azi în molul de la westside așteptam pe toshiko să iasă de la standul de scule de bucătărie de lux. și mie îmi plac sculele de bucătărie, da’ p’astea le mai văzusem și erau cam cu fițe oricum
în același timp cu mine aștepta și o fetiță asiatică de vro cinci ani, pe mama ei. amândoi ne plictiseam și desenam cu vârful umbrelei pe podea.
poormă a trecut altă mamică (tot tailandeză) cu o fetiță dulce ca o acadea, de vreo maxim trei ani. fetița s-a oprit să se uite serioasă la fetița cu umbrelaă după care, la chemarea mamei, s-a întors repede, a dat cu ochii de mine (era la un metru), mi-a zâmbit ca o veveriță și mi-a făcut cu mâna
poormă a mai trecut un tătic tânăăăăăăăăăăr de tot (cre’ că avea 26 de ani) cu doo fetițe către magazinul roz de acadele Lollipop. cre’ că și-a luat și el acadea.
pai ala era tanar tapire?! ala era normal dupa standardele mai vechi “termini scoala, te insori si pui mana pe treaba”; in ziua de azi standardele s-au mai schimbat, se intercaleaza si “iti faci o situatie” si abia pe urma….
eu am unul in cartier, un tata zic, d-asta de nu stie de standarde, nu cred ca are mai mult de 20…
păi, moșule, având în vedere că fetițele erau ele însele de vreo 6-7 ani, aș zice că era tânăr 🙂
dar cu standardele ai dreptate. la orgeon state mereu mă gândeam la asta când se discuta de “teenage pregnancy” ca despre alzheimer, ceva ce trebuie prevenit și luptat înmpotriva.
Cred ca se exagereaza cu privire la situatia financiara dinainte de a avea copii. Eu am multe verisoare care nu au copii, unele nici nu se marita desi au relatii stabile, pentru ca nu au “situatie”. Eu cred totusi ca e necesar sa ai o relatie stabila (preefrabil casatorita) si sa isi doreasca ambii parteneri copii. Partea financiare vine mai tarziu. Acum se insista foarte mult pe acest aspect. Este insa mult mai putin important decat altele in educatia unui copil. Eu am doi copii, de 5 si 3 si sunt mamica de la 26 de ani.
felicitări!
cred că de multe ori este vorba și de o “rationalization” care ascunde (subconștient) o chestie mai hedonistică
Multumesc! pentru mine sa fiu mama a fost mai dificil decat mi-am imaginat. Nu e neaparat ceva “placut”, sunt multe sacrificii. Dar nu am avut deloc regrete. e ceva putin bizar, probabil ca si organismul ne ajuta foarte mult. Ca si dupa nastere, mama isi iubeste copilul pentru care a suferit atata durere, desi durerea in alte situatii te face sa respingi obiectul care o generaza. Mai pe scurt : cineva nu isi poate imagina cum e sa fii parinte pana nu devine.
Carevasăzică, Tapire, a venit timpul să. Pînă nu e prea tîrziu.
(Apropo de copii asiatici: salutari din Taoyuan! Tocmai m-am întors de la zoo.)
ehei, pinocchio, de-ar fi așa ușor… din păcate este cam târziu, ăsta fiind unul din aspecte.
A avea copii este un lucru normal. Timpurile moderne au facut sa fie ceva exceptional si au dat oamenilor posibilitatea de a evita, in mod artificial, acest lucru. Pe de alta parte, cupluri care nu pot avea copii pe cale normala,pot deveni parinti tot prin metode nenaturale. Nu stiu daca aceasta autodeterminare este un lucru bun(din punctul de vedere al selectiei naturale). Eu cred ca un copil este un dar de la Dumnezeu. V-am multumit pentru felicitari, insa partea mea este doar ca am primit acest dar.Daca Dumnezeu vi-l da, nu e prea tarziu sa il primiti si dvs.