mi-au ieşit piftia şi cozonacul

cum îi ziceam şi lui pinocchio, anul ăsta mi-a ieşit piftia. Şi anul ăsta, de fapt, că mi-a ieşit şi acu’ doi ani (acu’ un an m-am boierit prin piftiile altora, că am fost in România, unde în schimb mi-a ieşit ciorba de caltaboş din care din păcate nu au mâncat ai mei surori, cumnaţi si fraţi de cumnaţi, ci doar Coiotul, şi pe urmă am dus tot tuciul de ciorbă peste drum la veri, verişoare, unchi, şi mătuşe, care l-au dat gata într-o sorbire şi mi-au pus selfestimul la loc).
Aşa. Uite piftia:
piftie aşteptând să se închege
piftie pe farfurie

Trebuie să mărturisesc, totuşi, că am pus o linguriţă de gelatina granule.

Cozonacul l-am făcut bazat pe câteva reţete, plus improvizaţia proprie. Dar de bază a fost Radu Anton Roman, Dumnezeu să-l odihnească şi să îl fericească cu mesele cele mai mese. Deşi cred eu că de fapt Radu Anton Roman îi invaţă pe îngeri cum să benchetuiască.
Am făcut totul de mână, “from scratch” cum zic americanii. Nu am vrut sa folosesc mixere şi alea.
– jumătate de pahar de lapte căldut in care se desface drojdia (aici nu găsesc decât drojdie uscată, nu de aia ca untul, “ţaic”, cum avea Maicamare). Două linguriţe de zahăr să ajute la fermentare, trei linguri de făină şi la cald.
– şase gălbenuşuri de ou frecate cu 300 grame de zahăr, spumă. Cu lingura de lemn.

oo
– patru albuşuri bătute spumă. Alelalte doo le păstrezi pentru uns cozonacii inainte de cuptor – nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă
– un kilogram de făină în care torni maiaua care a crescut între timp (maia? – cu accent pe al doilea a? – treaba aia de la primul punct), oole, spuma de albuş, lapte călduţ, şi ceva unt topit, puţin câte puţin. Începi să lucrezi coca cu mâinile, uşor-uşor şi delicat ca pe o fecioară în noaptea nunţii; mâinile mereu unse cu unt topit, un praf de făină când e cazu’, după ochi.

coca1
coca

– încet-încet treaba se înteţeşte. Nu mai e fecioară în noaptea nunţii, ci dragoste hawaiiană sub luna încinsă. Jumătate de oră de frămânat serios – să nu vă prind cu mixere şi alte năzbâtii.
creste
După care o pui la crescut. Şi creşte…timp de 4 ore…(sicret: am încălzit cuptorul oleacă şi am pus coca la crecut în cuptor, acoperită cu tifon umed. Şi creşte ca Făt-Frumos, într-o oră cât alţii’ntr-un an:
si a crescut...
– aşaaaaa.. cât creşte prepar umplutura dulce. Ei, aici las imaginaţia să zboare: nuci sparte de Toshiko (că îi place la nebunie), tocate, se amestecă cu stafide, cu untul topit rămas, cu zahăr, cu lapte, cu o lingură de făină, cu rom (nu esenţă, ci rom-rom, de la mama lui din Jamaica), vanilie, coajă de lămâie rasă, şi zeamă de lămâie, un pic. Şi cacao, evident. Cam aşa:

cacao

La crescut cozonacii au stat patru (4) ore, cum ziceam. Am Impărţit coca în doo, am întins-o in foi late cât tava de lungă şi lungi cât se poate, şi i-am rulat cu umplutura în mijloc. Pus în tăviţe şi lăsat încă juma’ de oră. Apoi, se ung cu albuşul de ou, şi se presară cu zahăr tos (nu pudră). Se dau la cuptor o oră, după care se verifică:

cuptor

…şi se scot şi se mănâncă.

cozonac1

cozonac2

cozonac3

cozonac4

2 thoughts on “mi-au ieşit piftia şi cozonacul

  1. cnn

    foarte impresionant , ai putea edita o originala carte de ‘bucati’ in stilul acesta special de prezentare. Ce nu inteleg eu este de ce crapa cozonacul deasupra … De furie??

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *