Ieri (sâmbătă carevasăzică) am decis să ieşim la iarbă verde şi să îl enervăm pe Luci Sandor (căruia nu îi place când ies la un grătar). Grătarul cu pricina se găseşte in Willamette Park, pe malul gârlei (acu’ că văd linkul constat că ar fi trebuit alcohol permit şi altea alea…). Nu avem grătar personal aşa că ne-am decis să folosim grătarul din parc, meniul fiind fleici de porc tratate cu sare şi piper şi marinate un pic în vin roşu (cât m-am indurat să torn – aici din nou să îl enervez pe Sandor, de răul căruia nici vin nu mai pot bea in pace), plus alte alea prinprejur. Ne vorbisem mai mulţi, de vreo patru culturi (americană, iraniană, japoneză, română), că ne întâlnim in parc, cine ajunge primul pune mâna pe grătar (sunt doua, mari, dar fiind sâmbătă mă temeam – pe bună dreptate – că o să le găsim ocupate). Eu şi Toshiko ajungem cu un pic de întârziere (treaba femeilor cu făcutul gata în ultimul moment şi întârziatul e transculturală) ca să constatăm surpriza. Nu că ceilalţi aşteptau deja, asta nu a mai fost surpriză, ci că grătarele şi o bună parte din parc erau ocupate de cea mai pitorească şi mai încântătoare privelişte – să tot fi fost vreo sută de mexicani cu familii, neveste, copii, bunici, bunice, codane, flăcăi, pălării, sombreros, plus o trupă de cântăreţi cu aspect cât se poate de autentic, ca în filme, exact ca ăştia din poza din dreapta.
Care evident cântau cu mare aplomb cielitolindo-uri de ale lor. Partea mai nasoală era ca grătarele erau ocupate. Ne-am parcat la o masă mai încolo iar eu cu Ali ne-am dus să prospectăm terenul, să vedem cât mai au de gătit şi când putem strecurăm şi noi fleicile noastre. Veste bună, ei foloseau grătarul pe post de suport, că aveau sculele lor cu butelie, şi ne-au făcut imediat loc. I-am zis lui Ali să se ducă înapoi la ceilalţi că mă ocup eu de grătar. Am rămas în mijlocul lor, zâmbind din când în când cu mexicanul de la grătarul vecin unde se găteau de zor burittos şi tacos şi alte bunătăţi. Eram tare curios ce sărbătoreau, şi mai ales îmi ardea buza după o bere. Care bere s-a înfiinţat prompt sub forma unui amic român care îmi zisese de dinainte că o să întârzie şi care acum venise. Primul lucru după ce am dat noroc a fost să mă întrebe dacă nu vreau o bere. Mai întrebi? Şi am stat şi am discutat, cât s-au făcut fleicile şi costiţele, şi iar am comentat cât de batuţi în cap sunt americanii când e e vorba de distracţie şi petrecere, şi cât de adevăraţi si de-ai noştri sunt în schimb mexicanii. Vorba unei colege latinos (născută aici din părinţi mexicani imigranţi), “they don’t get it”. They – the americans. Am decis că ar fi bine să învăţăm spaniolă şi să ne infiltrăm şi noi într-un grup d’ăsta.
De sărbătorit sărbătoreau o zi de naştere că s-au preyentat la un moment dat cu un totrt cât casa şi au cântat un “Happy birthday” combinat in engleză şi spaniolă. Nici nu m-am prins a cui era ziua că se pupau toţi care mai de care.
Pe drum spre masa unde ceilalţi ne aşteptau cu jind am dat şi peste o petrecere americană – se vede în poza de mai jos, două americance cu un câine, jucând “catch.” Cam asta e ideea lor de petrecere.
Un amănunt mic, când am decis că fleicile sunt gata şi ar trebui să le ducem la masă, am lăsat pe grătar – mai într-o parte să nu se ardă – nişte porumbi aduşi de amicul român, cu gândul că ne întoarcem mai târziu la ei. De întors m-am întors la ei când mi-am adus aminte, ma aşteptam să îi găsesc arşi pe o parte şi cruzi pe cealaltă. Nu a fost aşa, i-am găsiţi rearanjaţi, întorşi, făcuţi pe toate părţile, răsfiraţi şi numai buni de mâncat. Anonim şi discret – am zâmbit şi eu generic in direcţia unei mese de mexicani, în semn de mulţumire. Dacă ar fi fost petrecere de americani probabil (nu sigur) că s-ar fi întâmplat acelaşi lucru, cineva i-ar fi aranjat si intors, americanii sunt si ei saritori si binevoitori (cred ca renunt la diacritice ca dureaza un an sa scriu un post) dar acel cineva ar fi avut grija sa imi spuna, amabil si tare prietenos “oh, I hope it was okay I turned your corn, I thought it would be a shame to let them burn, I hope you didn’t mind” cu un schimb ulterior de amabilitati plate “oh, thank you very much, I really appreciate it” “oh, don’t mention it, you know, I was here anyway, enjoy your party”. E o diferenta foarte mare aici, mexicanul a avut grija de porumbii mei din dorinta sincera de a ajuta un necunoscut, americanul ar fi facut-o making sure everybody aknowledges his/her efforts si cu scopul principal de a “feel good about myself” si a-si creste self-esteem-ul.
Pozele au iesit cam albastre ca aparatul ramasese setat pe alte settings.
Seara am ajuns acasa in dispozitie buna si cu chef de vin si de vorba. Prin urmare si asa deci, dupa ce Toshiko s-a dus la culcare (i-am zis ca eu mai stau sa o frec pe internet), am sunat pe Bodu si Madlen, cu care nu mai vorbisem de ceva secole (eram deja la al doilea pahar solo de vin). Ne-am trancanit de cate in luna si in stele (inclusiv feciorul lor si venitul meu in tara). Daca tot ma pornisem, am sunat-o si pe verisoara Oana in Bucuresti cu care la fel nu mai vorbisem de decenii. Mi-a spus, printre altele, ca gagigile mele trei sunt la mare, asa ca le-am sunat acolo; era deja dupa 12 pranz in Romania (abia se sculasera gagicile). Eram curios ca nu mai stiam nimic de ele, doar ca au trecut cu brio (evident) bac-ul. Sunt studente deja (ah, ce le invidiez).
Asa se face ca am ajuns in pat pe la 5 dimineata, dupa ce dadusem gata o sticla de vin; Toshiko abia se scula (ca asa se scoala) si avea chef de vorba.
Pe la 9 jumate Toshiko imi zice ceva nu stiu ce – am mormait si eu ceva nu stiu ce. Voia de fapt pijamaua ca spala rufele. Pe la 10 o aud “the lights are out!!”. Pana de curent – a avut un noroc formidabil ca s-a intamplat la trei secunde (poate patru) dupa ce iesise din lift. Cam un sfert de Corvallis a ramas in pana. Explicatia oficiala (m-am intalnit intamplator cu “site administraor” care mi-a declarat mandru ca a sunat la compania electrica) a ost ca la o centrala electrica deservind power grid-ul in care ma aflu si eu s-a intamplat ca o pasare a fost prinsa in nu’s ce circuite si “messed up everything”. Zic bun, ultima data versiunea oficiala a fost ca o veverita a fost prinsa in circuite.
Ce e fun cand e pana de curent (au mai fost) e reactia lui Toshiko – le-as cere la municipalitate sa mai programeze, numai ca sa pot sa ma amuz. Ea nu a experimentat niciodata power outage, nici macar in Tokyo la cutremure.
Am fost fara curent de la 10 la 5 seara, cu rufele in mijlocul ciclului. Am iesit in oras cred de cinci ori. Am cumparat niste bete d’alea luministick (sau Ilumistick? – de la Coleman, oricum) si le-am pus in baie – a fost tare fun sa fac dus la lumina lor.
azi e ziua Bolivei, a fost “parada” aici simbata… ma rog, astia ai tai arata a mexicani, s-or fi bucurat ca revine pretzul locuintzelor
ce sa zic, te-ai ajuns… eu mai am pina sa imi permit, cit? 6 ani?
Frate, ce macho, băgamiaş pula. (HAAA, ce-am zis.)
ce sa-ti permiti? un six-pack de bere si o carne fripta? haidea de.
am recitit cu ocazia asta tot carnatul de dincolo si m-am re-enervat. Apropo de cine cui masoara curu’ si altea alea.
ai fost in parc cu autobuzul? ca nici bicicleta nu mi-am permis deocamdata
nu imi permit, nu imi permit, nu imi permit… greu de inteles? tu nu ai fost in situatia mea niciodata, si nu ai cum sa intelegi
chiar daca ai fost, esti prea spalat pe creier ca sa mai tii minte si te-ar umili prea mult sa recunosti… lasa ca toti din generatia mea care au ramas in Rom au copii, serviciu stabil si venituri probabil cit tine si acum o freaca tot augustul la Mamaia – niste prosti… tu esti un realizat, iar eu trebuie sa imi caut un alt al doilea serviciu
cit de dobitoc sa fiu sa te bag in seama
pai m-ai bagat in seama singur, nu te-am invitat eu. Cum dracu’ m-ai gasit si aici? Ai pus word watch pe net?
Si ce sa iti fac eu ca nu iti permiti? Nici eu nu imi permit multe. Nu am fost in situatia ta, si ce? Esti tu vreun fel de etalon? Parca ne luai la pula pe mine si pe cerbul ca venim “programati”, “roboti”, tu insa nu, esti un rebel, nu iti faci planuri de viitor, e enervant cand te intreaba lumea de planuri de viitor. Sunt in situatia mea, care e asa cum e, nu fac nici parada cu ea, nu fac nici pe martirul. Asta nu inseamna ca sunt spalat pe creier. Esti futere, ori ma futi la creier ca de ce povestesc eu despre situatia mea financiara si ca sunt in galeata, ori imi spui ca nu o sa recunosc niciodata. Cand o sa fiu un realizat o sa fii primul care afla, deocamdata nu sunt (venituri cat mine acum adica cate? Ai spart baza de date de la universitate si ai aflat veniturile mele?). Dar un cacat de sase beri si o carne fripta iti permiti si tu, daca te opresti din a manca cacat. Nu m-ai induiosat inca, daca asta voiai. Nu ti-ai permis nici bicicleta, vai.
Mai citeste inca o data tot cacatul de dicutii de dincolo. Sau mai bine ia-o de pe imed, ca vad ca timp sa ma scotocesti pe net ai. Tie ti-a intrat in cap una si buna ca tapiru s-a americanizat si nu iti mai iese nici cu cloramina. Ori iei de buna ce zic, ori ma lasi dracu in pace.
Intii zici “aici din nou să îl enervez pe Sandor”, apoi te minunezi ca de ce te-am gasit. Te pozezi si te lauzi cu lada ta de vin, dar “nu fac nici parada”.
“Nu am fost in situatia ta, si ce?” … atunci nu stii ce imi permit si ce nu, de un an jumate iti explic. Nu am nevoie de duioshie – da niste bani daca ai mai multi, poti sa ii dai si in sila sau in scirba.
Asta cu baza de date nu e nevoie, ma uit pe Occupational Handbook, si ne-a trimis o secretara din greseala la tot departamentul un email cu aprobarile de salariu pentru noii angajati. Suficient pentru cirnati o data la doua-trei luni, nu ma mir ca te pozezi cu ei.
vezi ca esti batut in cap? Tu ai intrat primul aici sa ma iei la pula cu vinul de il cumpar io. Nu te invitase nimeni sa comentezi superior-scarbit.
Treaba cu lada, daca nu ai priceput ca e la banc, inseamna ca pe tine te-au spalat americanii la creier, nu pe mine.
Aprobarile de salariu my ass, crezi ca esti la Roman aici? Ce pozitie am eu in departament, ia zi? Si in ce departament, while at it?
Parada faci tu cu mizeria ta in care te-ai bagat singur cu atitudinea ta de cacat, nu io cu pozele. Te rod rau pozele mele, si tot nu am inteles de ce, explicatiile tale ca m-am licurit si tu dai in licurosi sunt cretine.
“da niste bani daca ai multi” – nu, nu am multi, chiar dimpotriva. Da’ cand ti-am oferit sincer sa te ajut (nu pomana, voiai blugi cu nasturi disperat, am zis ca iti iau io de aici si-mi platesti) m-ai luat la pula intr-un email lung cat china.
Si chiar daca as avea bani si pozitii si salarii, ce te doare pe tine la basca? Nu i-am furat din poseta lu’ ma-ta.
Iar ma enervez.
daca eu nu stiu ce iti permiti tu si ce nu, nu mai manca rahat ca stii tu ce imi permit eu si ce nu. Si ce bine m-am ajuns eu. Ti-am explicat si eu de mai bine de trei ani ce imi permit si ce nu.
Ca nu ai masina si bicicleta te cred si e naspa. Dar ca nu iti permiti o sticla de vin ieftin sau o bere in parc (sau ca aia care isi permit sunt “ajunsi”)- asta e laba, ca vad ca nu mai vinzi hapuri in rite aid, esti research specialist.
Eu sunt fix in situatia ta. Mai rau poate, daca esti platit pe timesheet si poti sa faci full-time.
Astept sa dezvaluiesti ce pozitie am io si pe ce salariu.
ai zis!
vin – de ce sa zic, mai iau, astia in california baga multa apa la butoi de 3 litri, un pic mai ieftin decit apa de robinet imbuteliata … dar berea este scumpa, sixpackurile alea au doi litri si costa zece dolari …
Uitasem: evident ca am zece dolari, pot sa imprumut vreo 15-20 mii pe carduri deja (avantajul cardului verde), dar cine ii plateste? acum fac citi bani faceam la farmacie, doar ca ii fac de unul singur si la tren dau 350 in loc de 100… in fiecare luna dau cu o suta – doua peste cit cistig, noroc cu serviciul celalalt…
Blugi cu nasturi tot nu am gasit. Nu ma mai duc in magazine ca ma enervez oricum – toti zidarii isi permit mai mult decit mine (adica isi permit ceva). Ma bucur doar ca si peste Manoleasa a dat “un noroc porcesc”.
Mai, eram gata gata sa-l iau la bascalie pe Tapirul, da renunt, sa fiu albastru……….
sixpackurile costa opt dolari daca vrei mai jmekera, miller si coors e mai ieftina
zi cat am io salar, din codu muncii ala al tau.
Da, cam asa si eu, dau o suta-doua peste cat castig. D’aia am intrat pe carduri (nu trebuie sa fii verde, io am primit primul card – Amex parca – la doua luni de cand venisem) si d’aia am acumulat miile alea de-ti ziceam si despre care ma luai tu la pula pe forum. Da’ nu fac panarama ca domne sunt sarac n-am nici caciula si mai ales nu scot ochii altora care au, de parca io n-am din vina lor. Si daca ti se pare tie ca ma dau mare ce americanizat sunt si d’aia pun poze, iti spun inca o data (ca mi-am uscat tastele de pomana pana acuma) NU de aia o fac. O fac pentru ca vreau sa ma conving ca am o viata normala, cat de cat. Daca nu mai apuc sa platesc datoriile o sa fill up for bankruptcy, imi futizez credit history-ul si o sterg in Elvetia aia a ta unde m-ai futut ca de ce nu m-am dus.
pai renunta patratus ca e mai bine, zau asa.
Eu chiar de mult n-am mai stat la un gratar, cu burta la soare, te invidiez !…
a fost fain. Am zis ca mai facem.
Ce ma enerveaza in schimb in poze e faptul ca peluza aia e jignitor de regulata. Auzi da’ aia din America chiar au asa…. mania regularizarii la amanunt ?
hehe, vorba cantecului, habar n’ai tuuuu…
Au, si ma enerveaza si pe mine la culme. Au gradini (“yard”) cat China si le planteaza cu peluza de iarba si dupa aia isi cumpara cele mai sofisticate tunzatoare de iarba si le trag la echer. Si se duc sambata la saturday market si cumpara, ah-doamne, rosii organice.
Io abia astept sa am casa pe pamant sa pun vie si legume
Tot coc demult un post “Marx, capitalul cultural si peluza vecinului”, poate apuc totusi sa il scriu. Pe tema asta ar fi fost
Uite, ma ofer eu sa-i iau lu’ sandor biciclu. Du-te la walmart site si da-mi un link la orice bicicleta sub 100 dolari si o trimit cu posta. Nu pot oferi mai mult, sorry.
