am rămas un măr în urmă

răsalaltăieri (adicătelea de fapt pe v’o joi) am uitat să mănânc mărul pus în sarsana de Toshiko. drept pentru care a doua zi, alaltăieri (adicătelea de fapt pe v’o vineri), m-am trezit la birou cu doo mere. era iar să uit să mănânc mărul, dar mi-am adus aminte și l-am mâncat p’ăla de joi, ăla de vineri rămânând să petreacă uichendul singur. ieri, luni carevasăzică, iar două mere la servici! în drum spre sală unde mă duc io la exerciții pe la prânz l-am mâncat p’ăla de vineri, dar poormă am uitat de ăla din ziua aia.
drept pentru care azi m-am dus la birou cu’n măr în sarsana și am găsit la birou altul. ăla de ieri. pe care era să uit să-l mănânc, noroc că mi-am adus aminte la plecare și l-am mâncat pe tren, în birou rămânând mărul de azi.
oare când s-o rupe cercul?

13 thoughts on “am rămas un măr în urmă

  1. cora_

    poti sa-ti pui mesaj dimineata pe calc. sa-ti aminteasca zilnic sa-l mananci(ca mesajul de sedinta), iar ca sa nu uiti sa pui mesaj, iti poti lasa mesaj vocal la telefon, cand citesti mesajul asta.:)

    alta varianta ar fi sa nu mananci la pranz, iti vei aminti SIGUR sa mananci marul. :))

  2. catherine

    păi, da, că mărul este regele fructelor. şi-n acelaşi timp, cel mai simplu şi mai modest dintre ele. de fapt, domnule, mărul e un univers şi-un simbol! eu cred că e un semn în toate astea, hmm…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *