Îi spuneam lui Toshiko mai demult, când mă întreba despre bucătăria românească, ce cum se numeşte fiecare mâncare de o făceam, şi cum se face şi unde se face, că diferenţa dintre bucătăria japoneză şi aia românească e una muzicală. Bucătăria japoneză e a four-movement symphony, cu reguli şi ingrediente stricte, în care ştim dinainte fiecare părticică, ce este şi cum se cântă. Bucătăria românească este jazz.
Hmmm, ia sa le numaram:
1. antreuri, mizilicuri, tuica
2. ciorba
3. friptura
4. sarmale
5. cafea, prajituri si tort
6. colebil si triferment
Mda, cam mult pentru o simfonie :-))
păi da. Da’ ciorba, ciorba e o …simfonie a improvizaţiei, sarmalele la fel…Nu mai zic de prăjituri şi tort, fiecare gospodină cu partitura dumneaei…