sunt în plin prim puseu Harry Potter. Am trecut de jumate deja, volumul cinci carevasăzică (pă kindle, blegule, pă kindle, citesc în orice pozitie anatomică, pe budă, în alimentara, cu un pic de practică si pe bicicletă)
până acum cel mai mult și cel mai mult mi-a plăcut de Pigwidgeon, bufnitoiul lui Ron (primit de la Sirius), cel ce topăie de bucurie că primește un pachet de dus undeva, și apoi cade câte trei metri cu pachetul înainte de a-și lua zborul cum trebuie, că e prea greu pentru el.

ideea unei lumi paralele în care functionează legile magiei nu e nouă, totuși. în 1971 Poul Anderson scria o colectie de povești delicioase, grupate sub “operatiunea haos” (pdf-ul se găsește aici). actiunea se petrece în america unui univers paralel, unde existenta lui dumnezeu fusese demosntrată știinitific, iar magia functionează precum legile fizicii la noi. prima poveste se petrece în timpul variantei alter-universului a războilui al doilea mondial – divizii măturo-purate, baziliști, etc. povestea de dragoste dintre un vârcolac (povestitorul de fapt) și o vrăjitoare (la sfârșitul povestirii prima sau a doua spiridușii casei, supărati pe vrăjitoare că îi fugărise motanul ei, îi transformă pilulele anticonceptionale îin aspirine, și astfel cuplul sfârșește cu un copil (subiect major al povestirii care urmează, când copilul e răpit de demoni si dus în iad). pentru vârcolaci se demonstrase, știinific, că nu luna în sine îi transformă, ci o anumită polarizare a luminii, care poate if astfel obtinută la voie, cu o lanternă specială. în “operatiunea haos” – spre deosebire de harry potter – functioneaza legea conservării masei: în ambele forme, umană și animală, respectivul are aceeași greutate (îi carte apare și un “weretiger” de vreo 140 kilograme).

fascinante povești