjit îl stabilește fiecare, în funcție de beri îngurgitate ori capacitate de înțelegere al subiectului;
care este.
el.
:))
…
Blegoo
Bun, am meritat-o, însă, zău.. E o prostie să creditezi mişto-urile, iar Taps chiar a fost de bună-credinţă…
Pînă la urmă şi-a demonstrat punctul de vedere, că de aia e blog, nu fiţi nesimţiţi, băi.
Şi, oricum , nu mă provoca, că n-am nici un chef să citesc bloguri, în pula mea…
Şi, oricum, nu mă lua în serios, că pentru mine blogurile sunt pierdere de vreme, ce să zic, şi-o făcut Obama campanie pe net… Ce porcărie, dar şi ce porcărie.
@biancas: nu te provoc, nu te iau în serios (în comentarii).
Sunt absolut convins că ce scrii p-aici nu te reprezintă ca persoană REALĂ.
Aici (și în alte părți…) tu (și eu, dealtfel) te relaxezi, te decompresezi.
Consideră totuși… că tapirul m-a urechiat apropo de neseriozitate și miștocăreală.
Ce vroiai să fac?
Trebuia să-l atenționez nițel peste trompă, nu?
Prietenește… tachinare, alea.
(Disclăimăr: tapirul și eu avem oarece relație… bazată în principal pe sarmale și modul de a păcăli varza murată. Deci… eu nu consider înjurăturile lui la adresa mea ca fiind pă bune… doar un fel de “Învățăturile Înțeleptului Tapir cătră fiul său bleg” ori ceva gen.
Tu acuma… :))) reprezinți altă musaca.
Serios: eu nu mă supăr când mă înjură lumea, ori îmi dă cu flit. Deci, nu te simți vinovat(ă).
Da, am înțeles (și agreez, de fapt) cu ce-ai zis.
Dar.
Dacă MĂREȚUL TAPIR m-a chemat la ordine… (“…și l-a certat voevodu’ cu paloșul…”) trebuia să mențin un grad de seriozitate, nu?
🙂
păi aia am și zis, bianca, pă blogul fiecăruia fiecare e ce vrea, nu de asta m-am enervat io, m-am enervat pă atitudinea boului ăla, m-ar enerva și-n viața reală, și-n aia virtuală, și pe lumea ailaltă. io am o boală pe ăștia. și m-am enervat că nu mă dusesem pe cafeina lui pește să mă dau în muci cu unul sau altul. m-am păcălit, trebuia să fiu mai atent că semnele sunt acolo (vorbeam de aroganța de prezentare a blogului). nici pă mine nu mă deranjează “mănânci căcat” spus în față, da’ mă enervează când vine de la unul care are pretenții că e serios și alea si, mai ales, când vine de la unul care nu e mai breaz ca mine în materie de căcatul respectiv.
mi-am luat-o de la abbadon, ei și, d’aia nu mai plouă
mie îmi plac discuțiile, mai ales alea în contradictoriu, polemicile alea la firul logic, din facultate eram așa, pe bietul pătrățel (e medic în Piatra, acum) îl adusesem în pragul nebuniei, si acu’ turbează dacă îi șoptesc “totul e relativ”. și blogurile – de fapt inițial forumurile – mi-au oferit posibilitatea asta. io am început să onlăinuiesc când am ajuns la mama dracu’ în Oregon în 2001 și fix s-a întâmplat în toamna aia să deschidă amicul meu eugen forumul “imed”, unde am participat cu onor mulți ani, până am făcut rivuluție (tot pe baza a unor bătuți în cap) și am creeat vizuina tapirului (prima, aia unde am povestit faza cu mark belo) care și aia a mers câțiva ani. acu’ e la modă blogul.
e un chat, da, da’ mai confortabil, nu tre’ să ies la beri în cecenia (ăsta era un fel de bar in grozăvești) toată noaptea, nici nu mai pot dealminteri, da’ pot să stau în scaun si polemizez la fel.
nu’i de la satul global, deci, da’ tre’ să recunosc că e fantastic de interesant cum viața asta pe online poa’ să fie la fel de intensă ca aia în realitate, cu uri, iubiri, prietenii, frustrări, nervi, alea.