Multumesc, dar ultima data cind am primit vorba de la tine, auzisem de ceva cu “te aranjeaza el Cerbu”. Mai bine mai astept pe freecycle.
si ce, crezi ca iti trimite o bicicleta cu bombe?
nu era “te aranjeaza” ci “ti-o pune”. Semantica.
Si ala e un episod trecut. Ala cand te apucasesi tu sa il deconspiri pe cerbu prin PM-uri
pina la urma, am ce minca, daca asta era problema, dar aveam si acasa, nu trebuia sa ma deranjez… nu ma asteptam eu sa imi iau vila, dar in Romania mai puneam si eu gura pe o shaorma, mai puneam fundul intr-un taxi, si fara sa cer lu’ tata… adica atuinsesem standadul de viatza a lui nea Gheorghe instalatorul
problema mea era ca sint cam rupt in cur, nu ca imi trebuie bicicleta, de la Cerbu sau de aiurea… problema mea cum ar veni nu e una absoluta (sint convins ca finalmente as ajunge si sa maninc radacini si as supravietui), ci una relativa: de ce mai rau decit instalatorul? si daca mai rau decit instalatorul, de ce nu in patagonia?
episod trecut o fi pentru tine, pentru mine nu e – evident ca nu s-a umplut de empatie, l-a gasit pe Domnul… si daca a mincat ce a mincat atunci (cind credea cu naivitate ca toti traim ca doctorii), nu cred ca mai are ceva de adaugat… chiar ma simteam mai confortabil cit timp nu mi se reamintise de existenta valorosului
o bicicleta si alte laturi aruncate in capul meu nu imi vor schimba viatza… pentru daca asta nu o fi vreun mishtou, omul cu pushti poate oricind sa produca o duma
nu stiu cum e la voi, dar aici post-docii au 36 de mii pre-taxe, si cam asta e buricul universitatii inainte de tenure… eu acum mai trebuie sa trec prin perioada de doctorat, unde banii sint, probabil, si mai putini… cum ziceam: “noroc porcesc”
Stii, ce? Chiar nu am chef de cacaturi. Oferta a fost pe bune, indiferent de motive. Nu pot sa-ti zic de Domnul…, pentru ca am inteles ca ai aversiune, dar mi-am adus aminte ca toata copilaria mea mi-am dorit bicicleta si nu au fost niciodata bani. Toti colegii mai smecheri aveau( eram intr-o clasa plina de pilosi comunisti). Culmea e ca acum nu am bicicleta, desi ma bate gandul. Asa ca take it or leave it.
De tras nu am avut de ce sa ti-o trag, pentru ca nu am mai auzit despre/de la tine si am crezut ca e o treaba buna. I’m wondering now, though.
de mancat atunci tu ai mancat rahat si tu ai aruncat cu laturi. Nu aveam absolut nici o gară cu tine (după cum am spus, nici nu remarcasem ca lipsisesi de pe forum juma de an – asta te-a ros, ca nu a bagat nimeni de seama) si apoi (dupa ce ai ajuns aici si ai dat cu nasul de pamant si ti s-au scuturat aerele de medic-bio-IT-romanian-american) ai inceput sa ma vanezi pe tot forumul, sa intri in discutii d’ampulea si sa faci misto de mine. Am intrebat, mirrat, ce ai cu mine, si mi-ai raspuns prompt ca m-am licurit si tu dai in licurosi. Cine e suficient de curios poate citi toata istoria. Si de aici a inceput tot circul, greseala mea fiind ca in loc sa te las in plata Domnului, am incercat sa explic si sa paraexplic de ce nu sunt eu licurici cum zici tu. Evident ca s-a ajuns la laturi, dar le-ai luat in cap pentru ca unu, TU incepusesi cu ele si doi, pentru ca le-ai meritat.
A, si nu te-ai linistit nici aici. Ai aflat dracu’ stie cum (stai si kibitzesti bloguri) ca si-a facut tapirul blog si pac, hai sa dam in licurici ca asa esti tu facut de ma-ta politist de licurici.
Viata e grea, da, america nu e ce credeai tu si? Ce puii mei vina avem io si cerbu? Nu te-am adus io aici cu bombonele (nici macar cu informatii false despre america cum mananci tu cacat), cerbu nu a zis ca toti traiesc asa aici (ci ca doctorii traiesc asa).
Eu nu sunt postdoc, ci student la doctorat cu 12 mii pe an (acum mai nou, ca am stat cu 9.000 pe an pana acum), nu imi mai masura tu curu cat castig io si cati carnatzi imi permit. Dupa cum am zis, si daca aveam 30000 sau 3000000, nu ii furam din poseta lu’ ma-ts asa ca nu mai veni indignat ca ce poze pun eu si ce vin beau. Pun ce poze vrea muschii mei si beau ce vin vrea gatlejul meu fara sa vina un sandor sa ma contorizeze (la asta cu contorizatul curului iti dau copirait.)
iti dadeam ca reper post-docii, pentru ca am fost surprins sa vad ca assistant profii fara tenure track iau la fel… nu stiam ce esti precis, dar mi-am zis ca 36 de mii stabileste un plafon clar la care “beau ce vin vreau” nu e chiar asa valabil…
de fapt asta cu “ce vreau” e genul de exagerare care creeaza impresia de “noroc porcesc”
“aerele cu romano-americanul” nu mi-au pierit la momentul ala… te-am vinat numai dupa ce am inceput sa fac mai multi bani decit tine si tot nu imi ieshea de “ce vreau”
io zic ca e bine ca esti multumit, sau semi-multumit; e bine ca poate vei fi avind si motive pentru asta; pina la urma, e bine si sa iti cintzi fericirea pe strazi si pe bloguri… dar nu stiu de ce voiai sa il enervezi tu pe sandor, ca vad ca una-doua tot tu te enervezi
daca esti sau nu licurici? sa stii ca e un farmec aparte in statutul asta hyphenat, oamenii chiar spera sa isi dezvolte o personalitate care sa combine cele doua moshteniri, fiecare in felul lui… a propos de roshii: http://www.planetamoldova.net/snd/radiola/Merisor.mp3
ma enervez ca ma faci licurici pentru ca, unu, esti teribil de departe de adevar (nu imi “cant” fericirea pe nicaieri, e perceptia ta deformata) si doi (in primul rand de fapt) ma jigneste. Eu am un dispret egal cu al tau pentru america si ameircani (in general, nu in particular, si de fapt nu e ca al tau ca al tau e fake) si nu mi-am dat aere de americanizat, dimpotriva, incerc sa ma mentin cat pot de departe de asta. Poza care te-a starnit ai perceput-o totalmente aiurea. Eu nu vad nici un farmec in a dezvolta personalitati combinate. Tu vrei si nu iti iese (inca), de asta esti asa bitter. Io nu sunt bitter ca tine poate tocmai pentru ca nu vreau. Ziceai undeva ca pe mine ma percepi cam american si pe tine cam roman – e taman invers de fapt. Si ala care sufera si e crizat esti tu nu eu.
Si nu, nu sunt nici multumit nici semi-multumit, daca asta vezi tu din tot ce am scris, asta e, nu-ti pot schimba eu intr-o vorba convingerile infipte adanc.
Tie ti s-a pus pata ca america nu e cum credeai tu (nu “iti iese” cum credeai) si m-ai gasit pe mine de tap ispasitor si sac de box. Ca recunosti vad ca tu esti ala cu laturile, nu eu. Care le-a inceput, ca asta conteaza. De ce fix eu – probabil e explicabil, eu sunt ala cu forumul si discutiile.
“sa-l enervez pe sandor” era de banc. O fi rau pana la urma de ti-a pierit asa de tot simtul umorului (vezi si dincolo cu lada de vin cand m-ai luat in serios)
La dracu, iar explic si paraexplic si promisesem ca nu o mai fac
Vaz ca esti prieten cu Dr. Cohen. Ma constat sa vad ca ti-ai schimbat parerile.
Eu? nu sint “prieten” cu el… el e sheful cel mare, e un fel de transferul secolului in departament, nu cred ca iti imaginai ca ies la bere cu el, ma indoiesc ca ma cunoaste… in schimb experimentele mele sint finantzate de o “fundatie bi-nationala” (ghici care e cealalta natziune 🙂 ).
Tapire, la cum erai convins ca nu poti lua vin prost, nu era exclus sa imi imaginez ca iei cu lada. Deci te credeam ca esti “mai bine”, si nu fiindca citisem in stele, ci fiindca lashi impresia asta. Nu e nevoie sa explici din nou daca esti bine sau rau, doar intelege ca lashi impresia asta.
Zi si tu dintr-astea educative. Uite, mie mi s-a infundat buda si mi s-a revarsat la picioare. Pentru ca tzevile licuriciului sint subtiri, se infunda f ushor. E suficient ca am mers prin cacala propriu, dar ma enerveaza si mai mult cind mi se lasa imoresia ca sint singurul. Cind va vad pe toti asa multumiti, si mai si ziceti ca nu e dracul asa negru, ma intreb daca nu oi fi avind eu un ghinion deosebit.
pai mai citeste posturile mele sa vezi cat sunt de multumit. Inlcusiv asta de aici.
Buda nu mi s-a infundat (ba da, o data, cred ca ti-am si scris un email pe tema aia, am zis ca am avut noroc ca ma pisasem doar), am scris si de altele garla. da’ tu vezi numa’ ce vrei sa vezi, ca mi-ai pus eticheta deja de licurici multzumit. Nu mai explic daca sunt bine sau nu, intreaba tu pe altii daca chiar las impresia asta. Una e ca nu sunt înrăit ca tine, si alta e sa fiu multumit.
Convins ca nu iau vin prost? Pai nu iau. Iau ieftin si bun.
Pentru buda poti sa-l chemi pe domnul care iti ia 150 dolari/ora plus transport sau poti merge la un magazin de scularie( gen lowes, home depot) si sa intrebi de un auger. Nu-ti lua cel mai ieftin-7 lei ca ramai cu manerul in mana si nici cel mai pizdos-30 lei, ca oricum il arunci dupa folosire pana next time. eu nu am gasit o cale satisfacatoare de a spala/steriliza obiectul.
Inainte de a face asta as sugera sa cetesti contractul de chirie, s-ar putea ca apropitarul sa trebuiasca sa se ocupe, chiar daca e caca tau.
pai nu stiu cum e cu ghinionul, apropitarii in general sunt obligati sa faca reparatii – eu ii chem pentru orice cacat nu pentru ca mi-e tarsa sa schimb eu, dar mi-e teama ca or sa imi imputa daca nu ii chem pe ei. Ce nu m-am dumirit inca e daca sa le dau bacsisi la aia de ii trimit sa repare – nu le-am dat pana acum.
Exista si o legislatie care protejeaza rentierul, eu cand am nevoie (o data m-a batut gandul) ma duc la Borders, frec vreo juma de ora pe canapele si citesc ce-mi trebuie. N-am nevoie sa o cumpar.
Sandor probabil e nervos ca s-a intamplat to start with.
A venit moshul cit a putut de repede, dar eu deja calcasem apa, strinsesem tot… Aveam trompa dintr-aia de cauciuc, desfundasem (ca altfel unde aruncam?), si ce sa mai faca? era o buda normala ca in orice cladire de acum 50 de ani, cind oamenii erau mai amariti. Cladirea avea si ghena, cred ca puteai sa arunci cotoare de mar daca le mincai bine inainte. Oamenii au crescut, cladirile – nu.
Nu stiu cum e la voi, dar aici totul a fost facut in urma cu zeci de ani, si nu vad de ce de la Bucuresti la NY mergi inapoi.
Evident ca m-a enervat ca s-a intimplat sa si inot. Ca dupa aia am desfundat, nu era nimic nou, mai facusem si mai fac si acum din cind in cind. Cred ca este apogeul dracilor pe care mi-am facut aici. Daca are tzevi de acum 50 de ani, nu ar fi fost frumos sa ceara chiria, nu zic de acum 50 de ani, dar de acum 5 ani?
ba ar fi fost.
dupa cum zici, nu e numai multzumirea mea tampa, ci si ghinionul tau.
Io stau intr-o cladire construita in 98. Ma enerveaza ca am un boiler de apa calda mic de intra sub counter (nu putem face doi dus unul dupa altul, trebuie sa asteptam sa se incalzeasca, iar Toshiko obisnuita cu hottubs si chestii din Japan injura continuu); ma enerveaza ca am o singura fereastra de un metru patrat in living, zici ca e seara tot timpul. Ma enerveaza vecinul de strada care are o casa (o inchiriaza) cu fix doi metri patrati de iarba (doi metri de la trotuar la casa, hai sa zic) dar pe care o tunde si o aliniaza o data pe saptamana, la orele cele mai ciudate, cu masini d’alea urlatoare; ma enerveaza tembelul care are parcare in fata geamului meu ca a angajat un tip sa vina cu un camion cisterna sa ii spele parcarea la presiune la fiecare luna, si motorul cisternei face o zguduiala de mi-e frica ca se sparg geamurile – evident ca vine la 2-3 noaptea si ma scoala din somn. Daca te incalzeste mai zic. Ca am carat cumparaturi cu sacosa pe autobuz 4 ani de ne-au facut astia statie de autobuz? (pe bune). Ca nu pot sa mananc o mancare normala, chiar daca “mi-as permite”, ca totul e cu corn syrup si corn starch si alte cretineli, si ma enervez si mai tare cand ii aud in romania ca se fandosesc cu fix aceleasi chestii la cora si la carfur ca altundeva le pute? ca numitul boiler a luat foc de era sa ard cu totul, si cand le-am spus la landlorzi sa il schimbe (la indicatia pompierului) au zis ca nu, se repara? Ca mi-au furat doua biciclete deja, luate de la kmart pe credit card?
Buda in schimb merge bine, robinetele nu picura. Oregonul e renumit pentru bere microbrew, asa ca ma scot relativ ieftin cu bere buna. Pe strazi e curat, aici s-a inventat masina de spalat la subsol si mai ales masina de uscat (ce ma mai chinuiam in romania in garsoniera), etc
Eu par mai multumit pentru ca intr-adevar una peste alta imi e mai bine ca in romania (in ceea ce priveste banii si conditiile de locuit), iar daca ma compar cu tine, probabil ca stau mai bine vis-a-vis de conditii de locuit si cartier. In rest nu. Totu-i relativ, nu sunt multumit si tembel la modul absolut.
eu nu am avut ghinioane majore, doar ca am fost foarte nemultumit cu ultimul apartament inchiriat. 1000 dolari pe luna la singurul bloc locuibil din oras( fara misto, in cleveland era cam 500 si mult mai misto), cu un boiler mic si plata de vreo 250 pe luna la curent( mai scump ca acum, la alta suprafata).
Eu zic ca multumirea depinde si de atitudine. Eu nu am avut aici problemele voastre financiare, dar am inghitit foarte mult rahat in rezidentiat, lucrat fara weekend, pe 5 lei/ora, shifturi de 36 de ore straight si o gramada de umilinte de la niste cacati de indieni. Cam cum ar fi, Luci, sa spele domnul acela cu nume ales cu tine pe jos.
Daca vrei sa supravietuiesti fara sa faci ulcer trebuie sa-ti repeti tot timpul ca de fapt nu muncesti pe pea-nuts, ci e o investitie in viitor, intr-un viitor mai sigur financiar in care nu o sa lasi pe nimeni sa se cace in capul tau, ca doar la asta sunt buni banii, nu sa-i numeri si sa te uiti la ei.
Cand am facut oferta de bicicleta tocmai il futusem rau pe un doctor de camera de garda( american) si ma simteam oarecum vinovat pentru ca credeam ca nu urasc pe nimeni. Si de fapt, nu urasc.
a propos de cartier, e un parc frumushel la noi in orash, facut din pietrele si pamintul aduse din NY cind au facut metroul… priveliste la Manhattan fara tot jegul de acolo .. intr-o seara ma duc acolo, faceam poze la pasarile de balta, si apare un nene care lucra pe acolo la intretzinerea barcilor (e o parcare, cu citeva sute pe un fost canal)… vorbim noi, imi zice de bobocii de ratza, de cormorani, si da sa plece pe bicicleta… si apare o haita de vreo zece copii de maxim 14 ani din minoritatzi, si il dau jos de pe bicicleta… in statia de tramvai, la iesirea din parc, am vazut niste iepuri salbatici, si cind sa ii pozez alta haita dadea cu pietre in ei… nu m-am mai dus in parcul ala
probabil ca la prima vizita e un orash impresionant, si la prima vedere m-ai invidia… dar probabil ca in orashul asta sint cei mai prosti oameni culeshi de pe intreaga planeta, si nici eu nu sint mai breaz de vreme ce mai stau printre ei.
da, urma un episod in care vorbeam de atitudine si viitor, da’ mi l-ai furat.
Oricum, o sa ne zica luci ca sa-i tot dam cu d’astea educative. Cand o sa i se infunde buda iar, iar o sa isi zica “ia sa ma duc io sa-l articulez pe tapiru’, mama lui de licurici multzumit, ca daca i-o dau lu’ mosu’ asta il platesc de bun dupa aia”
uite hai sa iti mai spun de un motiv de multumire, sau doua de fapt ca se leaga, fac ca aia de la Dviertis, sunt multumit ca am o multumire, asa ca acum am doua multumiri, pentru care sunt multumit, multumirea mea creste in progresie aritmetica cu ratia 1.
Am aflat recent ca o buna prietena care abia terminase un doctorat (in care trebuie sa inghiti o gramada de cacaturi, o sa vezi si tu) si care gasise un job (nu i-a “iesit” un tenure, a vrut in industry) s-ar putea sa ramana cu buza umflata, ca site-ul unde lucreaza se inchide si ii disponibilizeaza pe toti. Si nu luase inca viza de munca, era inca pe OPT (daca stii ce e aia, de unde dracu’ sa stii), urma sa ii vina viza prin decembrie. Asa, daca nu isi gaseste rapid alt job va trebui sa se intoarca in magnificul Bucuresti, cu copil cu tot. Si ma gandesc, uite, poate asta ma paste si pe mine, la anul termin si cine dracu’ imi garanteaza mie job si viza? Pe tine te doare la basca, “trebuie sa-mi gasesc al doilea job”, deschizi ziarul si l-ai gasit, io trebuie sa inghit rahat la 20 de ora pe saptamana tops (mai mult nu am voie sa muncesc, si alea numai in campus), ce se indura departamentul sa imi dea, si sa ma uit la toti mucosii care lucreaza la Starbucks si fac mai mult ca mine, desi la curs nu sunt in stare sa lege trei fraze (da’ daca le dau puncte putine scriu cacaturi in student review, si la ala se uita aia cand m-or angaja). Si tre’ sa te mai ascult si pe tine ce grea e viata si ce multumit par eu si cum ai auzit tu de la doctoranzii “tai” ca ce usor e sa fii doctorand, tapiru e cam lenes si nu ii place munca.
Cum zice cerbu, e chestie de atitudine, io am ales una tu alta, da’ sa stii ca nu detii patentu’ la “cum tre’ sa te comporti daca esti in cacat (la propriu si la figurat)”, asa ca pana la urma daca ti se pare tie ca sunt multumit si licurici, fie pe a ta. O sa mai pun poze cu ce mi se scoala cand mi se scoala si daca aia din tara trag concluzii gresite (ca aia era grija ta, vorba lui Moromete pe alelalte le terminasesi), problema lor nu a mea.
Doctoranzii care mai lucreaza intre timp iau multi-multi bani raportat la bursa, dar multi dintre cei care au dreptul sa munceasca nu ridica un deget, de-abia ii fortzeaza astia sa fie asistenti la predare. Unul din ei ia 70 pe ora, ce-i drept – nu in campus. Normal, este un intzelept cu tzidula de la ei. Tu, cind termini cu tzidula de la licurici, vei fi considerat un geniu daca vei binevoi sa te uiti la un Lyon sau o Geneva.
Asta cu viza e frumos in principiu, dar cind Dana a scris la un anuntz pentru post-doc care i s-a parut accesibil (cita naivitate), jegosul ala a schimbat a doua zi anuntzul in “post-doc voluntar”. O fi o caracteristica a pietzei muncii din NY, sa fie multi jegoshi angajatori si sa se mire de ce in cv sint minciuni. Pina si copiii de mingi de la turneul de tenis (ala cu bilete scumpe, unde se pozeaza toti jmekerii) sint angajati ca voluntari.
Pina la urma toti ne oprim undeva, ne plafonam, nu toti facem 6 cifre pe an. Eu, cum ziceam, trebuie chiar sa o iau in jos. Ma rog, e discutabil, inteleg ca universitatea face plati in “natura” cum ar fi chiria subventionata, care compenseaza, dar nu prevad muntzi de shaorma pentru urmatorii ani si, nu e exclus, pentru tot viitorul in patria mashtera. Am mari rezerve fatza de viitor.
Ma uit in jur si mi se par saraci, in afara de profii intregi. Ajung la concluzia ca societatea asta respecta cercetatorii cam cit si alealalte, aici probabil si dintr-o inflatie de genii. Singura faza e ca sint tricouri de bumbac mai ieftine si atunci, chit ca ai cit are si zidarul, ai mai multe decit in Ro. ( Ceea ce unii ar numi noroc porcesc 🙂 ) Numai ca mie nu imi mai trebuie tricouri de bumbac, le aveam si acasa.
PS. Am intzeles ca si in postul original te plingeai de ceva, dar probabil ca la instabilitatea curentului m-am imunizat deja si am luat-o ca o constatare, nu ca o plingere. Am UPS de cind am venit aici. Caderile de curent erau frecvente si in Grozavesti. Curentul trebuie perceput ca ceva facultativ. Asta vara nu mai tzinea, asa ca asta iarna, cind am avut 130, i-am dat pe unul mai mare. Acum a venit furtuna, a picat curentul si in 5 secunde s-a resetat si calculatorul. M-au facut de bani.
pai asta e chestie de ghinion si, cum zice cerbu, ai ajuns in crowdul care nu trebuie. Iti trebe musai niu iork si alea? Nu zic acum, zic in viitorul ala negru.
