cum fac io sarmale (rețetă pentru blegoo)

poze n-am încă, da’ o să povestesc pe scurt cum am făcut io sarmale la Francezia când am vizitat pe amicul R. acu’ o săptămână.

noi am luat cam la un kilogram de carne de porc, tocată. cel mai bine este să o iei halcă, o carne mai grasă, și să îi pui pe măcelari să o toace în fața ta. io n-am încredere în pachetele de carne gata tocate.
mai trebe și o bucată de șuncă afumată, până la juma’ de kil, speck cum spun nemții, sau bacon, ca în poza asta.

care și ea se toacă. nu toată, păstrezi felii să pui în fundul oalei și între straturile de sarmale
dacă ai cuțit bun se recomandă tocatul la cuțit, ca să nu se strivească, și să rămână oleacă mai mare așa. amicul R. nu avea cuțit calumea, un fel de glumiță cu mâner, așa că a durat juma’ de oră numai tocatul șuncii. n-a fost bai, că aveam companie și’un vin lângă mine
de fapt facă vrei să fii purist, toci și carnea tot la cuțit, fâșii-fâșii, șireturi-șireturi și apoi cât poți de măruntă. avantajul e că nu se strivesc fibrele din mușchi, să se facă pastă.

sare-piper-cimbru-mărar (uscate) dupe gust. olecuțică de boia de ardei.

din timp pui o ceașcă de orez într-un castron cu un pahar de apă peste el, la înmuiat. până termini tu tocatul și prăjitul, orezul a supt toată apa și e numai bun.

ceapa (cam una-doo, potrivit de mari), io o călesc înainte; io o pun în uleiul rece (tocată mărunt-mărunt) în tigaie și încet-încet o coc la foc mic, toc o roșie mică la cuțit peste ea, dupe care o dau deoparte să se răcească.

booon, ai îngredientele toate: carne, șuncă, ceapa prăjită, sare-piper-cimbru-mărar, orez înmuiat.

se amestecă ușor, frământat în vas adânc, întorcând carnea de pe margini către centru și apăsând, apoi strângând să-ți iasă carnea printre degete. pe măsură ce amesteci adaugi olecuțică de ulei (ceva bun nemirositor – nu recomand p’ăla de măsline) și vin alb bun. multișor, cel puțin un pahar mare. tre’ amestecat bine să se înglobeze. carnea trebuie să fie umed-lucioasă, și să miroasă bine.
alt secret, poți pune olecuțică de zeamă de varză în carne, doar un pic, să o ia gustul și pe dinăuntru.

acu’ îți trebuie să te ocupi de varză, cât se liniștește carnea și se împacă alea între ele.

am uitat sa precizez ca am folosit varza murata sarbeasca, gasita la Migros, iote:

tre’ să desfaci foile, să fie potrivit de mari. dacă sunt prea mari, le tai în două, pe lung, și scoți parte din vâna aia centrală, dacă e prea groasă. pui foile frumos pe farfurie, una peste alta, resturile (cotoare, margini, foi rupte) le pui deoparte să le toci.

boon, umplutul acum. filozofie mare. se ia carne cam cât în căușul degetelor, se pune pe varză la un cap, se rulează jumate, sa împăturesc marginile peste, se rulează până la cap. io aici fac așa: sarmaua în c ăușul mâinii stângi, strânsă bine în pumn (fără să o storcoșești de tot, bun înțeles), iar cu măna dreaptă apeși cu degetul mare la un cap și restul celorlalte degete la celalalt cap, să se îndese bine sarmaua fără să se desfacă.

în oală ai pus deja ulei, felii de slănină pe fund și un strat de varză tocată. așezi sarmalele una câte una, roată, până se acoperă fundul, apoi un strat de varză tocată (mustind de zeamă), și tot așa.
deasupra termini cu strat de varză tocata, altă lume toarnă și oleacă de suc de roșii mai gros. dacă mai ai zeamă de varză o torni pe toată în oală peste sarmale, dacă nu pui apă cu sare – să fie acoperite sarmalele.

capac și la cuptor la foc potrivit. io le-am pus la 200 grade celsius (asta’i vro 390 F), trei ore. le-am luat capacul și am mai lăsat juma de oră, să se rumenească-usuce un pic deasupra, și să ia culoare.

se servesc cu vin roșu bun. să nu vă prind cu bere.

și na, iete poze de acu un an.

59 thoughts on “cum fac io sarmale (rețetă pentru blegoo)

  1. B.deComp

    Ha ! Blegoo ! Cam la doi ani o data, îl apuca. Ultima oara a fost cu zacusca. Mai înainte – mamaliga. Acum cu sarmalele. Daca trecem de 2012, data urmatoare va fii piftia (racituri). Asta, asa, ca sa ne arate ca-i mai tare decât încalzirea planetei 🙂
    PS – Tocmai, vinul nu se simte, absenta lui, da.
    PPS – Tapire, vin alb sec (de gustibus…).

  2. tapirul

    sec, da, asa as zice si eu, cel mult demisec
    sarmalele cam acre – inseamna ca varza era buna 🙂 trebuia sa spun sa gusti varza intai – daca e prea acra, speli un pic foile inainte de a’nfasura sarmalele (sau varza cu totul, o scufunzi in apa rece cateva minute)

    ei, si’apropo de “cel destept cedeaza primul” – asta e “rationalization” (termenul psihologic, nu ala sociologic) :-P. io am alta teorie, “ala destept il determina pe alalalt sa cedeze primul”

    piftie si salata de vinete, propun.
    pentru salata de vinete iti trebuie foc cu flacara, in nici un caz cuptor (cora o sa vina si o sa zica “eu numai la cuptor…” 🙂 )

  3. B.deComp

    @ tapirul:
    Flacara, putina ceapa si ulei de… masline ? 🙂 Eu am încercat si uleiul de maracine (distel, carthame, etc). Mmmm…
    Amuzant – in sbtitlurile românesti la “A Good Year” (Marion Cotillard, Russell Crowe, Albert Finney) traducerea este “caviar de Bergine” :))))
    PS Era sa uit – tocator de lemn.

  4. tapirul

    pai depinde de ulei si punctul lui de fumegare 🙂
    io prefer sa nu aiba mirosul ala tipic al uleiului de masline – deci ala rafinat cre’ ca ar merge. dar este de gustibus.

    tocator de lemn, evidamente. mixerul electric e blasfemie stricatoare de gust. ideea e sa nu spargi semintele. io folosesc o spatula d’aia de silicon daca n-am de lemn

    ulei de maracine n-am incercat, dar iote o sa incerc (cu ocazia asta aflu si eu ce e aia safflower oil, ca tot vedeam pe rafturi). in caz de dubii folosesc huile de pépin de raisin

    ai uitat oul (sau maioneza lui)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *