copii

ce-mi place mie în Elveţia – în Berna cel puţin – este că îmi aminteşte de copilărie; lângă blocul meu – într-un cartier liniştit, aşa de liniştit ca aici vin şcolile de şoferi să practice cu învăţăceii – e plin de chirăială de copii ieşiţi afară la joacă; ieşiţi neorganizat, fără părinţi, însotitori, agendă, plan de acţiune şi alte prostii cum ies copiii în America; pur şi simplu la joacă, cu triciclete, trotinete, păpuşi, cretă şi desene pe asfalt; e şi un parc de joacă între blocul meu si celălalt, cap la cap, unde au masă de tenis, căsuţă în copac cu funii, groapă de nisip şi mini-teren de fotbal, lung de şase metri şi lat de trei, cu porţi ca la hochei.

az’ vară am fost eroul unor puştani care îşi dăduseră mingea pe gardul viu de alături, înalt el de vreo doi metri aşa.. i-am văzut cu feţe lungi (veneam de la magazin cu pâinea şi berea cea de toate zilele) şi chinuindu-se cu o rachetă de badminton să tragă mingea jos…le-am spus prin semne că ma ocup eu. pada-bum, pada-bam, în două secunde aveau mingea

mai deunăzi eram la magazin – pentru pâinea (dar fără berea, că am renunţat) cea de toate zilele; un puşti blond, creţ, de un metru doozeci mă întreabă ceva – am dedus că mă întreabă dacă stau la rând la casă (eram cumva un pas mai în spate că era cam strâmt); îi fac semn cu mâna să se aşeze la coadă în faţa mea; nu ştiu dacă era clasa a treia, avea un ghiozdan pătrat în spate, îşi luase o ciocolată şi se scormonea de mărunt în buzunar.
reonfortant

7 thoughts on “copii

  1. ce mi-ar place si mie elvetia…cu oamenii ce au fruntea limpede si neteda si nu par cufundati in grija zilei de maine, cu strazile impecabil de curate, cu atentia pe care o acorda oricarui detaliu, cu respectul pentru sine si pentru celalalt, cu culorile ei, cu linistea ei…
    reconfortant 🙂

  2. Pentru mine a fost odată o relevație să imi cumpăr în gara din Zurich un bilet de tren de la Ollon la Villars 🙂

    Cît despre copii — m-am întrebat, văzînd titlul, dacă accentul cade pe o sau pe i și, în ultimul caz, dacă este vorba de copiii proprii 😉

  3. la Coop-ul din cartier, la orele cinci trecute de obicei e fuleu – lume ieşită de la muncă, în drum spre casă, la cumpărăturile de cină. se deschid toate trei casele, e îngust şi aglomeraţie ca la un magazin sătesc

    azi patru puştoaice de nici 12 ani au produs comoţii – cu trotinele după ele (fiecare cu a lui) se tot frecau de colo colo de la standul de jeleuri ppostat strategic lângă casă (pentru impulse buying) la ăla de sucuri, plasat în partea ailaltă; cozile se tot desfăceau şi făceau la loc să le lase să treacă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *