Am venit în America la începutul mandatelor Bush, şi plec exact când a ieşit Obama.
Am ajuns în America cu două săptămâni înainte de septembăr ilevăn, moment care marchează începutul paranoiei americane în ceea ce priveşte străinii.
Am terminat şcoala şi am început să caut de lucru în anul marii crize financiare.
Am prins perioada de maximă ferocitate a companiilor de credit, şi plec exact când, în sfârşit, este aprobată o lege care pune capăt practicilor şacalice ale băncilor şi companiilor de credit.
35 thoughts on “bad timing”
Bush a fost cel mai mare dezastru pt America din ultimii 20 de ani, urmat indeaproape de Reagan.
Ce nu ne omoara ne caleste? 🙂
pai da, ca am avut de ales intre Oregon State University and Virginia Tech. Daca alegeam Virginia Tech, acu’ eram intre aia 34 îmuşcaţi
si eu am ajuns in america cam cu trei saptamani inainte de “septembăr ilevăn” (bad timing e un understatement) si o sa ma intorc vara asta in europa… ce mi s-a parut cel mai surpinzator a fost ca m-am invatat relativ repede sa traiesc fara drepturi si sub totala supraveghere, fie ea doar birocratica (cine e international graduate student stie) — cred ca asta a fost partea cea mai traumatica aici, in the land of the free.
@alt l., sincer eu nu am simtit nicio supraveghere si am fost international grad stud. aia de la OIS ne-au tinut niste speechuri sa ne sperie, dupa care am fost aruncat in groapa cu lei: TA-ship si cursuri si inceput research-ul. mi-a fost clar de la inceput ce sunt si nu ma tine aici decat vrerea mea, asa ca am acceptat regulile jocului. true, era pe vremea lu clintonelu’. singura mea reactie a fost trecerea spre stanga politica:) intr-un an ascultam radio pacifica (adica, aia suparatii din Frisco:)). cu pacifica m-am calmat rapid, iar lu’ The Nation am zis ‘pa’ cand am citit un articol despre minunile agriculturii cubaneze. era deja 1999 si eu eram furios ca astia bombardau ca apucatii serbia. a, ala a fost un moment iar greu. ma uitam (inca, din 2003 am renuntat de tot) la CNN, hiperventilam de furie cand vedeam ce manipulare este, aveam si prieteni/colegi macedoneni/sarbi, astia parca erau apucati cu serbia comunista, in fine. dar eram si in focurile switch-ului de subiect, tot TA, cursuri in continuare (eram printre putinii apucati care inca luam 3 cursuri in anul 3 – ma forta advisorul sa iau toate exotismele de la CS), asa ca iar a trecut timpul.
imediat dupa sept 11, am simtit o racire, o retragere, am inghitit priviri urate pe strada caci nu arat ca un salvamarist californian. eram in OPT, normal ca am fost un pic stressat, dar iarasi, atat de multa munca aveam incat nu am mai dat atentie.
de ce zic toate astea: cel putin pe mine munca m-a ajutat mult sa trec peste multe. si acceptarea regulilor.
evident, mitocania celor de la granita, ce sa mai zic, am fost la INS imediat dupa ilevan ca sa mi se puna nu mai stiu ce stampila, stateau aia cu mana pe pistol, gata sa traga, ofiterul la care am nimerit a inceput sa urle la mine, ca asa urla el, s-a calmat dupa cateva latraturi caci eu eram f. placid si era cam penibil, fiind cu vreo 2 capete mai plavan decat el.
dar niciodata nu am vazut postere cu 3 ciori muscand din trupul sarmanei tarisoarei, nicaieri pe unde am fost in state. culmea, ca recent burger king a fost nevoit sa isi retraga un ad la protestele guvernului mexican, daca stii posterul ala cu wrestlerul pitic.
niciodata nu mi s-a reamintit zilnic ca sunt roman, recte sunt vinovat a priori. si nimeni nu a refuzat sa vorbeasca cu mine, chiar daca inca nu stiam sa vorbesc engleza americana ca ei. ba, din contra, am fost ajutat. si am fost aruncat la studenti americani, premezi, dupa prima luna! ei aveau rabdare cu mine!
si niciun ofiter de la granita nu s-a uitat la mine altfel pentru ca aveam pasaport romanesc, cum de ex. s-a uitat ianuarie asta granicerul de la eurostar. si nici bataie de joc nu a trebuit sa inghit, cum am inghitit in cizma italiana, ca pana nu i-am bagat green cardul nu a facut italianul nicio miscare in afara de netezirea parului.
si da!, ce e scris e sfant, caci chiar fara niciun drept tot puteam sa ii dau in judecata. nu ce am intalnit in ze good iurope, unde cica suntem integrati.
scuze ca m-am intins.
si da, bush a fost un dezastru. adica nu el personal – neaparat, ci administratia. care poarta o imensa parte din vina. adica, ajunsesera asa-zisii ‘liberali’ sa fie numiti tradatori de tara, numai pentru ca mai chitaiau cate o critica.
practic intreaga tara a fost fracturata in 2 de fosta administratie – dupa liniile politice. iar noi, fiind la baza piramidei, am simtit mai tare toata porcaria asta.
cali, fiind democrata, a fost poate mai ferita, desi daca te duci un pic in desert te cam lua frica. se crispau imediat ce auzeau vorba straina, dar ii inteleg dupa ce faceau din ei Fox-ul si CNN-ul. amintiti-va de isteria de la teveu, urlata in fiecare ora, zi de zi si intrerupta de “buy, buy, buy”.
i-au tinut astia in tensiune practic pana la Katrina.
oh, inteleg foarte bine ce zici 🙂
mie Fox mi-a bagat o groaza in oase pe care am domolit-o abia cand am renuntat la cablu :D. iti recomand documentarul “outfoxed”, daca nu l-ai vazut… chilling.
da, si eu am avut TA (altfel nici nu putea fi vorba sa ma sustin in scoala, adica sa fac iar un student loan cum am facut pt master si sa-l platesc pana la adanc batraneti…). si da, munca e un anestezic foarte eficace 🙂
trebuie sa precizez ca eu nu ma refeream la o supraveghere propriu-zisa (adica n-a stat nimeni la coltul strazii sa vada ce fac sau sa-mi intrebe vecinii daca sunt om bun) ci birocratica. de exemplu sistemul ‘sevis’ nu mi se pare normal. m-am simtit ca in Brazil (filmul lui Terry Gilliam)– dupa ce ca ei vor sa stranga informatii cat mai complete despre tine tot tu trebuie sa platesti costurile aferente 🙂
in plus, faptul ca toate aceste informatii sunt stocate pe un bar code (care ce-i drept e pus pe I20, nu mi l-a stampilat nimeni in frunte) imi dau o senzatie… neplacuta. nu am avut niciodata probleme la intrarea in tara dar am avut intotdeauna emotii desi nu am absolut nici un motiv! atata control si dezvoltarea unui sistem atat de eficient de tinut evidenta a sute de mii de studenti straini nu poate fi justificat numai de un nebun (care de altfel putea fi oprit daca le functiona sistemul). noi primim tot timpul emailuri care suna foarte dramatic si in care suntem avertizati sa nu ajungem ‘out of status’ pt ca nu am completat nu stiu ce hartie etc. alt exemplu: ma deranjeaza ca imi scrie pe carnetul de conducere ‘temp imgr’ (desi ca studenti noi nu avem statut de imigranti in principiu) de parca as avea libertate conditionata sau as fi dintr-o categorie periculoasa. in fine, lucruri mici, dar le simt ca pe niste pietricele in pantofi… nici nu stiu cum sa explic, e un feeling. am obosit sa ma simt cetatean de mana a doua (desi cred ca in unele parti din europa e si mai rau) si sa stau ca mielu sa nu zic nimic. poate sunt eu prea sensibila 🙂
e paradoxal, pentru ca altfel m-am atasat foarte tare de locuri si oameni de aici. si de altfel o sa plec pentru ca regulile lor ne-au facut imposibila sederea aici. am citit la un moment dat un articol in NYT in care autorul se mira de ineptia unui sistem care alearga dupa creiere si studenti internationali, ii sprijina prin fellowship-uri, TA-uri si GA/RA-uri sa-si faca doctorate si dupa aceea le pune cate bete-n roate poate ca sa nu-si gaseasca sau sa nu aiba drept de lucru…
acum, iarta-ma daca sunt indiscreta, dar de ce nu mai ai blog? te citeam (nu consecvent, recunosc) si intotdeauna aflam multe lucruri sau puncte de vedere interesante. in fine, daca e o intrebare prea bagacioasa, te rog ignora.
uite ca si eu m-am lungit ingrozitor. scuze.
“dar niciodata nu am vazut postere cu 3 ciori muscand din trupul sarmanei tarisoarei” — dumnezeule, unde ai vazut asa ceva???
posterul: in confederatia helveta, model de democratie, condusa de un partid de extrema dreapta (30% voturi), cu xenofobii federale, cantonale si locale. nu am stat 1 zi in tara aia, ci mai mult de 1 luna (pus cap la cap) si cum e suf. de mica, am vazut suficient ca sa ma intoarca upside-down. iti mai zic daca vrei, da’ nu aici, ca nu vreau sa il descurajez pe tapir. sper ca el sa aiba o experienta mai buna decat mine.
de fapt, din toate tarile europene pe unde am haladuit, singura (vestica) unde m-am simtit confortabil a fost spania. malta nu se pune – e o insula (hai, 3):) si anglia mi s-a parut ok, desi am stat putin si nu pot sa zic ceva coerent.
criteriul meu e simplu: cum se poarta localnicii cu tine cand esti neajutorat si nu prea stii limba/accentul/stilul tarii respective. iti dau cu tifla sau te ajuta? incearca sa comunice sau se uita pe fereastra? se uita in ochii tai sau cu coada ochiului la tine?
apoi: cum este customer service? sunt profesionisti, sunt sufletisti, dar cam bezmetici, sau sunt putori care incearca sa profite de sistem?
codul: hehe, sa vezi codul si banda magnetica de la GC, cred ca au stocat acolo si vietile anterioare. da, au devenit isterici pentru ca nu au facut o reforma a sistemului lor. la mine scria “non-immigrant alien”:), adica si mai misto. meh, le-am zis ceva neaos si i-am lasat in pace. sistemul de imigratie nu prea a mai fost reformat demult, aminteste in multe privinte de ala din filmele mute cu Charlie Chaplin:)
blogul lu moa: am zis ca e momentul de “basta”. a fost o experienta interesanta, but i have to move along. distanta geografica trebuie sa fie regasita, la scala, si in alte tipuri de distante. asa ca mi-am golit taraba.
cu temp immigr. de fapt chestia e ca tu cam tre sa pleci dupa shtudii. de fiecare data cand intri, granicerul te poate refuza daca are motive sa creada ca tu vei sta peste timpul scris in I20. asta e regula, scrisa negru pe alb. de aceea exista acea fereastra a OPT – ca tu sa iti gasesti o firma, dupa care firma face pt. tine viza de munca etc.
cred ca o sa il schimbe, obama e f. constient de importanta cercetarii si universitatilor. imediat ce a venit a dat acea injectie in sistemul NIH, ca sa ii tina pe linia de plutire vreme de 2 ani.
reforma unui sistem imigrational atat de mare si greoi, cu isteriile sale si cu problemele dinspre mexic (mai ales acum), se face greu. sunt lobbies, interese, draci, laci, tre sa faci in asa fel incat sa nu ii dai pe aia afara si nici sa nu il panichezi pe fermierul din iowa ca vine sancho panza peste el. bush a facut jaf in toate domeniile, unul nu i-a scapat. acum vad ca obama incepe sa se apuce de sist. medical – pentru americani asta e mai prioritar. si americanii il voteaza, nu?
multumesc de raspuns.
o precizare numai: ‘temp immgr’ scrie pe carnetul de conducere, nu pe I20 (da, e corect sa existe niste reguli si sa fie respectate — de ex. daca ti-a expirat I20-ul sau nu-ti gasesti de lucru dupa OPT e normal sa nu te mai vrea aici sa tai frunza la caini — ma rog, e normal dupa regulile noi, altfel ei se mandresc ca America e cladita de imigranti veniti la noroc). in plus, carnetul trebuie sa ti-l reinnoiesti la fiecare 9 luni chiar daca I20-ul ar fi valabil inca 3 ani sa zicem… si e ciudat, pt ca daca iti expira I20/OPT-ul esti bun de expulzat oricum si nu te mai poti misca legal deloc iar in codul de pe carnet intra si informatiile de pe I20, deci la o verificare le citesc oricum, nu vad de ce mai e nevoie sa si scrie temp immgr. (cu rosu!). dar vad ca devin chitibusara… si nici nu vreau sa abuzez si sa insist pe tema asta, am vrut doar sa (ma) explic.
pai, chiar daca nu mai ai blog, probabil ca o sa te citesc pe alte bloguri pentru ca am vazut ca avem o lista de vizite comuna 🙂
elf, zi, zi, că nu mă descurajez. E prea târziu oricum (săptămâna asta semnez contractul de apartament, îl scanez şi îl trimit).
zic şi eu ca Alt.L, nici eu nu mă refer la experienţele mele personale, nu astea au influenţat în mod major impresia mea despre americani şi america. Experienţele mele au fost oarcum liniare anyway iar în plus, eu sunt total imun la media, pur şi simplu pentru că nu o urmăresc. Nu mai am cablu de un an şi ceva, dar şi când am avut, nu mă uitam la canalele de ştiri. Am avut discuţii lungi cu alţii că de ce e important să fii “informat” – am zis că pentru mine determin singur ce e important. Aşa că percepţia mea nu a fost influenţată nici de media. Asta cu, vorba lui Andrieş, “d’aia nu citesc ziare, d’aia nu mă uit la televizor” e veche, cam de pe vremea lui Emil Constantinescu. Îl tachinez io pe cerbu că este foxizat şi oreilyzat, dar de fapt habar nu am nici ce zice CNN-ul nici Fox. Am mai auzit argumentul că eu sunt aşa bitter pe America din cauza experienţei mele în mediu academic – nu prea cred că e aşa. Din nou, impresiile mele mi le-am făcut altfe; în academia de aici din Oregon, pe lângă exasperările stricte legate de comitet şi dizertaţie, nu am avut experienţe negative.
Treaba cu posterul cu ciorile – păi eu cred ca ăsta e unul din cuiele mele majore pe America, ca simptom, această imensă ipocrizie (vezi şi “affirmative action” şi “political correctness”). Ciorile care mănâncă ţărişoara şi pericolul imigrantului care vine şi îi outsource pe americani există în capul fieştecărui american (mai mult sau mai putin conştientizat), în diferite grade, dar nu are nimeni curajul să o spună franc. Asta mă scoate totalmente din pepeni. Din nou, nu am avut experienţe personale marcante, dar întreaga atmosferă, toată mentalitatea asta de buncăr (care include şi ce ziceţi voi, sistemul imigraţional în sine), nu le mai suport. De asta pe termen lung prefer putoarea care încearcă să profite de sistem (dar măcar ştiu că e putoare) decât pe ăla zâmbitor dar bătut în cap care mă tratează ca pe un downian. Evident că pe termen scurt mă enerveaza putoarea. Şi mai e ceva, la americani mă irită incompetenţa crasă, odată ce i-ai scos din pătrăţica lui îngustă. Nu’ş cum e în Europa, dar măcar în România ştiu că funcţionarul ştie mai multe decât dă de înţeles (pentru că e putoare), dar dacă ungi cum trebuie unde trebuie, informaţia poate veni mai completă. Poate mă înşel. Şi mă mai enerveaza multe aici, da’ ăsta e subiect de post separat.
Am remarcat un fenomen destul de interesant, deşi e departe de a putea fi generalizat. Am cunoscut (şi cunosc) un număr de oameni (prieteni apropiaţi sau cunoscuţi virtuali) care au avut experienţă americană, dintre care o parte s-au întors în Europa. Cei ce s-au integrat cel mai rapid, şi au cele mai puţine cuie pe America, sunt cei ce au venit aici ca rezidenţi de medicină, cu USMLE et comp. Mai sunt cei ca mine care au venit in academia şi vor să continue în academia, şi încă un grup, veniţi în academia dar mutaţi apoi in industrie. Ei bine, reacţiile lor sunt oarecum asemănătoare, within each group. Cei mai bitter sunt cei ca mine (cu excepţii, evident, precum WE, care nu pare a fi aşa de bitter pe America, sau este pe alte considerente), şi cei mai integraţi sunt medicii. Nu ştiu exact care e cauza, dincolo de o banală coincidenţă. O posibilă teorie este aceea a lui “buffer zone” – cei veniţi pe rezidenţiat au fost buffered şi financial (au început din start cu un salariu la care eu pot doar să sper să îl am, ca postdoc, după opt ani de studiu şi foame), şi … cum să zic… ceea ce Bourdieu denumea “symbolic capital“. Ca rezident aveai deja un statut egal dacă nu mai mare cu cel cu care plecaseşi din ţară. Asta îţi oferă o zonă de protecţie şi de je m’en fiche mai mare. Plus, aveai un statut. Şi mai este şi efectul anestezic al muncii. Mă frapează totuşi cum toţi rezidenţii/medici pe care îi cunosc sunt aşa de extrem de integraţi, american dream come true, don’t shit on America. O teorie corolară este că acest grup a avut un morcov-momeală mai mare şi mai suculent, şi de aceea sistemul i-a prins mai repede. Şi mai e ceva, odată luat un rezidenţiat în America devii cam dependent de America, ai investit atât de mult, ai învăţat un sistem, e greu să vrei să o iei de la capăt în altă parte. Cu un PhD ai (le nivel de percepţie cel puţin) o mobilitate mai mare.