blegule, la tine știi ce mă enervează? – categorisirea aia cu “miștocăreală” nu e prea bună în cazul tău, adică nu ești (nu te bag eu) în aceeași oală cu exemplele de le-am dat mai sus (grrl care e infantilă, A. care poate fi malitios numai de dragul ei, abbadon care e idot patentat). la tine mă enervează (mă frustrează mai degrabă) că fix când stârnești cheful de discuții d’alea pă contrazise, și-mi suflec mânecile să ma polemizez, tu ori o dai pe caragiale (cam la asta mă refeream cu miștocăreala) ori dispari de la orizont.
tapirul a zis:
+10000000000000000000000000000
🙂
………………….
tapirul a zis:
Treci cu vederea în mod cavaleristic situația mea personală.
În esență… tu nu faci decât să repeți:
“Quo usque tandem abutere, Blegoo, patientia nostra?”
Ori… nu facem politică de națiune aici, nu?
Dispar și apar… în funcție de hingheri, nu?
Vrei să faci schimb de situații?
………
Mdeah… așa ziceam și eu.
:))
ei, voiam sa zic ca dispari din discutie (daica nu raspunz unor intrebari sau schimbi subectul), nu la viata personala.
si acu’ tre’ sa coc o reteta de ceva prin bucatarie sau o poveste de la plostina ca se supara nelu copacel si madelin
tapirul a zis:
Ocazional, nu mai am nimic de zis, așa că tac.
Da, vrem povești de la Ploștina!
De când era tapirul mic și făcea boroboațe!
🙂
Hristos a inviat!
Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio …– un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
Pe Radio … se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi luăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta_whisper sau un e-mail, tot la asculta_…@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.
Multumesc,
Cu stimă Vlad!
vlad a zis:
Muoamăăă… tapirule… ți s-a aurit trompa!
Interviuri, alea… în curând și pă sticle!
🙂
e, dacă aș fi singura stea…
http://goo.gl/N3VTd
Raspounz fara sa cetesc toate comentariile dinainte asa ca scuzatz eventualele redundantze.
Blegoo, diferenta intre mistocareala si humor e ca de la cer la pamant. La fel ca aia intre ironie si sarcasm.
Pentru mine personal, pana si imaginea cauzata de o ironie face diferenta: de ex io prefer divagatia Tapirului cu pisicile lantzurilor de haur ale matale. Metafore versus tusare grosiera, hiperbole, parabole, alea. Iar \”heeei macarena\” creca era o incercare de a dezamorsa o stare conflictuala.
Io sunt in Mahala inca de la inceputurile imemoriale, alea de imediat-dupa-\”Mandarda lui Vlad\”, care se voia un loc departe de lumea dezlantuita in urât.
Bineinteles ca in Mahala nu se vorbeste serios, kakademic (cum ar zice Cerbu).
Bineinteles ca se pot isca discutii paralele sau perpendiculare, asta e farmecul ei. Bineinteles ca fiecare dintre mahalagii are doza sa de ludic, neseriozitate sau vorbit in dodii.
Naspa devine vorba cand un personaj bloggeristic sau forumistic (din Mahala sau de aiurea) nu se caracterizeaza DACAT prin mistocareli ori pedanterii ori dat cu bata-n balta ori trolisme ori patronizing ori scortzoseli ori puncte puncte.
Madelin a zis:
Dacă eu aș face așa… nu-mi ajung degetele de la mâini și picioare ca să număr castanele pe care o să mi le administreze tapirul.
Deci… nu-i scuză, nu se acceptă.
Pardon, scuzați, bonsuar… da’ asta e.
Mai e doar un centimetru până la replica:
“… io n-am citit ce-ai scris, da’ cred că…”
Io n-am cetit ce-ai scris da’ creca… eram prea grabita sa raspounz comentului dumneatale si deaia.
Na, ca acu’ am cetit tot.
Deci da, chisemsetachin.
Pardon, scuzați, bonsuar!
🙂
@ Madelin:
Nu mă lua în seamă cînd vorbesc serios… o fac doar să nu mă cicălească tapirul.
🙂