ticeăr cris

cei mai frumoși ani covallisieni. sau corvallani?
.
.
.
.


în primul rând, am fost mulți-mulți, de-alungul anilor,
*în 2005

*și patru ani mai târziu, alți copii frumoși

ticeăr cris e ticeărul cel mare. ne-a pus în grupuri pe culori, unde avem fiecare ticeărul nostru!
-verde

– galben

– roșu

– și albastru

– ne place să consturim


(facem și coifuri)

– dar și să facem un cerc mare, să jucăm jocuri și să ascultă povești


(de exemplu ne jucăm “jack-in-the-box)

(sau uneori primim musafiri)

– suntem buni pictori


(mai ales cu picioarele!)

– pe scenă suntem cei mai cei

-ne place tare mult să ne jucăm afară în curte


(dar ticeăr cris ne numără înainte de a ieși, iar boi îl ajutăm)

(sau să plecăm în călătorii și vizite


sau chiar într-un safari!

PS ticeăr cris ne plimbă cu bicicleta uneori!

(afară avem și grădină)

– aa, ticeăr cris ne lasă să ne jucăm cu chestii lipicioase – acasă nu prea avem voie!

– uneori invităm si familiile noastre


(suntem tare mândri de clasa noastra)

(unde – am uitat să zic – luăm micul dejun și prânzul în fiecare zi)

– ne place să citim

– suntem buni prieteni


.. și, în general, ne simtim bine

how do you know you’re a preschool educator

[well, technically I am not (only) a preschool teacher, I am instructing college students to become good – and developmentally appropriate – early childhood educators]

– when you walk down the street you hum to yourself “The ants go marching one by one, hurrah, hurrah” all the way up to ten (“the ants go marching ten by ten, hurrah, hurrah/…/the ants go marching ten by ten/the little one stops and says ‘the end!’/and they all go marching down/to the ground/to get out/of the rain, boom, boom, boom…”

– when people are asking you “where are you going” you almost tell them “I’m going on A bear hunt

– you cross the streets only on the cross-marks and sing to yourself “Stop, look and listen/before you cross the street/Use your eyes, use your ears/Then you use your feet

– everybody you meet on the street is smiling at you, that because you’re herding a bunch of 4-year olds

– you habitually look in 15 directions at once, and can sustain a fluent conversation with an adult while settling down conflicts over a glue stick, getting kids to climb down the shelf, and yelling “get on the carpet square”

– you have glitter in your eyebrows, paint on your fingers, glue on your pants and various mismatched toys in your pockets

matematică

J. – 5 years old – is playing with his Pokemon cards (they are back in fashion, it seems). As we try to incorporate literacy and numeracy whenever possible, we start a discussion: “listen, you have four cards. If you gave two of them to a friend, what would happen? How many will you have left?”
After a thoughtful moment, the answer: “my sister would be very mad”

jurnal de grădiniţă 3

Discuţie la baie, între doi puşti; unul se află în “compartiment”, făcând pipi, celălalt lângă chiuvetă, ştergându-se pe mâini (io în uşă, ţinând-o deschisă, pentru ca la America nu ie voie să te afli în baie, singur, cu copii. Te bagă la child abuse).
Din compartiment se aude, strigat:
“heeey… my pee is not yellow anymore.. is white..”
“This is good” răspunde – urlat – cel ce se ştergea pe mâini.
“Why is good?” – I ask.
“Because it means he drinks enough water”

jurnal de grădiniţă 2

trimestrul ăsta a început în forţă. Am preluat şi clasa de după-amiază, carevasăzică sunt full-time acum (de la opt la cinci, ca la sindicat).

Toshiko a remarcat deja că “you have children’s hands again” – vin acasă cu dungi de carioca pe mâini, trei culori de regulă, pantaloni cu pete de vopsea, şi pe faţă şi în sprâcene cu urme de sclipici (glitter).

Dooşnouă de copii (cinşpe dimineaţă, paişpe dupămasă), şi opt studenţi (patru-patru). Studenţii au început, saptămâna asta, să preia câte o zi de predat. Azi am primit şi birou nou (ăla vechi era împărţit de vreo opt oameni, printre rafturi de cărţi, jucării, coşuri de proiecte-pentru-mâine, ş.cl.).

Programul, dimineaţă, este aşa: la opt venim toţi la şcoală. Nu avem timp de pre-conference, pentru că e foială mare: trebuie pregătit breakfast-ul (studenţii au fost instructaţi deja de Amelia, asistenta mea, şi de câtre mine personal, în ale bucătăriei: hair-net, spălat pe mâini, citit meniul zilei şi dibăcit ce-unde-cum se taie, toacă, distribuie şi serveşte, pus pe tăvi şi căruţ – ahhh, îmi aduc aminte cum mă tachina sor’mea când eram la grădiniţă şi nu puteam să zic “r”, ziceam că ne aduce mâncarea cu “căluţul”, şi sor’mea, deşi ştia prea bine cu ce, făcea pe mirata, “cu ce, cu calul??”, până când io urlam “nu cu căluţul, cu CĂLUŢUL!!), trebuie adusă apă la chiuveta portabilă din clasă, pregătite paper-towels pentru şters pe mâini (adicătelea tăiate în două pe lat – sau lung? – că sunt prea late pentru mânuţe de copii, and we save trees), pus micul dejun pe mese (azi am avut cereale Kix cu lapte şi piersici la conservă), ş.cl., ş.cl, ş.cl. La optjumate vin copiii cu părinţii, sign-in, hello, how are you this morning, buenos dias, ¿como stas? , let’s go wash hands, don’t forget you name-tag! (astea sunt cu ac de siguranţă, trebe puse de părinţi sau student-teachers), okay, go and sit there with teacher Nicole!. La optpatruşcinici se face prezeţa, is Adam here? Raise a quiet hand if you are here! There you are!, dupe care ne spălăm pe dinţi (la masă, cu două păhăruţe), şi avem Large Group Activity. Ne adunăm toţi, cu mic-cu-mare pe covor, în cerc, şi whoever is the lead teacher for the day (io am fost săptămâna trecută, gata, de acum preiau studenţii) are cinşpe minute de glorie. O carte, activităţi, câtecele, “who is in the box?”, “If you are happy and you know it, clap your hands, We’re Going On A Bear Hunt; copiii nu se plictisesc de repetiţie, am cântat “Aligator pie” de treizecişiunu de ori deja termul ăsta, goes like this: (clapping your knees, rhythmically): alligator, alligator, alligator pie, (shaking your head, in an exagerated negation movement) I can’t find my alligator pie, (te faci că te uiti în iarbă) I looked in the grass…(te faci că te uiţi în cer) I looked in the sky…. (shaking head again) but I can’t find my aligator pie!. Aste trebuie repetată, with normal voice, whispering, şi, cel mai exciting, with no voice at all, except the last PIE!! care e urlat [apropo, am primit biroul care e lipit de clasa mea, cu fereastră de observaţie cu tot, unde până acum era biroul lui Family Service Coordinator, cred că după atâtea “PIE!!” urlate la geam, a cerut altă locaţie (hehe, special ptr. vlad, să văd dacă pays attention)]. După Large Group vine Outside time, unde începem cu ceva exerciţii de încălzire, şi apoi la joacă. Joaca cea mai favorită e fugăritul de teachers, am dat jos deja două kilograme. După jumate de oră, clopoţel, şi înapoi în clasă. Nu direct, că tre’ sa ne ducem la baie şi să ne spalăm pe mâini. Cum clasa mea e cam fiul ploii, şi a venit in clădire mai târziu (până acum funţiona în diverse alte şcoli), şi este clasă preponderentă Head Start, nu avem sală de clasă cu toate dotările, baie şi alea, de aia tre’ să ne ducem la baie la baia mare de pe coridor, aia de grown-ups. Pe playground ne aliniem frumos, numărăm capete, şi intrăm în clădire traversând observation room, unde de obicei se găsesc mămici şi diverşi studenţi la psihologie sau pedagogie obserând copiii prin geamul unidirecţional şi luând de zor notiţe. Pe coridor ne aliniem la perete (unde povesteam io mai demult că am urlat la nişte puşti), şi intrăm doi câte doi la toaletă. Obligatoriu, făcut pipi. Aliniaţi iarăşi (show me how quiet you can be!.. Wow, that is really quiet, I even didn’t know you are here!) tropăim înapoi în clasă, unde avem o oră de Free-Choice Time. Mese şi centre pregătite cu diverse activităţi, toate plănuite de student-teachers according to the Developmentally Appropriate Practices, şi acoperind cele patru domenii ale dezvoltării (adicătelea Cognitive, Social/Emotional, Language, and Physical). Avem Dramatic Play area, Manips table, Art table, Math and Writing table (mai degrabă Cognitive table), easel, sensory bin, Blocks Area, Library. Săptămâna asta am avut ca temă “Gardening” – în sensory bin am avut potting soil, lopeţele, găletuşe şi insecte de plastic, în Dramatic Play o grădină cu flori de hârtie, iar azi am avut, dimineaţa, pietre şi vopsea la Art Table (did rock painting), i-am pictat şi lui Toshiko două. După Free Choice avem Small Group Activity, fieştecare student-teacher are un grup de copii pe care îi păstoreşte cinşpe minute; apoi lunch (ăsta vine de la School District) şi Good-bye time, foiala de rigoare cu părinţii, don’t forget your name tag (să îl dea jos de data asta), see you tomorrow, hasta mañana, adios, oh, don’t forget your rock!

va mai urma.

jurnal de grădiniţă 1

Alaltă’eri am urlat pentru prima data la copii, serios. Eram pe coridor cu un grup de 10 puşti, la spălat pe mâini (clasa noastră are o chiuvetă portabilă şi de vopsea ne spălam pe mâini la toaletele de “oameni mari”, sau taoletă, cum zicea văru’ Iţă). Io şi Megan, una din studentele mele, ţineam uşile deschise (la “men” respectiv “women”) – aveam mâinile legate, carevasăzică. Puştanii – vreo 6 hispanici simpatici dealminteri – intraseră în vrie şi nu se mai puteau contola, alergând de colo colo şi ţopăind. “Stay against the wall, guys”, zic.  Nimic. “Against the wall, right here, everybody!” – ţi-ai găsit. Şi urlu: “YOU GET AGAINST THE WALL THIS SECOND!!” (s-a auzit şi la etajul doi, unde sunt birourile lu’ Family Policy Program şi Gerontology). Uaaa! Să vezi linişte şi comformare. I-am speriat un pic, că s-au lipit toţi de zid cu ochii mari la mine. Mai lipseau greierii, aşa linişte se făcuse.  “Well, thank you” conced eu. “That’s better”.

Sandi, doamna care e la front desk, i-a mărturisit ulterior lui Barb că nu l-a auzit niciodată pe Cris aşa. Când m-am întrunat cu trupa spre clasă (copiii perfect aliniaţi şi în linişte mare), mi-a zâmbit de la birou.

Săptămâna care a trecut am avut ca temă “transportation.” Am făcut avioane umplute cu hârtie tocată pe care le-am pictat, autobuze din pătrate de hârtie portocalie şi cercuri negre, şi am zburat most of the time to Mexico.

Afară ne-am fugărit, am condus triciclete şi ne-am jucat în noua casă de lemn pentru copii instalată de curând. Studenţii (studentele) au primit puncte bune pentru planning and implementation, everything developmentally appropriate and involving.

Voi fi plecat două săptămâni, şi o să imi fie dor de copii.