Studenţii, în schimb, au venit în general la un statut mai mic, la foame mai mare, şi la morcov-momeală mai pirpiriu. Asta ar explica de ce nu sunt aşa de în limbă pentru america, dar nu prea explică de ce sunt aşa de porniţi împotriva ei. Poate că experienţa academică te face mai reflexiv şi lipsa de buffer te face mai senzitiv. Sau poate că a existat un selection bias de la început, cei ce s-au dus spre academia fiind deosebiţi din start de cei ce s-au dus spre medicină (mă refer, evident, la cei cu background de medicină din România). Între academici cunosc destui care s-au săturat si au şters-o în Europa, în diverse ţări, şi toţi îmi spun că e mult mai bine acolo. Nu la nivel de politică (aia cred ca interesează prea potin pe mulţi dintre ei), nu la nivel de experienţe singulare şi circumscrise în timp (experienţa cu un vameş de exemplu), ci la ce denumea lică mai sus, “stil de viaţă.”
asa e, Clinton a zis in speech-ul ala istoric “we are a nation of immigrants”. dar, vezi tu, caile lor ferate s-au facut cu chinezi. cum am mai spus la inceput: america are o atitudine imperiala. neinteresata de cine vine, atat timp cat pune osul sa munceasca. prima generatie va fi cam stoarsa (dealul asta ti se pune in fata din prima), dupa care, generatiile urmatoare sunt deja “absorbite” in the melting pot.
carnetul de sofer este dat de stat si nu de federali, de aceea e posibil sa fie conflicte intre ce scrie pe el si ce scrie pe I20. la mine, de ex. nu scria nimic, parca. si culmea, expira dupa ce imi expira OPT-ul si viza de munca, respectiv.
expulzarea se face numai 1. dupa 3 luni dupa ce overstayed si 2. numai dupa ordinul judecatorului. de multe ori judecatorii sunt lenienti, stiu romani care au scapat tocmai judecatorului, si mai dau o sansa omului sa aplice pentru nu stiu ce extensii. judecatorul gandeste asa: omul asta nu a intrat niciodata in conflict cu legea, si-a platit taxele, munceste, de ce sa il arunc? exista vreo portita prin care pot sa il strecor? c’mon! INS-ul ar putea sa mai faca inca 3 processing centers pe oras, numai dupa cati mexicani si alti sud-americani stau la Home Depot in parcare. crezi ca aia au acte? culegatorii de mere din New Hampshire crezi ca au acte? e atat de ridicol, incat INS-ul se uita in alta parte si tot guvernul le trimite un fel de basic medical assistance. Chinatown-cati crezi ca sunt in regula?
cu scolile au vrut sa faca pe nebunii si rezultatul e ca incep sa piarda oameni valorosi. or sa isi revina in simtiri, sau se vor duce de rapa, their choice.
pi asta e altă treabă care mă enervează, pe culegătorul de mere fără acte îl priveşte cu ochi blajini, dar pe mine care vin cu ceva mai mult creier şi pot face mai mult decât cules de mere mă pune să sar prin atâtea cercuri. Atitudine imperială asta aşa e. Pe coolies îi accepţi superior că ai nevoie de ei (mare nevoie). Nu prea mă încălzeşte că mi se spune în faţă din prima. Iar să trec prin lenienţa judecătorului, asta m-ar umili şi mai tare. Nu am venit să fur, vreau să fac o muncă cinstită, la compeţitie cu alţii (dar la competitie pe ce ştiu, nu pe ce scrie în paşaport), şi ca să obţin asta trebuie să mă căciulesc la judecător şi să rămână ulterior ideea că mi s-a făcut o favoare? – thanks, but no thanks.
ştiu, ştiu, ştiu, o să îmi spui că şi în Europa e la fel, dacă nu mai rău (deşi de când cu intrarea în UE măcar pe hârtie nu te mai pot descrimina), dar în cazul ăsta în Europa am, măcar, avantajul că sunt mai aproape de casă şi că traiesc într-o societate care apreciază frumosul, şi că în general au un stil de viaţă cu care rezonez mai bine.
@tapirule, una este rasismul helvet – cum adica o tara sa fie facuta “cioara”, cine sunt pana la urma taranoii aia yodelitori?- si alta e frica de outsourcing.
si nu sunt deloc bitter pe US. cum pot fi bitter pe US, cand aici m-am format? da, este rasism si aici, hehe!, dar nu ce e in europa, ipocrizia aia neteda. negrii sunt rasisti, ok? albii sunt rasisti. chinezii sunt rasisti. fiecare natie e rasista mai mult sau mai putin.
dar functionam impreuna. facem misto unul de altul, dar putem fi si prieteni.
ei, si inca o diferenta, eu in romania nu am dat spaga. m-am invartit ca un…intr-o caldare, pana in 1994 am realizat ca nu mai e de stat, in 1995 mi-am dat testele, in 1996 eram aici. simplu!
si crede’ma ca esti primul pe care il vad atat de pornit impotriva statelor unite din interior, ca grad student. si cunosc ceva oameni, de diverse nationalitati. veniti mai devreme sau mai tarziu decat mine. nu pot sa zic ca vor spune ca sunt in rai, dar si-au facut un drum. prietenul meu chinez, hong-wei, a venit ca vai de mama lui, acum are labul lui la ucla. a venit in 1997. o amica sarboiaca are lab in Boston. un amic brazilian are firmulita lui. altul, sud-african lucreaza pentru SPSS, parca. al roman, prieten de mult, are bani de la americani si chinezi sa le studieze macacii. un altul e senior software in Chicago. altul, care mi-a fost si student in Romania, are un lab in Canada.
ziceai de bani. da, am fost platit cu 100% TA-ship, dar eram 2, iar cu F2 nu ai voie sa muncesti. in plus, am si platit niste cursuri pentru sotia mea, la nivel de masterat la mine la univ., care nu e tocmai ieftina. mai putin e drept, caci deja eram “staff”, dar tot a durut la portofel.
am inghitit, am scrasnit din dinti, am injurat, capul intre umeri si baga tare ca sa ies cat mai repede din postdoc si sa iau real job (mai tii minte ce iti sugeram acum cateva luni?). ok, asta a fost calea mea, nu pot sa spun ca este panaceu, nici macar generalizabila. dar multi am vazut ca au facut la fel. si sunt ok.
treaba e ca nu sunt sforar in genul romanesc si nici “rotund si alunecos” tot in genul romanesc. si am fost invatat – prost!, sa cred in ceea ce zic. i mean what i say, i say what i mean. asta, cand nu ma prostesc, evident:) sunt, asadar, relativ rigid si un pic stahanovist, comparand cu modul romanesc de a fi. dar aici nimeni nu mi-a pus calusul in gura sa tac ca nu inteleg, ca sunt prost etc. am fost incurajat, de fapt, sa spun ceea ce gandesc. si sa brainstorm.
asadar, cum pot fi bitter pe tara asta?
nu e perfecta, departe de asa ceva, dar ii sunt recunoscator. ceea ce nu prea pot spune despre tara in care m-am nascut, care mi-a spus pe atatea voci si de atatea ori: “nu avem nevoie de tine”. astia au zis: “ba avem nevoie de tine”. si asa a si fost.
am ajuns in elvetia, pe un job – sus! si in fiecare zi imi aminteau ca sunt roman. in fiecare zi cautau sa ma puna jos in bunul stil al “project managerilor”, care, apropo, vor distruge cercetarea daca nu se va renunta la ei. in mintea lor ingusta, ei ziceau ca mi se face o favoare. au facut in asa fel in acte incat scala era cea de postdoc, eu facand dealul cu seful ca va fi la nivelul de associate prof – grupul meu etc. abia dupa scandal au schimbat scala si drept represalii “mi-au uitat dosarul” 2 luni. nu bat campii, nu mananc ce nu trebuie, spun adevarul, am mailuri peste mailuri.
invata repede germana, cat poti, ca sa iti fie cat mai usor acolo. cam asta e tot ce pot sa iti mai zic.
stai domnule, cine te pune sa overstay? ala de care zic era un bucatar care lucra fara drept de munca etc.
esti cazul lui? poti aplica pt. OPT, pt viza de munca, pt green card.
am incercat sa tot explic de cercurile astea: idiotii de bushies, care urau tot ce era universitar, au complicat totul.
te discrimineaza in europa de nu ai aer. atentie, ca elvetia nu este europa, este…ce vrea muschii ei. aia atat de avansati mental sunt incat au lasat femeile sa voteze…in anii ’70. cauta singur si vezi daca gresesc.
societate care apreciaza frumosul?:) ok. asa sa fie.
au un stil de viata cu care crezi ca vei rezona. caci inca nu ai trait acolo, nu ai avut job ca sa vezi cum e.
inca o data: dupa postdoc elvetienii te dau afara fara mila.
dar ce e important este: sa nu patesti nimic din ce am patit eu, sa iti fie numai bine si sa ajungi sa faci ceea ce iti doresti. asta conteaza. restul, sunt interpretari, filtrari, subiectiv torential. a, incearca sa nu iti tai toate legat. cu aici. just in case.
O iau invers.
să overstay nu te pune nimeni, dar nu asta e ideea, ci punctul de pornire, faptul că au politica lui overstay to start with. Şi restul politicilor imigraţionale cum bine zici, au fost tâmpizate de bushişti.
Elf, tu vorbeşti despre career building (foarte convingător şi foarte la obiect), dar pe mine, repet, nu asta mă deranjează aici. Am tras până acum şi ştiu că pot să mai trag şi sa ajung si eu ajuns, career wise. Am un MD pe care îl pot confirma şi aici relativ uşor, am un PhD, nu asta e problema. Ăia de la Yale trăgeau de mine, şi cum zicea profa mea, Yale is good currency, puteam să mă lansez ulterior mai rapid. Poate a mers mai încet decât m-am aşteptat iniţial dar, din nou, nu asta e problema mea. Pe scurt, io sunt bitter pe america nu din cauză de carieră sau necarieră, şi nu din cauză de experienţa mea la OSU. Pe de altă parte, nu am de ce să fiu recunoscător americii, şi nu i-aş fi fost nici dacă m-aş fi realizat profesional aici. Ce am realizat şi ce voi fi realizat, am realizat eu cu munca şi creierul meu, ei au oferit doar contextul.
Foarte posibil să fiu dezamăgit şi în Europa, dar din ce am văzut (foarte puţin), din ce îmi spun alţii ca mine (scârbiţi de ameirca şi ajunşi în Europa), şi din ce îmi spune gut feeling, sper să fie mai bine. Cum am mai zis, măcar sunt mai aproape de casă şi într-un loc mai divers şi mai pe gustul meu.
Uite ar fi interesantă o reacţie de la manolo, care a avut parte de experienţa inversă, masterat în Italia şi doctorat acum aici în Florida. Dar şi el zicea că – career aside – e mai fain de trăit în Europa.
PS: după doctorat mă dau şi americanii afară la fel de fără milă.
nu te dau! ai opt-ul. si chiar H1B, daca te misti f. repede.
il cred pe manolo ca e mai fain de trait in italia, decat in florida, unde, in afara de miami, nu prea are rost sa stai.
nu prea mai inteleg de ce esti bitter pe america, da’ in fine.
si politica lu overstay o au si europenii, what’s the difference? ca astia chiar aplica legea, iar ailalalti doar cand li se scoala? nu l-au dat afara romanii pe un roman (basarabean) ca overstayed his visa? l-au trimis pachet la chisinau. asa ca…iar nu vad care sunt de fapt problemele. decat la nivel de perceptie personala.
da, dar ştii de ultima găselniţă cu alea 90 zile pe OPT, de unemployment? Nu că se aplică neapărat, dar orişicât. În Ioropa (şi acum şi în Elveţia, că au semnat tratatul) măcar am statut mai de cetăţean şi nu trebuie să mai aplic pentru nici o viză, nu-mi trebe nici paşaport măcar.
Mă rog, nu astea sunt motivele principale.
Bitterness-ul meu este indeed la nivel de percepţie pesonală. Pur şi simplu nu îmi place de ei şi de mentalitatea lor, cu steagul lor cu tot.
piata muncii e tot reglementata de sus, pe caprarii, pentru elvetieni acel tratat nu a insemnat nimic, decat in sens negativ. de aia si l-au votat. tie in continuare nu ti se iau in seama cei 3 ani de vechime de post-doc.
poate ca ar sa citesti cu mare atentie ce inseamna de fapt acel vot, cauta pe website-urile lor oficiale. da, poti intra in Elvetia fara viza, dar piata muncii e reglementata in continuare de regulile vechi. nu vad nicaieri scris ca s-ar fi abolit ceva.
ci un bla bla clasic elvetian. atentie, ca e vorba de 7 ani intermediari etc etc.
măi, se poate, da’ io nu vreau să rămân in Elveţia pe vecie anyway.
la ce te gandesti? sau “wait and see”? vrei sa ramai in res/academia? sau ai planul elastic, dupa ce apare?
wait and see, academia/research, mi-ar place Anglia….
Ehe, are si Anglia belelele ei. Pt inceput, se pare ca preconditia pt a deveni secretar in mediul academic este sa fii cat mai ignorant si mai incompetent posibil. Par example, pana in momentul in care mi-am luat prima leafa nimeni nu a fost in stare sa-mi spuna exact care e salariul meu si cat vor fi taxele. Asta desi este o secretara doar pt grupul nostru de cercetare, alta care se ocupa de tot departamentul (asta are si o asistenta pe langa ea), unul care se ocupa doar cu achizitiile si inca una ce are treaba doar cu studentii. A, si mai este si o sarmana femeie care vine de doua ori pe zi sa spele cestile de cafea/ceai pe care le lasa toate lumea in bucatarie dupa pauzele obligatorii de la 11 si 4. Ca de, oamenii ocupati nu-si pot lua din timpul lor pretios cateva secunde sa-si clateasca singuri cescutele. De altfel, am adeseori impresia ca astia traiesc inca in evul mediu. Bunaoara saptamana asta vazui in ziar ca un anumit colegiu (hai sa-i zicem Wadham) cauta Full Time Butler!! WTF?
Ma astep sa pasesc intr-o zi intr-un birou si sa vad ca ei inca mai scriu cu pana de gasca.
Ce ma mai dispera este dorinta lor de a-ti pune un titlu in fata pt orice rahat. Pana si cand iti faci card la Tesco te intreaba ce titlu ai: Mr. Mrs, Dr, Sir, et fucking cetera.
Cu toate acestea imi place in Anglia mai mult ca in America, desi in USA am avut parte de un conducator de doctorat extraordinar (atat profesional cat si personal). E greu de spus exact ce e mai bine pt mine aici, dar e o alta mentalitate (ex. pauzele de cafea sunt sfinte, la fel si happy hourul in fiecare vineri); par in general mai relaxati decat americanii dar sunt si aici destui la lucru la ore tarzii din noapte.
Mister Dundee Porridge (Esquire):)
Si englezii cam fac pe ei in fata imigrantilor mai ales dupa valul nebun de polonezi (prin magazine vad/aud adeseori mai multi polonezi decat englezi). Totusi, daca lucrezi legal un an de zile in UK, primesti apoi automat drept de lucru permanent.
Mi s-a parut interesanta teoria tapirului despre diferentele de integrare.
In cercul meu cei din computer science sunt cei mai ‘integrati.’ Ca studenti, majoritatea sunt platiti prin diverse granturi (deci nu se streseaza cu TA-uri), bat lumea in lung si-n lat la conferinte (costurile le sunt acoperite din granturi), plus various other perks (depinde si de advisor, desigur). Dupa ce termina au un salariu de inceput ~90K daca merg in industrie. In alte departamente esti on your own cu totul iar dupa ce obtii patalamaua 50K e un salariu f bun, iar 70K exceptional. Diferenta de 20K e un salariu mediu pe economie (plus cateva mii)! Iar daca la 50K nu ai asigurare medicala buna esti in pom… Va asigur ca America se vede foarte diferit din pdv al unui comp-sci si, intr-adevar, majoritatea aleg sa ramana aici, mai ales ca sunt absorbiti in industrie cu mult mai putine dureri de cap decat altii.
Dar in general vorbind, constat cu uimire tendinta intorcerii acasa (sau in Europa) — si nu e din cauza recentei recesiuni, ci de vreun an-doi. Din grupul pe care l-am cunoscut eu aici, multi s-au intors sau planuiesc sa se intoarca fie acasa fie in Europa. Motivul intoarcerii e, in principal, stilul de viata de aici pe care unii il gasesc alienant (mai ales daca stai in suburbie, nu la oras) si, intr-o oarecare masura, mentalitatea. Multi prefera bani mai putini dar un stil de viata european, cu vacante de lungimi europene 🙂 si o libertate de miscare mai mare…
@Lica: you gave me hope 😀 — “full time butler” – bizar (si un pic dezgustator), de acord, but ROFL!
Sa stii ca treaba cu secretarele nu se limiteaza la Anglia. Eu am avut noroc (cu carul) dar am auzit horror stories all around.
…(am scris la tapiri de văd dublu: tapirul, tapirul@gmail.com, tapirul.net şi spam-word tapirul)…
Ne întoarcem deci la mentalităţi. Ce s-a întâmplat mai recent, însă, nu este recesiunea economică, ci deschiderea europeană pentru români. WE, lică, şi Alt.L, nu uitatţi că atunci când am plecat noi din Ro Europa era absolut inaccesibilă (sau, oricum, mult mai puţin accesibilă decât Ameirca). Sentimente de alienare şi cuie pe mentalităţile americane or fi exitat şi înainte, dar nu prea aveai ce face, şi mai bine le înghiţeai.
Eu am observat fenomenul pe forumurile de am participat sau creeat – forumul imed, vizuina tapirului, mai ales. După intrarea în UE brusc nu mai părea nimeni interesat de America, ăştita de discutau încă de USMLE şi “stepuri” (mă refer la medicinişti, evident), păreau un fel de dinozauri. Du-te la secţiunea “Cum pleci din tara” de pe imed (secţiune a cărei founding father eu sunt), şi vezi dacă mai discută cineva despre America.
PS WE, da, ai dreptate cu referendumul, Ro şi Bulgaria sunt încă în “tranziţie” cu integrarea deplină, permisele de muncă se obţin tot ca până acum.
The Free Movement of Persons Agreement is valid for nationals from Bulgaria and Romania as from 1 June 2009. Employees and service providers from these two countries will initially be subject to interim provisions however.
Once Protocol II has entered into force, Switzerland is permitted to impose restrictions on admission to its labour market for a maximum of seven years (until 2016). The cantonal authorities are responsible for ensuring that the working conditions and minimum wages that apply to the geographical area and professional sector are adhered to. Also, the quotas for admitting workers to the labour market will be increased annually. In addition to these provisions, Switzerland may apply the special safeguard clause (the so-called Ventilklausel) for a further three years until 2019.
De la 1 iunie, adică de mâine. Azi. Whatever. Să bem.
uite asa vreau sa imi iau o pisica, ca una din minions of basement:)
stie cineva vreun puiut de vanzare?
WE, poate ar trebui sa incerci la un shelter sau un petsmart… Am vizitat o prietena in Queens si am trecut din intamplare pe langa un fel de mini-shelter/pet shop si mi s-a rupt inima cand le-am vazut in custile alea… De la shelter o sa-mi iau si eu cand ajung in UK.
Bush a fost cel mai mare dezastru pt America din ultimii 20 de ani, urmat indeaproape de Reagan.
Ce nu ne omoara ne caleste? 🙂
pai da, ca am avut de ales intre Oregon State University and Virginia Tech. Daca alegeam Virginia Tech, acu’ eram intre aia 34 îmuşcaţi
si eu am ajuns in america cam cu trei saptamani inainte de “septembăr ilevăn” (bad timing e un understatement) si o sa ma intorc vara asta in europa… ce mi s-a parut cel mai surpinzator a fost ca m-am invatat relativ repede sa traiesc fara drepturi si sub totala supraveghere, fie ea doar birocratica (cine e international graduate student stie) — cred ca asta a fost partea cea mai traumatica aici, in the land of the free.
@alt l., sincer eu nu am simtit nicio supraveghere si am fost international grad stud. aia de la OIS ne-au tinut niste speechuri sa ne sperie, dupa care am fost aruncat in groapa cu lei: TA-ship si cursuri si inceput research-ul. mi-a fost clar de la inceput ce sunt si nu ma tine aici decat vrerea mea, asa ca am acceptat regulile jocului. true, era pe vremea lu clintonelu’. singura mea reactie a fost trecerea spre stanga politica:) intr-un an ascultam radio pacifica (adica, aia suparatii din Frisco:)). cu pacifica m-am calmat rapid, iar lu’ The Nation am zis ‘pa’ cand am citit un articol despre minunile agriculturii cubaneze. era deja 1999 si eu eram furios ca astia bombardau ca apucatii serbia. a, ala a fost un moment iar greu. ma uitam (inca, din 2003 am renuntat de tot) la CNN, hiperventilam de furie cand vedeam ce manipulare este, aveam si prieteni/colegi macedoneni/sarbi, astia parca erau apucati cu serbia comunista, in fine. dar eram si in focurile switch-ului de subiect, tot TA, cursuri in continuare (eram printre putinii apucati care inca luam 3 cursuri in anul 3 – ma forta advisorul sa iau toate exotismele de la CS), asa ca iar a trecut timpul.
imediat dupa sept 11, am simtit o racire, o retragere, am inghitit priviri urate pe strada caci nu arat ca un salvamarist californian. eram in OPT, normal ca am fost un pic stressat, dar iarasi, atat de multa munca aveam incat nu am mai dat atentie.
de ce zic toate astea: cel putin pe mine munca m-a ajutat mult sa trec peste multe. si acceptarea regulilor.
evident, mitocania celor de la granita, ce sa mai zic, am fost la INS imediat dupa ilevan ca sa mi se puna nu mai stiu ce stampila, stateau aia cu mana pe pistol, gata sa traga, ofiterul la care am nimerit a inceput sa urle la mine, ca asa urla el, s-a calmat dupa cateva latraturi caci eu eram f. placid si era cam penibil, fiind cu vreo 2 capete mai plavan decat el.
dar niciodata nu am vazut postere cu 3 ciori muscand din trupul sarmanei tarisoarei, nicaieri pe unde am fost in state. culmea, ca recent burger king a fost nevoit sa isi retraga un ad la protestele guvernului mexican, daca stii posterul ala cu wrestlerul pitic.
niciodata nu mi s-a reamintit zilnic ca sunt roman, recte sunt vinovat a priori. si nimeni nu a refuzat sa vorbeasca cu mine, chiar daca inca nu stiam sa vorbesc engleza americana ca ei. ba, din contra, am fost ajutat. si am fost aruncat la studenti americani, premezi, dupa prima luna! ei aveau rabdare cu mine!
si niciun ofiter de la granita nu s-a uitat la mine altfel pentru ca aveam pasaport romanesc, cum de ex. s-a uitat ianuarie asta granicerul de la eurostar. si nici bataie de joc nu a trebuit sa inghit, cum am inghitit in cizma italiana, ca pana nu i-am bagat green cardul nu a facut italianul nicio miscare in afara de netezirea parului.
si da!, ce e scris e sfant, caci chiar fara niciun drept tot puteam sa ii dau in judecata. nu ce am intalnit in ze good iurope, unde cica suntem integrati.
scuze ca m-am intins.
si da, bush a fost un dezastru. adica nu el personal – neaparat, ci administratia. care poarta o imensa parte din vina. adica, ajunsesera asa-zisii ‘liberali’ sa fie numiti tradatori de tara, numai pentru ca mai chitaiau cate o critica.
practic intreaga tara a fost fracturata in 2 de fosta administratie – dupa liniile politice. iar noi, fiind la baza piramidei, am simtit mai tare toata porcaria asta.
cali, fiind democrata, a fost poate mai ferita, desi daca te duci un pic in desert te cam lua frica. se crispau imediat ce auzeau vorba straina, dar ii inteleg dupa ce faceau din ei Fox-ul si CNN-ul. amintiti-va de isteria de la teveu, urlata in fiecare ora, zi de zi si intrerupta de “buy, buy, buy”.
i-au tinut astia in tensiune practic pana la Katrina.
oh, inteleg foarte bine ce zici 🙂
mie Fox mi-a bagat o groaza in oase pe care am domolit-o abia cand am renuntat la cablu :D. iti recomand documentarul “outfoxed”, daca nu l-ai vazut… chilling.
da, si eu am avut TA (altfel nici nu putea fi vorba sa ma sustin in scoala, adica sa fac iar un student loan cum am facut pt master si sa-l platesc pana la adanc batraneti…). si da, munca e un anestezic foarte eficace 🙂
trebuie sa precizez ca eu nu ma refeream la o supraveghere propriu-zisa (adica n-a stat nimeni la coltul strazii sa vada ce fac sau sa-mi intrebe vecinii daca sunt om bun) ci birocratica. de exemplu sistemul ‘sevis’ nu mi se pare normal. m-am simtit ca in Brazil (filmul lui Terry Gilliam)– dupa ce ca ei vor sa stranga informatii cat mai complete despre tine tot tu trebuie sa platesti costurile aferente 🙂
in plus, faptul ca toate aceste informatii sunt stocate pe un bar code (care ce-i drept e pus pe I20, nu mi l-a stampilat nimeni in frunte) imi dau o senzatie… neplacuta. nu am avut niciodata probleme la intrarea in tara dar am avut intotdeauna emotii desi nu am absolut nici un motiv! atata control si dezvoltarea unui sistem atat de eficient de tinut evidenta a sute de mii de studenti straini nu poate fi justificat numai de un nebun (care de altfel putea fi oprit daca le functiona sistemul). noi primim tot timpul emailuri care suna foarte dramatic si in care suntem avertizati sa nu ajungem ‘out of status’ pt ca nu am completat nu stiu ce hartie etc. alt exemplu: ma deranjeaza ca imi scrie pe carnetul de conducere ‘temp imgr’ (desi ca studenti noi nu avem statut de imigranti in principiu) de parca as avea libertate conditionata sau as fi dintr-o categorie periculoasa. in fine, lucruri mici, dar le simt ca pe niste pietricele in pantofi… nici nu stiu cum sa explic, e un feeling. am obosit sa ma simt cetatean de mana a doua (desi cred ca in unele parti din europa e si mai rau) si sa stau ca mielu sa nu zic nimic. poate sunt eu prea sensibila 🙂
e paradoxal, pentru ca altfel m-am atasat foarte tare de locuri si oameni de aici. si de altfel o sa plec pentru ca regulile lor ne-au facut imposibila sederea aici. am citit la un moment dat un articol in NYT in care autorul se mira de ineptia unui sistem care alearga dupa creiere si studenti internationali, ii sprijina prin fellowship-uri, TA-uri si GA/RA-uri sa-si faca doctorate si dupa aceea le pune cate bete-n roate poate ca sa nu-si gaseasca sau sa nu aiba drept de lucru…
acum, iarta-ma daca sunt indiscreta, dar de ce nu mai ai blog? te citeam (nu consecvent, recunosc) si intotdeauna aflam multe lucruri sau puncte de vedere interesante. in fine, daca e o intrebare prea bagacioasa, te rog ignora.
uite ca si eu m-am lungit ingrozitor. scuze.
“dar niciodata nu am vazut postere cu 3 ciori muscand din trupul sarmanei tarisoarei” — dumnezeule, unde ai vazut asa ceva???
posterul: in confederatia helveta, model de democratie, condusa de un partid de extrema dreapta (30% voturi), cu xenofobii federale, cantonale si locale. nu am stat 1 zi in tara aia, ci mai mult de 1 luna (pus cap la cap) si cum e suf. de mica, am vazut suficient ca sa ma intoarca upside-down. iti mai zic daca vrei, da’ nu aici, ca nu vreau sa il descurajez pe tapir. sper ca el sa aiba o experienta mai buna decat mine.
de fapt, din toate tarile europene pe unde am haladuit, singura (vestica) unde m-am simtit confortabil a fost spania. malta nu se pune – e o insula (hai, 3):) si anglia mi s-a parut ok, desi am stat putin si nu pot sa zic ceva coerent.
criteriul meu e simplu: cum se poarta localnicii cu tine cand esti neajutorat si nu prea stii limba/accentul/stilul tarii respective. iti dau cu tifla sau te ajuta? incearca sa comunice sau se uita pe fereastra? se uita in ochii tai sau cu coada ochiului la tine?
apoi: cum este customer service? sunt profesionisti, sunt sufletisti, dar cam bezmetici, sau sunt putori care incearca sa profite de sistem?
codul: hehe, sa vezi codul si banda magnetica de la GC, cred ca au stocat acolo si vietile anterioare. da, au devenit isterici pentru ca nu au facut o reforma a sistemului lor. la mine scria “non-immigrant alien”:), adica si mai misto. meh, le-am zis ceva neaos si i-am lasat in pace. sistemul de imigratie nu prea a mai fost reformat demult, aminteste in multe privinte de ala din filmele mute cu Charlie Chaplin:)
blogul lu moa: am zis ca e momentul de “basta”. a fost o experienta interesanta, but i have to move along. distanta geografica trebuie sa fie regasita, la scala, si in alte tipuri de distante. asa ca mi-am golit taraba.
cu temp immigr. de fapt chestia e ca tu cam tre sa pleci dupa shtudii. de fiecare data cand intri, granicerul te poate refuza daca are motive sa creada ca tu vei sta peste timpul scris in I20. asta e regula, scrisa negru pe alb. de aceea exista acea fereastra a OPT – ca tu sa iti gasesti o firma, dupa care firma face pt. tine viza de munca etc.
cred ca o sa il schimbe, obama e f. constient de importanta cercetarii si universitatilor. imediat ce a venit a dat acea injectie in sistemul NIH, ca sa ii tina pe linia de plutire vreme de 2 ani.
reforma unui sistem imigrational atat de mare si greoi, cu isteriile sale si cu problemele dinspre mexic (mai ales acum), se face greu. sunt lobbies, interese, draci, laci, tre sa faci in asa fel incat sa nu ii dai pe aia afara si nici sa nu il panichezi pe fermierul din iowa ca vine sancho panza peste el. bush a facut jaf in toate domeniile, unul nu i-a scapat. acum vad ca obama incepe sa se apuce de sist. medical – pentru americani asta e mai prioritar. si americanii il voteaza, nu?
multumesc de raspuns.
o precizare numai: ‘temp immgr’ scrie pe carnetul de conducere, nu pe I20 (da, e corect sa existe niste reguli si sa fie respectate — de ex. daca ti-a expirat I20-ul sau nu-ti gasesti de lucru dupa OPT e normal sa nu te mai vrea aici sa tai frunza la caini — ma rog, e normal dupa regulile noi, altfel ei se mandresc ca America e cladita de imigranti veniti la noroc). in plus, carnetul trebuie sa ti-l reinnoiesti la fiecare 9 luni chiar daca I20-ul ar fi valabil inca 3 ani sa zicem… si e ciudat, pt ca daca iti expira I20/OPT-ul esti bun de expulzat oricum si nu te mai poti misca legal deloc iar in codul de pe carnet intra si informatiile de pe I20, deci la o verificare le citesc oricum, nu vad de ce mai e nevoie sa si scrie temp immgr. (cu rosu!). dar vad ca devin chitibusara… si nici nu vreau sa abuzez si sa insist pe tema asta, am vrut doar sa (ma) explic.
pai, chiar daca nu mai ai blog, probabil ca o sa te citesc pe alte bloguri pentru ca am vazut ca avem o lista de vizite comuna 🙂
elf, zi, zi, că nu mă descurajez. E prea târziu oricum (săptămâna asta semnez contractul de apartament, îl scanez şi îl trimit).
zic şi eu ca Alt.L, nici eu nu mă refer la experienţele mele personale, nu astea au influenţat în mod major impresia mea despre americani şi america. Experienţele mele au fost oarcum liniare anyway iar în plus, eu sunt total imun la media, pur şi simplu pentru că nu o urmăresc. Nu mai am cablu de un an şi ceva, dar şi când am avut, nu mă uitam la canalele de ştiri. Am avut discuţii lungi cu alţii că de ce e important să fii “informat” – am zis că pentru mine determin singur ce e important. Aşa că percepţia mea nu a fost influenţată nici de media. Asta cu, vorba lui Andrieş, “d’aia nu citesc ziare, d’aia nu mă uit la televizor” e veche, cam de pe vremea lui Emil Constantinescu. Îl tachinez io pe cerbu că este foxizat şi oreilyzat, dar de fapt habar nu am nici ce zice CNN-ul nici Fox. Am mai auzit argumentul că eu sunt aşa bitter pe America din cauza experienţei mele în mediu academic – nu prea cred că e aşa. Din nou, impresiile mele mi le-am făcut altfe; în academia de aici din Oregon, pe lângă exasperările stricte legate de comitet şi dizertaţie, nu am avut experienţe negative.
Treaba cu posterul cu ciorile – păi eu cred ca ăsta e unul din cuiele mele majore pe America, ca simptom, această imensă ipocrizie (vezi şi “affirmative action” şi “political correctness”). Ciorile care mănâncă ţărişoara şi pericolul imigrantului care vine şi îi outsource pe americani există în capul fieştecărui american (mai mult sau mai putin conştientizat), în diferite grade, dar nu are nimeni curajul să o spună franc. Asta mă scoate totalmente din pepeni. Din nou, nu am avut experienţe personale marcante, dar întreaga atmosferă, toată mentalitatea asta de buncăr (care include şi ce ziceţi voi, sistemul imigraţional în sine), nu le mai suport. De asta pe termen lung prefer putoarea care încearcă să profite de sistem (dar măcar ştiu că e putoare) decât pe ăla zâmbitor dar bătut în cap care mă tratează ca pe un downian. Evident că pe termen scurt mă enerveaza putoarea. Şi mai e ceva, la americani mă irită incompetenţa crasă, odată ce i-ai scos din pătrăţica lui îngustă. Nu’ş cum e în Europa, dar măcar în România ştiu că funcţionarul ştie mai multe decât dă de înţeles (pentru că e putoare), dar dacă ungi cum trebuie unde trebuie, informaţia poate veni mai completă. Poate mă înşel. Şi mă mai enerveaza multe aici, da’ ăsta e subiect de post separat.
Am remarcat un fenomen destul de interesant, deşi e departe de a putea fi generalizat. Am cunoscut (şi cunosc) un număr de oameni (prieteni apropiaţi sau cunoscuţi virtuali) care au avut experienţă americană, dintre care o parte s-au întors în Europa. Cei ce s-au integrat cel mai rapid, şi au cele mai puţine cuie pe America, sunt cei ce au venit aici ca rezidenţi de medicină, cu USMLE et comp. Mai sunt cei ca mine care au venit in academia şi vor să continue în academia, şi încă un grup, veniţi în academia dar mutaţi apoi in industrie. Ei bine, reacţiile lor sunt oarecum asemănătoare, within each group. Cei mai bitter sunt cei ca mine (cu excepţii, evident, precum WE, care nu pare a fi aşa de bitter pe America, sau este pe alte considerente), şi cei mai integraţi sunt medicii. Nu ştiu exact care e cauza, dincolo de o banală coincidenţă. O posibilă teorie este aceea a lui “buffer zone” – cei veniţi pe rezidenţiat au fost buffered şi financial (au început din start cu un salariu la care eu pot doar să sper să îl am, ca postdoc, după opt ani de studiu şi foame), şi … cum să zic… ceea ce Bourdieu denumea “symbolic capital“. Ca rezident aveai deja un statut egal dacă nu mai mare cu cel cu care plecaseşi din ţară. Asta îţi oferă o zonă de protecţie şi de je m’en fiche mai mare. Plus, aveai un statut. Şi mai este şi efectul anestezic al muncii. Mă frapează totuşi cum toţi rezidenţii/medici pe care îi cunosc sunt aşa de extrem de integraţi, american dream come true, don’t shit on America. O teorie corolară este că acest grup a avut un morcov-momeală mai mare şi mai suculent, şi de aceea sistemul i-a prins mai repede. Şi mai e ceva, odată luat un rezidenţiat în America devii cam dependent de America, ai investit atât de mult, ai învăţat un sistem, e greu să vrei să o iei de la capăt în altă parte. Cu un PhD ai (le nivel de percepţie cel puţin) o mobilitate mai mare.
Studenţii, în schimb, au venit în general la un statut mai mic, la foame mai mare, şi la morcov-momeală mai pirpiriu. Asta ar explica de ce nu sunt aşa de în limbă pentru america, dar nu prea explică de ce sunt aşa de porniţi împotriva ei. Poate că experienţa academică te face mai reflexiv şi lipsa de buffer te face mai senzitiv. Sau poate că a existat un selection bias de la început, cei ce s-au dus spre academia fiind deosebiţi din start de cei ce s-au dus spre medicină (mă refer, evident, la cei cu background de medicină din România). Între academici cunosc destui care s-au săturat si au şters-o în Europa, în diverse ţări, şi toţi îmi spun că e mult mai bine acolo. Nu la nivel de politică (aia cred ca interesează prea potin pe mulţi dintre ei), nu la nivel de experienţe singulare şi circumscrise în timp (experienţa cu un vameş de exemplu), ci la ce denumea lică mai sus, “stil de viaţă.”
asa e, Clinton a zis in speech-ul ala istoric “we are a nation of immigrants”. dar, vezi tu, caile lor ferate s-au facut cu chinezi. cum am mai spus la inceput: america are o atitudine imperiala. neinteresata de cine vine, atat timp cat pune osul sa munceasca. prima generatie va fi cam stoarsa (dealul asta ti se pune in fata din prima), dupa care, generatiile urmatoare sunt deja “absorbite” in the melting pot.
carnetul de sofer este dat de stat si nu de federali, de aceea e posibil sa fie conflicte intre ce scrie pe el si ce scrie pe I20. la mine, de ex. nu scria nimic, parca. si culmea, expira dupa ce imi expira OPT-ul si viza de munca, respectiv.
expulzarea se face numai 1. dupa 3 luni dupa ce overstayed si 2. numai dupa ordinul judecatorului. de multe ori judecatorii sunt lenienti, stiu romani care au scapat tocmai judecatorului, si mai dau o sansa omului sa aplice pentru nu stiu ce extensii. judecatorul gandeste asa: omul asta nu a intrat niciodata in conflict cu legea, si-a platit taxele, munceste, de ce sa il arunc? exista vreo portita prin care pot sa il strecor? c’mon! INS-ul ar putea sa mai faca inca 3 processing centers pe oras, numai dupa cati mexicani si alti sud-americani stau la Home Depot in parcare. crezi ca aia au acte? culegatorii de mere din New Hampshire crezi ca au acte? e atat de ridicol, incat INS-ul se uita in alta parte si tot guvernul le trimite un fel de basic medical assistance. Chinatown-cati crezi ca sunt in regula?
cu scolile au vrut sa faca pe nebunii si rezultatul e ca incep sa piarda oameni valorosi. or sa isi revina in simtiri, sau se vor duce de rapa, their choice.
pi asta e altă treabă care mă enervează, pe culegătorul de mere fără acte îl priveşte cu ochi blajini, dar pe mine care vin cu ceva mai mult creier şi pot face mai mult decât cules de mere mă pune să sar prin atâtea cercuri. Atitudine imperială asta aşa e. Pe coolies îi accepţi superior că ai nevoie de ei (mare nevoie). Nu prea mă încălzeşte că mi se spune în faţă din prima. Iar să trec prin lenienţa judecătorului, asta m-ar umili şi mai tare. Nu am venit să fur, vreau să fac o muncă cinstită, la compeţitie cu alţii (dar la competitie pe ce ştiu, nu pe ce scrie în paşaport), şi ca să obţin asta trebuie să mă căciulesc la judecător şi să rămână ulterior ideea că mi s-a făcut o favoare? – thanks, but no thanks.
ştiu, ştiu, ştiu, o să îmi spui că şi în Europa e la fel, dacă nu mai rău (deşi de când cu intrarea în UE măcar pe hârtie nu te mai pot descrimina), dar în cazul ăsta în Europa am, măcar, avantajul că sunt mai aproape de casă şi că traiesc într-o societate care apreciază frumosul, şi că în general au un stil de viaţă cu care rezonez mai bine.
@tapirule, una este rasismul helvet – cum adica o tara sa fie facuta “cioara”, cine sunt pana la urma taranoii aia yodelitori?- si alta e frica de outsourcing.
si nu sunt deloc bitter pe US. cum pot fi bitter pe US, cand aici m-am format? da, este rasism si aici, hehe!, dar nu ce e in europa, ipocrizia aia neteda. negrii sunt rasisti, ok? albii sunt rasisti. chinezii sunt rasisti. fiecare natie e rasista mai mult sau mai putin.
dar functionam impreuna. facem misto unul de altul, dar putem fi si prieteni.
ei, si inca o diferenta, eu in romania nu am dat spaga. m-am invartit ca un…intr-o caldare, pana in 1994 am realizat ca nu mai e de stat, in 1995 mi-am dat testele, in 1996 eram aici. simplu!
si crede’ma ca esti primul pe care il vad atat de pornit impotriva statelor unite din interior, ca grad student. si cunosc ceva oameni, de diverse nationalitati. veniti mai devreme sau mai tarziu decat mine. nu pot sa zic ca vor spune ca sunt in rai, dar si-au facut un drum. prietenul meu chinez, hong-wei, a venit ca vai de mama lui, acum are labul lui la ucla. a venit in 1997. o amica sarboiaca are lab in Boston. un amic brazilian are firmulita lui. altul, sud-african lucreaza pentru SPSS, parca. al roman, prieten de mult, are bani de la americani si chinezi sa le studieze macacii. un altul e senior software in Chicago. altul, care mi-a fost si student in Romania, are un lab in Canada.
ziceai de bani. da, am fost platit cu 100% TA-ship, dar eram 2, iar cu F2 nu ai voie sa muncesti. in plus, am si platit niste cursuri pentru sotia mea, la nivel de masterat la mine la univ., care nu e tocmai ieftina. mai putin e drept, caci deja eram “staff”, dar tot a durut la portofel.
am inghitit, am scrasnit din dinti, am injurat, capul intre umeri si baga tare ca sa ies cat mai repede din postdoc si sa iau real job (mai tii minte ce iti sugeram acum cateva luni?). ok, asta a fost calea mea, nu pot sa spun ca este panaceu, nici macar generalizabila. dar multi am vazut ca au facut la fel. si sunt ok.
treaba e ca nu sunt sforar in genul romanesc si nici “rotund si alunecos” tot in genul romanesc. si am fost invatat – prost!, sa cred in ceea ce zic. i mean what i say, i say what i mean. asta, cand nu ma prostesc, evident:) sunt, asadar, relativ rigid si un pic stahanovist, comparand cu modul romanesc de a fi. dar aici nimeni nu mi-a pus calusul in gura sa tac ca nu inteleg, ca sunt prost etc. am fost incurajat, de fapt, sa spun ceea ce gandesc. si sa brainstorm.
asadar, cum pot fi bitter pe tara asta?
nu e perfecta, departe de asa ceva, dar ii sunt recunoscator. ceea ce nu prea pot spune despre tara in care m-am nascut, care mi-a spus pe atatea voci si de atatea ori: “nu avem nevoie de tine”. astia au zis: “ba avem nevoie de tine”. si asa a si fost.
am ajuns in elvetia, pe un job – sus! si in fiecare zi imi aminteau ca sunt roman. in fiecare zi cautau sa ma puna jos in bunul stil al “project managerilor”, care, apropo, vor distruge cercetarea daca nu se va renunta la ei. in mintea lor ingusta, ei ziceau ca mi se face o favoare. au facut in asa fel in acte incat scala era cea de postdoc, eu facand dealul cu seful ca va fi la nivelul de associate prof – grupul meu etc. abia dupa scandal au schimbat scala si drept represalii “mi-au uitat dosarul” 2 luni. nu bat campii, nu mananc ce nu trebuie, spun adevarul, am mailuri peste mailuri.
invata repede germana, cat poti, ca sa iti fie cat mai usor acolo. cam asta e tot ce pot sa iti mai zic.
stai domnule, cine te pune sa overstay? ala de care zic era un bucatar care lucra fara drept de munca etc.
esti cazul lui? poti aplica pt. OPT, pt viza de munca, pt green card.
am incercat sa tot explic de cercurile astea: idiotii de bushies, care urau tot ce era universitar, au complicat totul.
te discrimineaza in europa de nu ai aer. atentie, ca elvetia nu este europa, este…ce vrea muschii ei. aia atat de avansati mental sunt incat au lasat femeile sa voteze…in anii ’70. cauta singur si vezi daca gresesc.
societate care apreciaza frumosul?:) ok. asa sa fie.
au un stil de viata cu care crezi ca vei rezona. caci inca nu ai trait acolo, nu ai avut job ca sa vezi cum e.
inca o data: dupa postdoc elvetienii te dau afara fara mila.
dar ce e important este: sa nu patesti nimic din ce am patit eu, sa iti fie numai bine si sa ajungi sa faci ceea ce iti doresti. asta conteaza. restul, sunt interpretari, filtrari, subiectiv torential. a, incearca sa nu iti tai toate legat. cu aici. just in case.
O iau invers.
să overstay nu te pune nimeni, dar nu asta e ideea, ci punctul de pornire, faptul că au politica lui overstay to start with. Şi restul politicilor imigraţionale cum bine zici, au fost tâmpizate de bushişti.
Elf, tu vorbeşti despre career building (foarte convingător şi foarte la obiect), dar pe mine, repet, nu asta mă deranjează aici. Am tras până acum şi ştiu că pot să mai trag şi sa ajung si eu ajuns, career wise. Am un MD pe care îl pot confirma şi aici relativ uşor, am un PhD, nu asta e problema. Ăia de la Yale trăgeau de mine, şi cum zicea profa mea, Yale is good currency, puteam să mă lansez ulterior mai rapid. Poate a mers mai încet decât m-am aşteptat iniţial dar, din nou, nu asta e problema mea. Pe scurt, io sunt bitter pe america nu din cauză de carieră sau necarieră, şi nu din cauză de experienţa mea la OSU. Pe de altă parte, nu am de ce să fiu recunoscător americii, şi nu i-aş fi fost nici dacă m-aş fi realizat profesional aici. Ce am realizat şi ce voi fi realizat, am realizat eu cu munca şi creierul meu, ei au oferit doar contextul.
Foarte posibil să fiu dezamăgit şi în Europa, dar din ce am văzut (foarte puţin), din ce îmi spun alţii ca mine (scârbiţi de ameirca şi ajunşi în Europa), şi din ce îmi spune gut feeling, sper să fie mai bine. Cum am mai zis, măcar sunt mai aproape de casă şi într-un loc mai divers şi mai pe gustul meu.
