hang

din fericire oamenii zilei de azi nu numai că nu s-au oprit din a crea muzică, dar nu s-au oprit nici din a crea noi instrumente muzicale.
azi vară am avut o revelaţie; am descoperit un nou instrument muzical. un instrument muzical care părea că vine dintr-un trecut imemorial şi de undeva de departe. are un iz uşor tibetan, cu un sunet ca o ploaie într-un templu budist.
ascultaţi (click pe chestia de mai jos):
http://tapirul.net/media/Well Hang.mp3
prima dată m-am întâlnit cu instrumentul în viena, pe stradă. era în poala unui muzicant ambulant, absorbit de muzica sa şi indiferent la lumea care nu se oprea să il asculte. a doua oară s-a intâmplat în berna, pe terasa clădirii guvernului, terasa care dă spre râu. alt muzicant ambulant, care însă performa pentru publicul său, în câteva limbi la rând (germană, franceză, apoi a dat-o şi pe engleză auzind şuşotelile mele cu toshiko). un trubadur care ne spunea poveşti, poveşti nu ştiu cu ce, şi nici nu contează
instrumentul arată cumva ca un ceaun pus cu fundul în sus. la el se cântă bătând uşor cu mâinile şi degetele. este uimitor câte note poţi obţine doar variind poziţia şi forma degetelor, forţa de lovire, dacă loveşti cu vârful degetelor sau cu toată palma

zilele trecute am avut adevărata revelaţie; după o căutare decisă pe internet (am inceput cu “musial instruments” pe wikipedia), am aflat: instrumentul (numit “hang”, hang însemnând “mână” în elveţiana berneză) a fost inventat chiar aici în berna, nu mulţi ani in urmă – în 2001 mai precis.

nu se construieşte decât în berna, şi doare de către cei doi care l-au imaginat, proiectat, şi construit. este extrem de greu de obţinut.
dar există deja virtuozi ai instrumentului: manu delago de exemplu, dante bucci , davide swarup…

10 thoughts on “hang

  1. Deci… sanchi, zic. Sunetele alea luuungi… de orgă… le scoți din ceaun?
    Lesee… zic, lesee, nu son presee, nu son fatighee, zic.
    În altă ordine de idei, vreau și eu playeru’ ăla de mp3 – dacă nu e ceva secret nuclear/pe bani grei.

  2. Ma, nush cu sa zic, dar am vazut o chestie aproape identica (mult mai putin finisata) in Africa, in Zambia mai precis. Suna aproape la fel. Aia o foloseau de cand se stiau ei.
    Oricum, mi s-a parut geniala.

  3. păi creatorii s-au inspirat din multe instrumente, inclusiv instrumente din africa.
    oricum, instrumentul din care se inspiră cel mai mult este steelpan-ul carribean

    s-au mai inventat şi altele, de exemplu hank drum, care este facută dintr-o butelie de propan (şi sună incredibil de delicat)

    hang-ul este însă mult mai complex în tonalităţile obţinute, şi a fost creeat şi perfecţionat în mod ştiinţific.

    e în scală pentatoică, apropo.

  4. Merseac de linc, zic.
    Pentatoică, zici?

    Era să zic ceva… da’ nu e cerbu’ p-aici, să mă susțină.
    Jos cu creația și perfecționarea științifică!
    Trăiască și înflorească dictatura proletariatului liber… în frunte cu…

    Altfel… da, sună frumos. Tot nu crez că sunetele alea lungi ies din ceaun… bate-mă, chinuie-mă… nu crez! 🙂

  5. pentatoNică, evident. mă luară tastele pe dinainte. cu scala pentatonică nu-i de glumă, cică creeru’ nostru o înţelege mai natural. ne demonstrează şi Bobby McFerrin, în modul lui absolut original.

    acu’ stau eu şi te întreb, ce e ştiinţa? pe ce se bazează ea? – păi pe observaţie. deci în esenţă “proletariatul liber” (tradiţia în cazu’ instrumentelor muzicale, nu cam asta ai vrut să zici?) tot pe empiric se bazează, pe observaţie îndelungată şi modificare migăloasă şi iar observaţie. numa’ că ştiinţa o face mai condensat (în timp) şi de aia tre’ să o facă mai organizat. sau formalizat, cum îi place ei, ştiinţei, să se laude.

    hang-ul ăla are o grămadă şi de artă în el. acordarea sunetului se face la ureche, pe intuiţie, etc – explică ăia dacă citeşti articolele ălora.

    iar de sunat chiar sună aşa, nu crezi iutubu’ crede-mă pe mine, am auzit cu urechile mele – de aia mi-a şi atras atenţia prima dată

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *