vladimir tismaneanu a facut, zilele aste, o remarca extrem de pertinenta, si anume diferentierea intre “legal” si “legitim”.
sa-l ascultam
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=ocnj9YEr9gM[/youtube]
in aceeasi linie mi permit sa dau copy-paste textului lui Adrian Papahagi de pe contributors.ro, Farsă sinistră, caut legitimitate | Contributors, cu mentiunea ca eu nu voi urmari sfatul de la final. alegerea mea, de nevalidare a unei invaliditati, este sa nu ma prezint la vot:
Referendumul din 29 iulie este încercarea disperată, dar dibace a unei puteri abuzive de a legitima o procedură la limita legalității printr-un vot popular.
Am auzit în ultimele zile, ad nauseam, următoarele argumente useliste mincinoase: 1) că majoritatea care susține actualul guvern ar fi fost legitimată de votul românilor și al labilelor dar suprareprezentatelor noastre minorități; 2) că Parlamentul ar fi cel mai legitim reprezentant al poporului, dacă nu singurul; 3) că Președintele și-ar fi piedut legitimitatea populară.
Toate aceste argumente doresc să legitimeze în ordine politică, dar și simbolică, în imaginarul colectiv, referendumul de demitere a Președintelui. Adevărul este însă altul.
În primul rând, singurul vot legitimant a fost pentru aleșii locali, în 10 iunie, și în niciun caz pentru o nouă majoritate parlamentară. USL nu se poate așadar prevala de un vot favorabil al românilor la alegeri legislative care încă nu au avut loc. Ce-ar fi să mai așteptăm nițel?
Apoi, așa cum ne-a reamintit recent ambasadorul Regatului Unit, un parlament cu zeci de pușcăriabili, incompatibili și traseiști nu are cine știe ce legitimitate. Eu însumi am votat în cartierul Mănăștur din Cluj pentru un deputat care s-a dovedit traseist – cu alte cuvinte, a deturnat mandatul încredințat. Eu l-am trimis în Parlament ca să susțină o majoritate de dreapta, el a răsturnat-o, abuzând de mandatul pe care eu și alte mii de clujeni i l-am acordat.
În fine, Președintele Traian Băsescu a fost legitimat de majoritatea electorilor prin vot popular direct în 2009, cu un mandat de cinci ani. În nicio țară democratică – Franța, SUA, bunăoară – nu se schimbă președinții după cum variază sondajele sau după cum se reconfigurează majoritățile parlamentare. Chiar dacă majoritățile se schimbă în Congresul american, Președintele rămâne în funcție până la expirarea mandatului. Chiar dacă au loc alegeri legislative în cursul mandatului Președintelui Franței și se instalează majorități din opoziție, acestea coabitează cu Președintele în funcție până la expirarea mandatului. Președintele, popular sau nu, e legitim timp de cinci ani, spre deosebire de guverne – numite! –, care se fac și se desfac în funcție de moțiuni și de sprijinul parlamentar.
Așadar, nici actualul guvern, care nu provine dintr-un vot popular recent, ci dintr-un joc parlamentar murdar, nici un parlament plin de incompatibili, condamnați penal și traseiști nu pot legitima politic sau moral un referendum pucist împotriva unui Președinte legitim ales, indiferent cum stă acesta în sondaje. A dori să acoperi o lovitură de palat prin votul poporului nu poate fi numit decât ticăloșie.
Pe lângă aceasta, nu doar principial, ci și tehnic acest referendum este viciat de abuzuri binecunoscute. Doar lipsa de legitimitate justifică nenumăratele lovituri murdare ale USL și faulturile la jucători, arbitri și spectatori. Le enumăr cu silă, căci ne-am săturat cu toții să le facem pomelnicul: înlocuirea fulgerătoare a Avocatului Poporului; schimbarea nestatutară a șefilor Camerelor; restrângerea atribuțiilor Curții Constituționale prin ordonanță de urgență; trecerea Monitorului Oficial în subordinea Guvernului pentru a permite grăbirea sau întârzierea publicării textelor legislative; suspendarea din senin, în doar trei zile, a Președintelui ales; lungirea duratei de vot (dacă nu s-a putut două zile, sunt bune și 16 ore); încercarea de reducere a corpului electoral și a secțiilor de votare din străinătate, etc., etc. Politic, dar și tehnic, referendumul din 29 iulie este o farsă, pe care noi, cetățeni de bună credință suntem chemați să o legitimăm în fața întregii Europe.
La rândul lor, cei care au declanșat Referendumul sunt infinit mai puțin legitimi politic și moral decât Președintele ales, Traian Băsescu.
Cum poate fi mai legitim decât Traian Băsescu, votat de peste 5 milioane de români, Crin Antonescu, intrat în Senat de pe locul al doilea, cu puțin peste 9000 de voturi? Cum poate fi mai legitim un om care nu a fost în stare să câștige nici măcar un colegiu, dar a fost instalat în doar câteva zile Președinte al Senatului și Președinte interimar? Cum poate fi mai legitim întâiul chiulangiu al Parlamentului, un om care se răstește cu mânie proletară la Occident, ca un trist avatar al lui Nicolae Ceaușescu?
Cum poate fi mai legitim decât Traian Băsescu, moralmente sau ca om de stat, Victor Ponta, acuzat de plagiat, chemat la raport de Europa, pus la colț, renegat chiar de socialiștii europeni prin voci precum Președintele Parlamentului European, Martin Schulz, fostul ministru german de externe și vicecancelar, Frank-Walter Steinmeier sau viceprim-ministrul luxemburghez Jean Asselborn?
Cum pot fi mai legitimi politic decât Traian Băsescu senatorul penal Cătălin Voicu, traseiștii de la UNPR, incompatibilul Mircea Diaconu și alții?
Ceea ce ni se pregătește în 29 iulie este o farsă sinistră. Poporul român este chemat la urne pentru a legitima politic o procedură viciată, un referendum la limita de jos a legalității, smuls prin siluirea instituțiilor statului și batjocorirea Constituției, legilor și regulamentelor Camerelor. Suntem chemați să legitimăm cea mai ilegitimă mișcare politicianistă împotriva unui Președinte legitim, că ne place sau nu de Traian Băsescu. Suntem chemați la vot ca să oferim alibiul perfect tuturor politrucilor useliști, udemeriști și uneperiști speriați de lege, intimidați de un Occident care joacă după reguli și aplaudați doar de Moscova și de Vladimir Voronin.
Răspunsul cetățenilor onești nu poate fi decât unul singur: NU trebuie să legitimăm acest simulacru de referendum. Președintele Băsescu rămâne legitim până în 2014 prin votul din 2009, prin aprecierea internațională de care se bucură, prin lupta pe care o duce pentru Justiție, un Stat modern și o Românie europeană. În 29 iulie nu protestăm împotriva lui Traian Băsescu, ci a unei agresiuni împotriva Statului de drept. Singura acțiune legitimă este boicotarea votului sau, dacă chiar debordăm de elan referendar, punerea ștampilei pe NU.
Basescu despre Ceausescu
“Dacă el stătea numai 10 ani, era un mare preşedinte în istoria românilor”
Cine e avatarul lui Ceausescu,atunci?
Romania e republica paralamentara! Si ma simt bine ca e asa! Nu-i asa ca sfatul celor multi e mai intelept decat inclinatiile unui singur individ? Intelge bine, Romania e republica paralamentara! Acest principiu este deasupra judecatii noastre!
Ma uimeste superficialitate cu care cuvantul legitim este manevrat fara a fi inteles si autoaplicat.
In afara de alte surse, ia si citeste:
http://en.wikipedia.org/wiki/Legitimacy_(political)
In political science, legitimacy is the popular acceptance of an authority, usually a governing law or a régime
Constitutionalism — The modern political concept of constitutionalism establishes the law as supreme over the private will, by integrating nationalism, democracy, and limited government. The political legitimacy of constitutionalism derives from popular belief and acceptance that the actions of the government are legitimate because they abide the law codified in the political constitution. The political scientist Carl Joachim Friedrich (1901–84) said that in dividing political power among the organs of government, constitutional law effectively restrains the actions of the government.[10] (see checks and balances)
Democracy — In a democracy, government legitimacy derives from the popular perception that the elected government abides democratic principles in governing, and thus is legally accountable to its people.[11]
Fascism — In the 1920s and the 1930s, Fascism based its political legitimacy upon the arguments of traditional authority; respectively, the German National Socialists and the Italian Fascists claimed that the political legitimacy of their right to rule derived from philosophically denying the (popular) political legitimacy of elected liberal democratic governments.
Nu-i asa ca demersul actualei puteri parlamentare nu e justificata doar la nivel filozofic, cum faceau fascistii, ci este in limitele Constitutiei Romaniei(apropo ai omis faptul ca referendumul e institutie Consitutionala! episodul cu Merkel noi milioanele stiute l-am fumat deja!) si deja sprijinit de un foarte larg vot popular!
O sa va plesneasca genul asta de logica convertita la ” adeziune in persoana unica” in creier.
Voi cei care ati boicotat, actiune politica in sine de nivel mai scazut decat participatiunea, in cazul in care ai posibilitatea sa spui si “NU”, dar cand se prefera indefinire, indeterminarea sunteti fara fata, fara chip, fara numerabilitate. Lasi, aprope ca nu existati daca va manifestati din umbra…
romania NU este republica parlamentara, ci semi-presidentiala.
true! in fine mi-as dori sa fie parlamentara, pentru ca dupa experienta cu Basescu pentru care (semi)prezidential este doar o nuanta nesemnificativa, el ca individ nu e reactiv la nuante, avand un limbaj si comportament din topor, iar ca partener in administrarea statului impreuna cu guvernul s-a dovedit ca nu se poate retine a nu fi singurul “jucator” activ.
nu cred că una parlamentară ar merge. mai degrabă una prezidențială, ca în america, unde președintele e șeful executivului.
românul are apetență pentru “conducătorul unic” (să-l înjuure sau să-l slăvească), nu i-ar place o chestie în care președintele exte o marionetă ca în germania. mă rog, s-ar fixa pe primul ministru și tot aia ar fi.
băsescu e rău și urât, am înțeles, dar crin și ponta cum ți se par?