Uite ar fi interesantă o reacţie de la manolo, care a avut parte de experienţa inversă, masterat în Italia şi doctorat acum aici în Florida. Dar şi el zicea că – career aside – e mai fain de trăit în Europa.
PS: după doctorat mă dau şi americanii afară la fel de fără milă.
nu te dau! ai opt-ul. si chiar H1B, daca te misti f. repede.
il cred pe manolo ca e mai fain de trait in italia, decat in florida, unde, in afara de miami, nu prea are rost sa stai.
nu prea mai inteleg de ce esti bitter pe america, da’ in fine.
si politica lu overstay o au si europenii, what’s the difference? ca astia chiar aplica legea, iar ailalalti doar cand li se scoala? nu l-au dat afara romanii pe un roman (basarabean) ca overstayed his visa? l-au trimis pachet la chisinau. asa ca…iar nu vad care sunt de fapt problemele. decat la nivel de perceptie personala.
da, dar ştii de ultima găselniţă cu alea 90 zile pe OPT, de unemployment? Nu că se aplică neapărat, dar orişicât. În Ioropa (şi acum şi în Elveţia, că au semnat tratatul) măcar am statut mai de cetăţean şi nu trebuie să mai aplic pentru nici o viză, nu-mi trebe nici paşaport măcar.
Mă rog, nu astea sunt motivele principale.
Bitterness-ul meu este indeed la nivel de percepţie pesonală. Pur şi simplu nu îmi place de ei şi de mentalitatea lor, cu steagul lor cu tot.
piata muncii e tot reglementata de sus, pe caprarii, pentru elvetieni acel tratat nu a insemnat nimic, decat in sens negativ. de aia si l-au votat. tie in continuare nu ti se iau in seama cei 3 ani de vechime de post-doc.
poate ca ar sa citesti cu mare atentie ce inseamna de fapt acel vot, cauta pe website-urile lor oficiale. da, poti intra in Elvetia fara viza, dar piata muncii e reglementata in continuare de regulile vechi. nu vad nicaieri scris ca s-ar fi abolit ceva.
eu nu vad nimic aici scris despre munca:
http://www.personenfreizuegigkeit.admin.ch/etc/medialib/data/fza/stellungnahme_br.Par.0002.File.tmp/20090208_br_stellungnahme_fr.pdf
ci un bla bla clasic elvetian. atentie, ca e vorba de 7 ani intermediari etc etc.
măi, se poate, da’ io nu vreau să rămân in Elveţia pe vecie anyway.
la ce te gandesti? sau “wait and see”? vrei sa ramai in res/academia? sau ai planul elastic, dupa ce apare?
wait and see, academia/research, mi-ar place Anglia….
Ehe, are si Anglia belelele ei. Pt inceput, se pare ca preconditia pt a deveni secretar in mediul academic este sa fii cat mai ignorant si mai incompetent posibil. Par example, pana in momentul in care mi-am luat prima leafa nimeni nu a fost in stare sa-mi spuna exact care e salariul meu si cat vor fi taxele. Asta desi este o secretara doar pt grupul nostru de cercetare, alta care se ocupa de tot departamentul (asta are si o asistenta pe langa ea), unul care se ocupa doar cu achizitiile si inca una ce are treaba doar cu studentii. A, si mai este si o sarmana femeie care vine de doua ori pe zi sa spele cestile de cafea/ceai pe care le lasa toate lumea in bucatarie dupa pauzele obligatorii de la 11 si 4. Ca de, oamenii ocupati nu-si pot lua din timpul lor pretios cateva secunde sa-si clateasca singuri cescutele. De altfel, am adeseori impresia ca astia traiesc inca in evul mediu. Bunaoara saptamana asta vazui in ziar ca un anumit colegiu (hai sa-i zicem Wadham) cauta Full Time Butler!! WTF?
Ma astep sa pasesc intr-o zi intr-un birou si sa vad ca ei inca mai scriu cu pana de gasca.
Ce ma mai dispera este dorinta lor de a-ti pune un titlu in fata pt orice rahat. Pana si cand iti faci card la Tesco te intreaba ce titlu ai: Mr. Mrs, Dr, Sir, et fucking cetera.
Cu toate acestea imi place in Anglia mai mult ca in America, desi in USA am avut parte de un conducator de doctorat extraordinar (atat profesional cat si personal). E greu de spus exact ce e mai bine pt mine aici, dar e o alta mentalitate (ex. pauzele de cafea sunt sfinte, la fel si happy hourul in fiecare vineri); par in general mai relaxati decat americanii dar sunt si aici destui la lucru la ore tarzii din noapte.
Mister Dundee Porridge (Esquire):)
Si englezii cam fac pe ei in fata imigrantilor mai ales dupa valul nebun de polonezi (prin magazine vad/aud adeseori mai multi polonezi decat englezi). Totusi, daca lucrezi legal un an de zile in UK, primesti apoi automat drept de lucru permanent.
Mi s-a parut interesanta teoria tapirului despre diferentele de integrare.
In cercul meu cei din computer science sunt cei mai ‘integrati.’ Ca studenti, majoritatea sunt platiti prin diverse granturi (deci nu se streseaza cu TA-uri), bat lumea in lung si-n lat la conferinte (costurile le sunt acoperite din granturi), plus various other perks (depinde si de advisor, desigur). Dupa ce termina au un salariu de inceput ~90K daca merg in industrie. In alte departamente esti on your own cu totul iar dupa ce obtii patalamaua 50K e un salariu f bun, iar 70K exceptional. Diferenta de 20K e un salariu mediu pe economie (plus cateva mii)! Iar daca la 50K nu ai asigurare medicala buna esti in pom… Va asigur ca America se vede foarte diferit din pdv al unui comp-sci si, intr-adevar, majoritatea aleg sa ramana aici, mai ales ca sunt absorbiti in industrie cu mult mai putine dureri de cap decat altii.
Dar in general vorbind, constat cu uimire tendinta intorcerii acasa (sau in Europa) — si nu e din cauza recentei recesiuni, ci de vreun an-doi. Din grupul pe care l-am cunoscut eu aici, multi s-au intors sau planuiesc sa se intoarca fie acasa fie in Europa. Motivul intoarcerii e, in principal, stilul de viata de aici pe care unii il gasesc alienant (mai ales daca stai in suburbie, nu la oras) si, intr-o oarecare masura, mentalitatea. Multi prefera bani mai putini dar un stil de viata european, cu vacante de lungimi europene 🙂 si o libertate de miscare mai mare…
@Lica: you gave me hope 😀 — “full time butler” – bizar (si un pic dezgustator), de acord, but ROFL!
Sa stii ca treaba cu secretarele nu se limiteaza la Anglia. Eu am avut noroc (cu carul) dar am auzit horror stories all around.
…(am scris la tapiri de văd dublu: tapirul, tapirul@gmail.com, tapirul.net şi spam-word tapirul)…
Ne întoarcem deci la mentalităţi. Ce s-a întâmplat mai recent, însă, nu este recesiunea economică, ci deschiderea europeană pentru români. WE, lică, şi Alt.L, nu uitatţi că atunci când am plecat noi din Ro Europa era absolut inaccesibilă (sau, oricum, mult mai puţin accesibilă decât Ameirca). Sentimente de alienare şi cuie pe mentalităţile americane or fi exitat şi înainte, dar nu prea aveai ce face, şi mai bine le înghiţeai.
Eu am observat fenomenul pe forumurile de am participat sau creeat – forumul imed, vizuina tapirului, mai ales. După intrarea în UE brusc nu mai părea nimeni interesat de America, ăştita de discutau încă de USMLE şi “stepuri” (mă refer la medicinişti, evident), păreau un fel de dinozauri. Du-te la secţiunea “Cum pleci din tara” de pe imed (secţiune a cărei founding father eu sunt), şi vezi dacă mai discută cineva despre America.
PS WE, da, ai dreptate cu referendumul, Ro şi Bulgaria sunt încă în “tranziţie” cu integrarea deplină, permisele de muncă se obţin tot ca până acum.
De la 1 iunie, adică de mâine. Azi. Whatever. Să bem.
uite asa vreau sa imi iau o pisica, ca una din minions of basement:)
stie cineva vreun puiut de vanzare?
WE, poate ar trebui sa incerci la un shelter sau un petsmart… Am vizitat o prietena in Queens si am trecut din intamplare pe langa un fel de mini-shelter/pet shop si mi s-a rupt inima cand le-am vazut in custile alea… De la shelter o sa-mi iau si eu cand ajung in UK.
dar daca as tine neaparat sa-mi cumpar 🙂 mi-as lua una de-asta, ca un leutz: http://icanhascheezburger.files.wordpress.com/2008/06/funny-pictures-cat-paper-ball-recession.jpg
ps. Am avut in Ro un basement cat, gasita pe strada cand era mica-mititica, si mi-a dominat lumea 16 ani si jumatate…
great idea! azi petsmart/co scrie pe mine (nu stiu unde sunt shelteruri). banui ca o sa dormim pe pres in seara asta:)
This is how you know you are a cat person indeed 🙂
Sa ne spui si noua despre pisoi.
Era o caricatura in New Yorker cu el si ea dormind fiecare pe o margine de pat, gata sa cada, si pisica latita comod pe mijloc…