la iernat

mi-am trimis supraviețuitoarele la iernat. le-a tuns, le-am pigulit – am dat jos jumătate de găleată de frunze. tunse și frumoase, le-am dus în beci, unde au temperatură constantă și un pic de lumină, și unde așteaptă primăvara. lujerii tunși (vreo 20), i-am pus în apă; dacă se prind îi pun în grădină la primăvară. care grădină, da, e curățată și ea. cu bulbi de lalele îngropate de-alungul gardului. văz că turcul nu a venit să-și curețe jumătatea de grădină – dacă nu apare în primăvară, îmi iau jumătatea înapoi halelalte flori, kalanchoe, le-am băgat în sufragerie, înfrățite cu bananierul (care are trei pui deja, doi mai mari și unul mic-mic care sper că s-a prins – ăilalți doi tot de la câte unul mic-mic așa au pornit). sper să-i…

Read more

copii

ce-mi place mie în Elveţia – în Berna cel puţin – este că îmi aminteşte de copilărie; lângă blocul meu – într-un cartier liniştit, aşa de liniştit ca aici vin şcolile de şoferi să practice cu învăţăceii – e plin de chirăială de copii ieşiţi afară la joacă; ieşiţi neorganizat, fără părinţi, însotitori, agendă, plan de acţiune şi alte prostii cum ies copiii în America; pur şi simplu la joacă, cu triciclete, trotinete, păpuşi, cretă şi desene pe asfalt; e şi un parc de joacă între blocul meu si celălalt, cap la cap, unde au masă de tenis, căsuţă în copac cu funii, groapă de nisip şi mini-teren de fotbal, lung de şase metri şi lat de trei, cu porţi ca la hochei. az’ vară am fost eroul unor puştani…

Read more

“mai adânc, sandule, mai adânc!”

… aşa striga, ascuţit, madam Rădulescu de la balconul etajului patru către soţul domnul Rădulescu, un domn mai degrabă firav şi agitat, care nu prea putea săpa mai adânc deoarece domnul Rădulescu era, în medie, mai uşor ca lopata şi drept urmare şi dacă se suia pe ea nu prea se înfigea mai adânc. eu eram coleg de clasă, de la clasa întâi până într-a opta, cu fata lor, Georgiana, singura fată din generaţia mea şi cea de după mine (io zis şi Chitinoţ, Sandi, Dragoş, Niculae, Danezu, Ceaceari, Bobiţă zis şi Bubanu, Adi Petre, fraţii Busuioceanu şi alţii) şi prin urmare crescută băieţeşte, cu fotbal, indieni şi caoboi şi jocuri de’a nemţii. îmi aduc aminte vag că în clasa întâia Georgiana cobora dimineaţa de la etajul patru la mine…

Read more


pe jos prin berna

pe jos, prin berna, sunt foarte multe pietricele. rămase de astă iarnă (“astă” nu în sensul de “trecută”, ca nu a trecut încă, ci mai degrabă “această”) de când oraşul arunca dimineaţa câte un strat proaspăt de pietricele peste zăpada proaspăt căzută peste noapte şi proaspăt bătătorită. ca să nu alunecăm, evident. adică erau, că de vro doo zile au dat cu aspiratorul prin tot oraşul şi au dispărut toate pietricelele. şi e plin de ghiocei, plin, dar azi a nins furios peste ei (furios şi ninsul şi eu, din cauza ninsului). dacă vrei cel mai bun cappuccino din oraş te duci la Adrianos, chiar în umbra ceasului vestit al Bernei. e un loc foarte agitat, în schimb, lumea bea cafele pe scăunel, la măsuţă, la tejghea la bar, în…

Read more

hang

din fericire oamenii zilei de azi nu numai că nu s-au oprit din a crea muzică, dar nu s-au oprit nici din a crea noi instrumente muzicale. azi vară am avut o revelaţie; am descoperit un nou instrument muzical. un instrument muzical care părea că vine dintr-un trecut imemorial şi de undeva de departe. are un iz uşor tibetan, cu un sunet ca o ploaie într-un templu budist. ascultaţi (click pe chestia de mai jos): http://tapirul.net/media/Well Hang.mp3 prima dată m-am întâlnit cu instrumentul în viena, pe stradă. era în poala unui muzicant ambulant, absorbit de muzica sa şi indiferent la lumea care nu se oprea să il asculte. a doua oară s-a intâmplat în berna, pe terasa clădirii guvernului, terasa care dă spre râu. alt muzicant ambulant, care însă performa pentru…

Read more

pe jos prin berna

prin berna se merge pe jos, cu bicicleta (la greu), cu autobuzultramvaiultrolebuzul şi, mai rar, cu maşina. un traffic jam de ora cinci dupămasa în berna arată cam ca traficul din corvallis la ora şase şi un sfert dimineaţa. a, se mai circulă în căricioare de copii. aici descopăr cele mai elaborate cărucioare de copii, cu funcţionalităţi multiple pe care nu mi le pot imagina pe toate încă. mă întreb dacă nu cumva trebuie permis de conducere pentru ele.  în general au trei roţi – all terrain gen -, o grămadă de accesorii, şi un aspect futurist solid ca de Hummer. sunt dotate cu semi-saci de dormit să poţi scoate copilul la -20 grade, acoperitoare transparentă de ploaie, frâne câteva, cre’ că au şi giroscoape pe undeva. în staţie autobuzele…

Read more

momente berneze

azi în staţia de tren din Berna, la un tren din care abia ne dădusem jos (după o încercare nereuşită de a ajunge la IKEA să vedem ce şi cum)… un tip tânăr şi cam punk-ist (părerea lui Toshiko) alerga să prindă trenul (care era deja întârziat un minut cu plecarea). Nici o şansă să îl piardă: tipul era mecanicul care îl schimba pe celălalt. În încă cinci secunde trenul pleacă.

Read more

i greet you

ieri am lămurit o mică dilemă lingvistică; în Elveţia cea mai comună formă de întâmpinare este “grüezi”, care vine de la o formă prescurtată de “I greet you.” Acuma, am remarcat că unii oameni aici pronunţă “griuse”, alţii “griuţi”, şi credeam că e doar diferenţă fonologică. Am aflat acum că diferenţa vine de la faptul că în germana berneză persoana a doua de politeţe este “euch”, pe când în rest este “sie”. Prinurmare, “Ich grüsse Sie” se aglutinează în “griuţi”, pe când “Ich grüsse Euch” se aglutinează în “griuse”.

Read more

sărbători

Ieri a fost sărbătoare Toblerone în piaţa nu-ştiu-cum din Berna. Care ciocolată a fost creeată, acum o sută de ani, chiar în Berna (cine nu ştia, că io nu ştiam, şi brânza Emmental – Swiss cheese for the rest of the world – tot din cantonul Bern provine). Program mai mult pentru copii, cu ciocolată la gratis, tot felul de activităţi (inclusiv topit de ciocolată şi turnat în forme). De la 7 a fost şi un concert cu formaţia nu-ştiu-care (“Seven”), dar nu l-am mai prins. Am aflat că Bosch s-a apucat să facă şi maşini de cafea. Fete frumoase oferind cafea şi ciocolată caldă gratis, din masinile Tassimo. Apropo de sărbători şi de copii, se pare că bernezii îşi iau în mod serios sărbătorile. De câte ori ies în…

Read more

jurnale berneze

…apropo, noi românii suntem printre singurii (nu?) care denumim Elveţia după numele ei oficial (şi anume Confederatio Helvetica), chiar şi italianii o denumesc Svizzera, ba chiar şi cei mai latini dintre latini, comunitatea Romansh o denumeşte Svizra…. Azi prin oraş am făcut poză la doi călugări budişti, care la rândul lor făceau şi ei poze. Poza am făcut-o precum 007, pe sub mână aşa, scurt şi rapid.

Read more