florile mele – mușcatele și celelalte pe-care-am-uitat-cum-le-cheamă (aduse de la mama, un fir plăpând cu rădăcinuțe, acum doi ani) au trecut printr-o iarnă grea. în februarie – când am avut niște zile cu 23 grade – le-am scos afară câteva zile. într-o noapte, însă, le-a prins gerul, sărăcuțele. floara de la mama – care crescuse mare în vara de dinainte – rămăsese ca o mână uscată, de bețe fără frunze. i-am taiat ramurile, lăsând doar tulpina principală, dar nu m-am îndurat de ele și le-am ținut în apă. au prins rădăcini. mușcatele, și ele, incet-încet, au scos frunzulițe. acum sunt pline de flori.
bah, nu-s ce naiba, da ultimele doo posturi ma fac sa ma intreb:
ai nimerit intr-o tara de gradinari?
păi pă lângă vaci mai pun și ei un cartof acolo pentru un rosti, ceva.
de fapt vin din familie de grădinari, și sunt la competiție cu tata (cu roșiile) și cu mama (cu mușcăturile – cu accentul pe ă – , vorba lui Chemperoaia de la Ploștina)
PS pozele astea de capthca de tre’ să le intorci îmi arată o sticla. cum o fi corect, cu gura in sus sau cu ea în jos? e plină sau e goală?
@tapirul: sticla e plina, dar si daca o rastorni, de ce-ti faci griji?! o sa curga prin vreun ghiveci cu muscate… ca la cate vad pe acolo…
recunosc că am rămas impresionată. se vede că nu-s căldurile sau ploile de pe aici, arată foarte bine.
n-as zice ca e de la calduri sau ploi… calduri sunt si aici (vara urca la 30-35 destul de des), iar ploi, destule. clima e destul de similara cu aia din romania, aici in berna. mai putina canicula vara, intr-adevar
au lumina buna muscatele mele, balconul este spre sud-est. ma necajisem tare mult asta iarna cand mi-au degerat. dar si-au revenit, dragutele, aia de o arat cu degetul nici nu se mai vedea (pozele “de primavara” sunt dupa ce au dat frunzulitele, au stat vreo doua luni doar bete asa)
anul asta o sa fiu mai atent. cred ca voi aplica, peste iarna, metoda de conservare in beci (le scot din radacina si le atarn de tavan, si le replantez primavara); asta iarna le-am mutat in casa si nu le merge prea bine ca nu au lumina destula – se lungesc, firave, si se lipesc de geam.
Pingback: Căutîndu-l pe Pittiş | Ţara vorbelor în vânt
apropo de supravietuire, dnul Tapirul, sper ca sunteti in veata, oriunde v-ati afla…:)
tocmai scrisesesm ca-mi place cu figurinele si n-am nimerit-o…
în veață, în veață, fusei în conced la romania, ploștina, doi mai, gulia, mititei, bere ursus, saramură dobrogeană, valuri mari, et cetera (cetera lui tudor gheorghe, la gulia, la comanda lui don Gigi)
acu’ pe la bucătărie, un suc de roșii, o conservă o aia.
Pingback: . | Sertarul cu fluturi