profesorul năchilă

de matematică
clasa a noua, liceul i le caragiale (sau LILC, sau, cum îi mai spuneam noi, “lustruim icoane, linguri și castroane”; cei de la liceul mihai viteazul erau “la măgărușii veseli”)
prima oră de matematică, se strigă catalogul
“să va ridicați în picioare când vă auziți numele, să vă văd”
“… crețu nicoleta… dogaru cristian…”
câteva secunde lungi de pauză, proful se uita lung la mine. colegii încep să se foiască în bănci, unii se întorc spre mine să vadă ce-oi fi făcut

“păi mă uit la el că seamănă cu sor’sa”

7 thoughts on “profesorul năchilă

  1. tapirul Post author

    prin trimestrul doi asa, sau trei inainte de vacanta de vara, ne mai canta din cand in cand “iti mai aduci aminte, Doamna/ ce va predam eu asta toamna?”
    noi normal ca nu ne mai aduceam aminte.
    venea cu probleme d’alea de gazeta matematica, le punea pe tabla, si-mi amintesc si acum licarul din ochi, cand se intorcea catre noi, provocator, “e, ce ziceti de asta?”

    eu eram afon la matematica, dar am reusit odata, la tabla, sa rezolv o ecuatie al carei rezultat era, elegant, 0. si nachila zice: “deci tot ce am facut noi pana acum este egal cu zero” “da” zic eu foarte serios, si toata clasa izbucneste in ras.

  2. Madelin

    Pai n-avea cum sa nu ma stie ca stateam in prima banca, ieseam mereu la tabla si-mi faceam si temele.

    Ce-mi aduc eu aminte pregnant e ca avea un aftershave (sau parfum) foarte misto si personal. Si niste ochi albastri fabulosi. Creca eram putintel indragostita 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

introduceți mai jos următoarele numere * A trecut timpul alocat. Încercați din nou.