vechi și nou – lungul drum al tapirului către altă casă

6 thoughts on “vechi și nou – lungul drum al tapirului către altă casă

  1. Blegoo

    ‘ai dă capu’ și dă zilele mele… ce de-ai mai muncit…
    🙁
    Ce să zic… sunt impresionat… (de faptul că ai fost zmecher și n-ai forțat șurubele în pefeleu prima dată – precum procedez io, carele sunt un bleg, precum se știe).

    Hai, la topic:

    1) Ce băh… ăla e tren? Ăla e jucărie ielectrică… helvețiană… nu scoate fum, nu șuieră, dacă adormi pă șină… nici nu te calcă… pășește peste tine!
    2) Ți-ai tras cafenea la șina fierată! Acuma… trebe să începi un ciclu de posturi “Scrisori din Gară”, ori ceva gen. Hai, odată pe săptămână, merită să bei cafea acolo și să scrii 4 propoziții.
    3) Problema este… n-ai balcon! Aici să te văz cum scoți tricoul… cu prăjeala zic, că în rest, tu umbli “au naturel”.
    Gluma-glumă, da’ e o problemă totuși.
    4) Mie îmi plac toate vederile – aia cu ogorul e mișto… aia cu gara și șinele mi-aduce aminte de … da’ ia mai bine să tac… aia cu blocuri mici și multe… (mai bine tac)… aia cu copiii… mă face să mă întreb unde-i rastelu’ de bătut covoare?

    Ca semn de solidaritate, am deschis o sticlă de vin și la primul pahar, am închinat:
    “Când ne-o fi mai rău… să ne fie ca acuma!”

  2. tapirul Post author

    păi șuruburile nu le-am scos de loc, adicătelea nimic de e înșurubat în lemn. vro patru au ieșit ele forțat când am desfăcut șifonierul la vereticală (nu aveam loc să-l culc, prea jos tavanul) și mi-a picat partea de sus în cap. le-am dres cu liquid wood și a mers.

    balcon, m-am cam lămurit, nu-i pierdere. la mama acasă era mai degrabă depozit (acum a făcut mama florărie în el), la bucurești în vatra luminoasă nu ieșeau decât prietenii la fumat, la blocul de unde mă mutai acum, l-am folosit de vro 10 ori în trei ani. pentru prăjeală iau grătarul și ies în parcul de vis-a-vis (sau doar cărbunii că grătar e acolo). neah, fără balcon e mai, prefer camera cu soare.

    azi am eșit la o tură prin satul de se vede la capul ogorului – vaci, oi, pitoresc. am făcut poze invers, către bloc (le-am adăugat în postul principal)

  3. Blegoo

    @ tapirul:

    Mdeah, mă rog… balconu’ nu-i mare scofală, în general.
    Da’ și când plouă… parcă e mai bine să prăjești pe balcon, nu?
    Hai să nu mai zic de când ninge la gen juma’ de metru.

    Oricum, dacă nu e, nu e și aia este!
    Pariez că o să găsești o soluție; scoți un burlan din camera cu soare, ceva gen.
    😀

    Șifonieru’… ce să zic, eu unul sunt bucuros că te-ai descurcat.
    Da’ și dacă te mai muți ca în balada chiriașului grăbit, la fiece 3 luni… io zic să consideri șifonier gen cort – d-ăla cu bețe și
    fermoare pă pânzeturi.
    (are și roți!) :))

    Acuma, ovărol, io zic că e bine. Faza cu ogorul e mișto, dar aia cu gara aproape e și mai și.

    Acest coment se consideră ca fiind cadou/lătrătură de casă nouă!

    🙂

  4. tapirul Post author

    săru’mâna
    dom’ne, până acu’ nu mi-a lipsit grătarul, nu apucasem să mă adictivez de el. iarna și pe ploaie fac mici la tigaie, că ies buni, am rețetă cu ingredientele în germană, tot

  5. Blegoo

    @ tapirul:

    Păii… cu plăcere.

    La stilu’ ăsta, curând ar trebui să mai faci o rubrică sub header… “Rețetele Tapirului” ori ceva gen.

    Prăjelile or fi ele gustoase, da’ alte pregăteli nu-s de lepădat: mușchi de vacă în sos de vin, cu cartofi fierți ori beef bourguignon cu spaghete – ca să citez doar două.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

introduceți mai jos următoarele numere * A trecut timpul alocat. Încercați din nou.