Cu joburile si viza e asa, daca intri in rahat pana la urma poti sa te angajezi zidar si sa o duci bine, eu nu.
niu iorcul nu e cel mai reprezentativ pentru america din cate spun multi (nu am fost niciodata si nici nu sunt nerabdator).
imi aduc aminte cand un amic a venit in america sa isi dea CSA-ul parca si a trecut cateva zile prin ny. la venirea in romania a povestit ca in ny, daca nu te uiti in sus sa vezi zgarie norii, e ca in bucuresti (mizerie, cersetori, oameni suspiciosi etc). A ras alt amic (vrajit de frank sinatra et comp) si cu curul, facand misto ” ha ha, auzi, ny e ca romania, adica ce? magazinele au usi?”
mai tii minte cerb? de coiotes vorbesc aici.
din afara asa se vede luci, sunteti doi, sanatosi si frumosi ca niste chiparosi, baieti destepti si cu potential, cu green card.. lumea e a voastra, sunteti liberi sa faceti ce vreti (sa munciti ce vreti, that is), nu va place ny relocati-va, coasta de vest e mai frumoasa, etc etc etc. Asa pare (“lasa senzatia”) – totul e relativ. Tu crezi ca unul croit pe america o sa se opreasca pentru ca afla de poveste ta cu buda? nu, o sa zica ca esti tu batut in cap, lui nu o sa i se intample niciodata asa. Si poate nu o sa i se intample daca nu are ghinionul tau
Aceeasi treaba am zis-o si eu despre NY si Bucale, nu mi s-a parut foarte diferit. Dar tot nu inteleg de ce nu te poti reloca. Daca cacademia nu merge, poti incerca la big pharma. aia se uda cand aud ca esti md, si nu ai problema vizei. vezi la unii care au divizie neuro puternica, nu ai nik de pierdut. ai dreptate cu cercetarea in univ, daca nu esti cohen nu ai big bucks. in pharma suna mai mult a prostitutie pentru snotty cacademia, but who cares? acolo sunt mai multe sanse de 6 digit pentru ca piramida nu are varful asa de ascutit.
e rahat cu suna a prostitutie. De unde ai scos-o?
lumea ia mai in serios chestiile care vin de la NIH, decat alea care vin de la pharma. daca publici orice, tre sa dai disclaimer ce bani de la cine primesti. am spus pentru snotty cacademia, nu ca toata cacademia e snotty. la asta nu am statistici.
nu m-am atacat bre
exista un distrust in interpretarea rezultatelor cand un pharma isi studiaza singura medicamentu’, evident (cred ca si tu esti mai putin trusty, fara sa fii snotty)
adicatelea vreau sa spun ca nu tre’ sa fii snotty pentru asta. Si nu cred ca in cacademia exista vrun curent ca pharma e prostitutie
io sa fiu sandor as incerca si pharma. Ba cred ca o sa incer pharma si fiind io. Daca ma primesc evident si nu-mi zi ca sunt overqualified.
vai, dar NJ este patria pharma… unul de la un sereleu mi-a raspuns o data la o aplicatie, voia sa ma faca telefonist destul de bine platit, dar nu stia nici un autobuz cu care se ajunge in zona… probabil credea ca o sa imi iau mashina ( http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_U.S._cities_with_high_transit_ridership , Jersey City e pe doi) ca sa vin la el la interviu
in rest cv-ul meu este la toate aboatele si gionsoanele si sheringurile…. dar singurii care m-au primit, tot o pharma si ea in felul ei e farmacia aia, rite aid (cum ii zici tu) 🙂
… pentru ca NJ este si patria indienilor, si se stie ca ei invatza foarte multe si bune acolo la ei… si ei nu fac gashca… sint zone in orash unde, cum zicea cineva venit din calif, mai lipsesc cobrele si elefantii
kilu, voiai sa ajungi direct CEO? daca faceai un master pe clinical research de exemplu era alta treaba. Era doar o discutie, si era vorba de potential. Cand ai venit nu aveai nici o calificare in afara de o diploma pe care nu o puteai folosi direct.
daca vrei americani de la mama lor, du-te in midwest pe undeva, dar cred ca or sa iti placa mai putin ca indienii. Ce credeai ca sunt americanii?
da, bre, dar acum ai in Cv si new jersey. cv-ul tau nu e on file, eu cred ca e la gunoi. asa ca poti incerca din scratch. vezi si la head hunters(snelling et comp), ca aia sunt platiti in general de employer si nu de aplicant. aia ti-ar tine cv-ul on file mai degraba decat schering et comp
Precizare: cand am zis ca e la gunoi nu am zis la misto. Astia chiar nu prea pastreaza hartii.
Acu mi-a picat fisa cu telefonistul. M-au scos intr-o zi din camera ca ma suna nu-sh ce doctor. Am raspuns si era, culmea, o romanca care lucra pentru farma, suna doctori si ii intreba nu stiu ce despre medicamente. Am vorbit cu ea, desi parea un pic dezechilibrata psihic, mi-a zis fara sa o intreb ca nu e pe clinic pentru ca a avut nu-sh ce depresie. probabil ca nu e job bun.
Bai nene, tu stiai acum doi ani ca vei pleca in Elvetia? Ca vad ca pina la urma mi-ai urmat sfatul. Si ti-ai platit datoriile inainte de a pleca?